9,387 matches
-
Da, chiar vomită. Dora întreabă de câteva ori, din ce în ce mai insistent: "Ți-e rău ?" Întrebările rămân fără răspuns. Îi vine în minte precizarea infirmierei " Soneria este la capătul patului. Ne puteți chema la orice oră din zi sau noapte". Apasă cu disperare butonul soneriei. O dată... De două ori... De trei ori... Nimeni nu răspunde. Nimeni nu vine. Ființa de alături se zbate în convulsii. La un moment dat Dora are impresia că tânăra vrea să coboare din pat și o oprește cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cea violet. Spiritul Dorei este cuprins de un fel de letargie. Se pare că efortul de întrupare a sufletului a devenit mult mai anevoios după suferințele prin care a trecut din nou. Spiritul violet îl îmbrățișează cu un fel de disperare și transferul de antimaterie este atât de evident de parcă s-ar face între două vase comunicante. "Surioară, o să îi dau ascultare din nou Alindorei și o să te retrimit printre cei care se numesc vii. Corpul ei mă ajută uneori să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
se ascundea în spatele acestui interes. Munca în spital era pasionantă, dar istovitoare. Nașterile se succedau cu diversitatea și cu cortegiul lor de complicații : spontane, normale, anormale, grele sau ușoare, cezariene... Trăiam bucuria primului țipăt al atâtor noi vieți, dar și disperarea pierderii altora. Marea majoritate a bebelușilor veniți pe lume erau subponderali, sau aveau diverse afecțiuni, Marina avea mult de lucru cu ei. Gerhard era ca un automat perfect și rapid, avea sânge rece, gesturi precise și capacitate de a decide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
chemați de urgență la centru. Zicea cu mâna pe inimă că n-a văzut sau auzit de nicio fată, băiat sau bătrâne..." Calvarul așteptării angoasante a durat de la începutul lui februarie până în luna mai. Timpul se scurgea între accese de disperare nebună și stări de apatie totală. Gerhad își rupea cu greu timp din spital ca să facă în fiecare săptămână drumul până la Cingaly, de unde se întorcea tot mai trist, tot mai posomorât. Și totuși își găsea puterea să încerce să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Într-o zi, spre prânz, un ofițer înalt, chipeș, blond, a bătut la poarta noastră. Am văzut-o pe Minodora făcându-se roșie ca para focului înainte de a se repezi la el ca să-l îmbrățișeze, strigând cu un fel de disperare în glas: "Vasili ! Vasili ! Vasili !". Vasili, căci frumosul tânăr ofițer cu grade înalte în Armata Roșie era cu adevărat el, cel care fusese ca și fratele Minodorei, cel a cărui numeroasă familie devenise în deportare ca și a noastră, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în curtea spațioasă și prin grădină, chiar dacă gardu-i într-o rână și anexele sunt în ruină. În numai zece ani de căsnicie, Rozalia a născut de cinci ori și familia a sporit cu nu mai puțin de șapte suflete, spre disperarea și nemulțumirea părinților. Mare nesimțit îi ginerică astă al nostru, animal în toată legea, injectat cu sânge de taur, nu alta! Cloșcă a făcut-o pe biata fată, discutau între ei părinții tinerei femei. Iepuroaica asta a umplut casa cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ei de femeie frumoasă ce se știe râvnită, pe ultimele acorduri ale tangoului de rămas bun. A doua zi, Emilian Mihailovici a fost de negăsit în incinta taberei. A lipsit și de la manifestările cultural-artistice prilejuite de focul de tabără, spre disperarea bine mascată cu șiretlicuri feminine a Natașei Semenova. În schimb, a revenit cu o oră înainte de părăsirea taberei de către copii pentru a-i însoți la Vamă, în vederea încheierii cu bine a sejurului acestora în România. Ce s-a întâmplat? A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
-o și Sorinei, dar ea m-a refuzat. Apoi mi-a respins și propunerea de a fi prieteni... Iosefina a rămas încremenită: Și dacă n-a ținut vrăjeala cu fiica, ai încercat la mămica!.. Și m-ai adus în pragul disperării, în preajma morții, Cătăline! Cotoi torcător ce ești! Mi te-ai sălășluit în suflet, mi te-ai furișat în viață, mi te-ai băgat în pat și mi-ai distrus căminul... dar îți mulțumesc pentru marea bucurie de a-mi fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
repede, zâmbea mereu, așeza direct pe covor niște pietre colorate fain, ca-n Ali Baba și cei patruzeci de hoți, pregătea atmosfera ("storuri trase, lumini stinse, liniște, fără copii la prezentare"). "Fără copii la prezentare" m-a aruncat în brațele disperării. Mi-am adus însă aminte că nimeni nu-mi luase titlurile de depravat și pușlama și, cât ai clipi, am început să joc rolul adormitului pe sofaua cam paradită a Ninetei. Magiciana Olimbiada a înghițit hapul, așa că, vă imaginați, eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de parcă aș fi vrut să bat recordul mondial la suta de metri fără garduri. Intrasem în grațiile tuturor, chiar și ale colegilor care, sărind de la simplitatea lui Z sau de la noblețea lui Violo, mă botezaseră, pur și simplu, spre marea disperare a profesorului de muzică, Sonatul Nr. 3 în Re Minor. Dar n-o știți pe cea bună: îmi plăcea la nebunie noul prenume. Arta aceasta de a-mi face noi prieteni, deși eram doar un puști, nu-mi consuma mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
va cumpăra aceste însemnări aruncate într-un Pseudojurnal de Caraibe... Nu fac decât să dau copy/paste și-ți trimit și ție promoțional câteva firimituri caraibiene... România văzută din Little Cayman. Miliardari originali, corupție originală, spirit civic original, fericire originală, disperare originală, tristețe originală, democrație originală. Z: Violonist român [talent înnăscut]; excentric de la natură; suflet cu prăpăstii mai mari decât Groapa Marianelor și piscuri doar puțin mai mici decât Everestul; mascul cu performanțe acceptabile și rare; soț modern, de cinci stele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
tot; sub o lespede. Chiar și de El-Zorab se îndepărtase. Era acolo, sub lespede, o istorie a Strigătului unei lumi care nu-și găsește apropieri în lume, istoria unei povești de dragoste care s-a prăbușit din înălțimi căutând, cu disperare, pe străzile acelea ale tinereții, dintre Academia de Arte și Academia de Muzică, Edenul unei ființări pe care nimeni nu-l va găsi niciodată. Și când sărutul a întâlnit lespedea, Antu a plecat. Era prea mult pentru el: nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de-acum bătrân. Le văzusem de pe deal în lateral și puțin mai sus de locul meu. Mergi tu prea repede, Sau eu rămân în urmă, Să meargă timpul pentru mine mai încet Sau eu mă plimb agale Sau fug în disperare Și nu ajung la timp să fac nimic? Oh, nu pleca și mai rămâi o clipă Să fac și eu ce tu de mult ai terminat Căci am amuțit și nu mai înțeleg nimica Nici nu ne-am văzut când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
am și băut nițel cam mult. Țin minte cum în mașină mi-am pus capul pe umărul lui Angi și rămasei așa, cu ochii pe drumul frumos luminat. Îmi era bine, atingerea lui Angi mă învelea și îmi doream cu disperare să dureze cât mai mult acel moment, vroiam casa cât mai departe. Și în casă Angi mă purtă în brațe, ca pe o mireasă, iar eu îmi băgai unghiile în brațul său, însemnându-l. Mă puse pe pat cu grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ca niște umbre, îi îmbucurau inima cu conștiința propriei simțiri, îl făceau să simtă. Nimic nu putea fi cu adevărat încadrat în muntele necruțător, imens, indiferent, oricine era liber în acele locuri ce aparent condamnau la moarte în singurătate, în disperare. El simțea doar plăcerea de a fi , doar bucuria individualității veșnice. Să ne odihnim puțin! Trebuie să ne recăpătăm puterile. Conform hărții, nu mai avem mult. Eu zic să coborâm, să stăm puțin la umbră. E abrupt, cam dificil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Puse totul la loc. Nu era bine nici să-i simtă mirosul. În timp ce se schimba, analiză obiectiv situația. Trebuia să fie sigur. Se îmbrăcă într-un costum din piersică, se pieptănă și arăta din nou trăsnet. Doar o licărire de disperare cu care s-a obișnuit strică peisajul. Dar doar pentru un moment. Veniseră și florile între timp. Voise să ceară gladiole, dar ea avea deja, așa că luase trandafiri albi. Știa prea bine ce face. La fel de sigur pe el. O altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
de unde pleacă și nici nu știu dacă el știe de mine. Atunci, eu sunt singură. Și, conștientizând că sunt oricum numai cu mine, înțeleg că nimic rău nu mi se poate întâmpla. Dispare frica, dar inima îmi rămâne încleștată cu disperare de mine, cerșindu-mi protecție. Rămâne plăcerea de a fi obosit în fața lumii, pe care la un moment dat, nu o mai bagi în seamă; nu mai reacționezi, nu te mai grăbești; nu-ți mai pasă. Totuși rămâne furia, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
deranjează. Într-adevăr, dacă societatea ar deveni amenințătoare, cum ea stăpânește întreg globul, unde să-ți mai trăiești viața, cum să scapi? Dincolo de toate astea, se pune problema conservării: toți accedem din instinct către nemurire, pe care o căutăm cu disperare. În India, spre exemplu, integrarea în absolut se face bineînțeles prin descoperirea sinelui adevărat, renunțarea la individualism, un fel de abandonare a fricii pentru a fi în siguranță, totul sub nobila și relaxanta idee că toți suntem același lucru (atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
până când mă simt prinsă și trântită pe pământ. Cu mâinile prinse deasupra capului, îl văd, foarte furios, desfăcându-mi hainele cu o viteza uimitoare. Vrei pericol? Ce zici de asta? Nu cred c[ mai e timp. Îmi dau lacrimile. Cu disperare: Te rog! Te implor! Și se oprește. Mă cam satur de asta. Mă trezesc ca și data trecută, dar mi-e rău. Mai lasă un pic, apoi oprește. Eu nici nu-l privesc. Îmi deschid portiera, și măi că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
lovit, bătut, i-aș fi scos ochii și l-aș fi zgâriat cumplit, dar nu m-aș fi umilit în zadar. Avântându-mă în pădure, luând-o pe scurtătură, când m-a strigat, surprinsă, i-am spus să plece, cu disperare ( eram beată, mă înfuriasem). Dar apoi am tăcut și am continuat să mă îndepărtez de el. El nu m-a mai strigat ( și eu știam că și fără răspunsul meu, el nu s-ar fi întors). De aceea când l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
încerc să mă adun și să-mi folosesc disciplina interioară pentru a-mi păstra mintea limpede. Chiar cred că am câștigat când, pe nesimțite mă cuprinde cu brațele de mijloc. Mă aduce înapoi încet, mă lasă să mă zbat în disperare, căci mi-am ratat șansa. În același timp, faptul că nu pot mă face să mă simt vulnerabilă, și nu să-l urăsc. Nu mai suport încordarea. Însă instinctul de supraviețuire mă face să încerc să trag de timp. Ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Fata, nedorind să-i răspundă, zâmbind, i-a făcut cu mâna un semn negativ. Zâmbetul acela a fost pentru el lucrul cel mai minunat și insistând din nou a strigat: — Te rog mult, spune-mi cum te cheamă! Văzându-i disperarea în a-i afla numele, ea a strigat când vagonul părăsea peronul: —Cecilia! Cecilia! —Mulțumesc, Cecilia! i-a răspuns el fericit. Ar fi voit s-o întrebe de adresă, să-i ceară numărul de telefon, să-i spună când se
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Gertrude, nevastă-sa. Nu l-a interesat că poate băiatul suferă. I-a plăcut să fie scutit de certuri, scandaluri și a divorțat. Este bine că măcar îi poartă de grijă. Acum prioritară fiind găsirea unei partenere, o caută cu disperare și ar accepta-o fără prea mult discernământ și când nu i-ar mai plăcea, alta la rând. Îi lipsește seriozitatea. Ia lucrurile prea ușor. Nu-l cunoscuse sub forma aceasta. Comparându-l cu Matei, îi vedea deosebindu-se ca
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
său, ori împlinirea lăuntrică și ocara lumii - nu știa. Alteori, dimpotrivă, își spunea că totul este doar o chestiune de atitudine, iar faptul că fetița îl tulbură până la 1 Dragostea este aceeași pentru toți (în limba latină). 58 Rareș Tiron disperare, nu are, în fond, nimic rău cu adevărat. Iar concluzia aceasta, ei bine, îl satisfăcu într-un final, căci la ea a și rămas. „La urma urmelor, ceea ce crezi uneori cu mintea că este un lucru rușinos și neplăcut, pentru
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
înalți, la început, și tu un dram pe culmea semeață a izbânzii alături de el, ca apoi să cazi vertiginos în hăul fără fund al eșecului, fiind trădat și răpus în suflet. Iar și asta este tot o culme, dar a disperării! Iar aceasta este o consolare cu care puțini se împacă pe deplin, căci cei mai mulți sfârșesc nemângâiați și, de multe ori, fără pace. Bagă de seamă! Roua acestor infinite absurdități, numite speranțe, pare bună la început, dar este otrăvitoare în esență
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]