6,113 matches
-
să intre. Pentru că înăuntru, era o singură RESURSĂ, azi dimineață. O femeie. Mică cât un țânțar. Care creștea, pe salariul ei de femeie de serviciu, o fată orfană. Motiv pentru care îmi dau seama că România nu are numai o disperată nevoie de resurse materiale, pe care nu le are, dar este săracă, atât de săracă, în resurse spirituale, care sclipesc, ici, colo, ca un grăunte de aur, pe fundul unei albii care cere și ea, atât de disperat, revărsare ... 18
DICTATURA RESURSELOR de JIANU LIVIU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361343_a_362672]
-
numai o disperată nevoie de resurse materiale, pe care nu le are, dar este săracă, atât de săracă, în resurse spirituale, care sclipesc, ici, colo, ca un grăunte de aur, pe fundul unei albii care cere și ea, atât de disperat, revărsare ... 18 ianuarie 2012 Referință Bibliografică: DICTATURA RESURSELOR / Jianu Liviu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 383, Anul II, 18 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Jianu Liviu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
DICTATURA RESURSELOR de JIANU LIVIU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361343_a_362672]
-
picotind la gură sobei Petru-Ioan Gardă 22 prima ninsoare - mormântul bunicii mult mai luminos 23 răsărit de soare - pe pervazul geamului un strat de nea Andronic Andra 24 Iarnă ploioasa - pentru om de zăpadă doar polistiren Fratila Genovel-Florentin 25 șomer disperat iar a mai spart o bancă - s-o pună pe foc 26 case în flăcări - baba-și câtă piaptănul înfrigurata 27 pești morți pe plajă - pescărușii sunt primii oaspeți la praznic Ioan Marinescu-Puiu 28 frunze aurii - doar pompierii pornesc din
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361394_a_362723]
-
precum că ar fi fost colaborator al Securității comuniste, fără să existe nici o Decizie emisă de CNSAS în acest sens, informația falsă plecând de la un membru al acestei comisii, și, nici până în prezent, cei în drept, nu au răspuns solicitărilor disperate ale fiicei poetului, Clara Aruștei? - Publicațiile din România nu au fost niciodată libere. Cel puțin, dacă le raportăm la o serie de indivizi veroși, fără scrupule, ajunși în fruntea unor organe de presă, pe căi (nu o dată dubioase) doar de
INTERVIU CU PROFESOR DOCTOR DAN BRUDASCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361199_a_362528]
-
iar unii o fac chiar și azi, am fost (și mai sunt) acuzat și terfelit, aducându-mi-se și astfel de mincinoase injurii. Doar de dragul de a mă discredita. Și, de ce nu, poate chiar de a mă împinge la gesturi disperate. Mi-au zdruncinat sănătatea și mi-au creat foarte multe necazuri, mie și familiei mele, acești ticăloși, din care unii au fost chiar ei înșiși colaboratori și turnători dovediți la Securitate. Niciunul dintre ei, dar nici fițuicile care le-au
INTERVIU CU PROFESOR DOCTOR DAN BRUDASCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361199_a_362528]
-
354 din 20 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Domnul acela tușește convulsiv, se cutremură, își rupe plămânii. Ochii dilatați, buzele cianotice, fața congestionată...Îl privesc de aproape: arată oribil! Deschide gura. Se sufocă. Mâna la inimă, durerea îi flagelează mimica disperată. Cade ca secerat. Mă reped spre el. Oamenii fac cerc. Femeile cu palma la gură.... Ne simțim neutincioși. -Lașați-ma, faceți loc la mine, sunt ștudent la medicina .. După dicție și fizionomie, tânărul trebuie că este grec. I se permite să
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361431_a_362760]
-
nopții. Rodica D.D.T. îl urmări cu o privire de gheață. Se întinse pe pat, obosită. Era scârbita, dezgustata, sătula de viață. Funcționa doar pe baza unui sentiment de ură cu grad octenic extrem de ridicat; cel mai bun carburant pentru oamenii disperați, părăsiți și mult prea singuri.” Oameni disperați... O umanitate debusolata, care se refugiază în sex și alcool. Nenorocirea este că societatea (cu două fețe) o condamnă pe femeie. Pe Maria Magdalena, căreia Iisus nu i-a zis „Îți iert păcatele
CRONICA LA ROMANUL NATURA MOARTA CU SERVAJ DE SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361494_a_362823]
-
privire de gheață. Se întinse pe pat, obosită. Era scârbita, dezgustata, sătula de viață. Funcționa doar pe baza unui sentiment de ură cu grad octenic extrem de ridicat; cel mai bun carburant pentru oamenii disperați, părăsiți și mult prea singuri.” Oameni disperați... O umanitate debusolata, care se refugiază în sex și alcool. Nenorocirea este că societatea (cu două fețe) o condamnă pe femeie. Pe Maria Magdalena, căreia Iisus nu i-a zis „Îți iert păcatele...” Care păcate ? Dar în amorezii ei din
CRONICA LA ROMANUL NATURA MOARTA CU SERVAJ DE SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361494_a_362823]
-
văd în București, unde nu îmi place să stau. Merg cu taxiul și mă uit la lumea din autobuz, pe fereastră. Este de o tristețe cumplită ... Nu mai este niciun zâmbet. Femeile, înainte, când fugeau după autobuz râdeau. Acum fug disperate. Dacă nu prind autobuzul este o disperare îngrozitoare. - Care ar fi soluția? - Educația! Am avut un prieten care fusese dat afară din televiziunea română pentru că îl invitase pe consulul britanic acreditat la București, care vorbea bine limba română. L-a
INTERVIU CU MAESTRUL TUDOR GHEORGHE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361456_a_362785]
-
să știu ce face Sandy cel zevzec Perdele de ploaie spală orizontul, Sandy îngrozise întreg mapamondul. Monstrul de poveste a pierit în noapte Și lasă în urmă poteci dezolate. MAREA ZBUCIUMATĂ Năvălește marea pe cheiul de piatră Pasărea furtunii țipă disperată Hula îndrăcită cheamă pescărușii Pe cerul ca plumbul zburdă spiridușii Spumegă anarhic valuri înnegrite La glasul stihiei nezăgăzuite Neguri ca de moarte acoperă malul Vântul devastează întreg litoralul Marea zbuciumată lovește cu sârg Maluri părăsite de întregul burg Nourii coboară
POEME NEWYORKEZE (1) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363766_a_365095]
-
de cuvinte. Prefera să se scurteze seara banchetului pentru a încerca să o conducă pe Săndica acasă la ea sau, de ce nu, la el. Asemenea ocazie nu se ratează. Cu el de mână, Săndica îl scoase de pe scenă sub privirile disperate ale lui Viorel și îl duse în sala de banchet. Dorea să mai stea câteva clipe la masă cu toți cei care mai erau prezenți, ca apoi, cât mai diplomat, să-i solicite lui Mircea să o însoțească până acasă
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. II BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363747_a_365076]
-
fratele și acum trăgeam amândoi de câte o ramă. Nu intra apă la fel de multă, însă nu mai înaintam ca la patru rame. Trăgeam tăcuți, uzi până la piele, iar vântul ne lovea fețele cu stropi de apă sărată. Eram obosiți și disperați. Mergând direct spre mal, nu am fi reușit să străbatem prin furia valurilor întreaga distanță ce ne despărțea. În suflet se strecura teama pe nesimțite. Până la panică și disperare nu mai era mult. Forțele noastre fizice începeau să scadă. Doi
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363857_a_365186]
-
și trecut prin multe în viață, nu i-a dat pace și făcu calea întoarsă. Poate era cineva care avea nevoie de vreun ajutor. De ce se apropia mai mult de casa mărginașă, de ce țipetele erau tot mai puternice și mai disperate. Ajuns în fața ușii ciocăni și așteptă ca cineva să-i răspundă și să-i deschidă. Insistă când intensitatea țipetelor se înteți. Văzând că nu-i răspunde nimeni, avu curajul să apese pe clanța ușii și să pătrundă în întunericul ce
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]
-
lăsasem pe tine pe-o stâncă cu buchetul de flori dintr-un vis și-ntre noi și lumea nespus de nătângă se-adâncea o tăcere de-abis. În clepsidra ce sta răsturnată mai erau dâre mici de nisip, singurătatea stătea disperată și-mi venea din rărunchi ca să țip. acolo, pe stânca de sare răstignisem cândva al iubirilor chip. Și de-atunci Simt iubirea cum doare Și tot țip. Și tot țip. Și tot țip... Leonid IACOB Referință Bibliografică: jertfă / Leonid Iacob
JERTFĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363934_a_365263]
-
Fericirea ta, pentru mine e totul. Așez în versuri cuvinte ce-mi divulgă- Secretele și triste sentimente, Lacrimi vărsate pe-obraz, se usucă. Când ești lângă mine, tot răul piere. Cândva am greșit, fără să vreau; Curând, iertare am cerut disperat, Însă de azi, pentru ceea ce vreau Sunt dispus să greșesc intenționat! 2009 Referință Bibliografică: O ultimă dată / Beatrice Lohmuller : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 909, Anul III, 27 iunie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Beatrice Lohmuller : Toate Drepturile
O ULTIMĂ DATĂ de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 909 din 27 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364006_a_365335]
-
de haina grea a zăpezii și i-am cules ființei pe care o divinizam treisprezece ghiocei. Când am ajuns la sălaș am observat ușa deschisă. Am intrat repede în sălaș dar Ana nu era niciunde. Am început să o strig disperat. Am căutat-o prin toate locurile cunoscute unde știam că se putea duce și nu am găsit-o. Epuizat mai mult sufletește m-a așezat pe prag. Lângă mine odihnea buchetul de ghiocei. Toți ghioceii aveau ochii stinși. Îngândurat am
VOLUMUL PARADIGME de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362728_a_364057]
-
petrece, le spori nervozitatea și neliniștea. Cristian își croi drum fără prea multă ceremonie, trăgându-și mama hotărât de mână, dar văzând cele două trupuri înlănțuite ce zăceau încă, pe caldarâm, îngheță de groază. - Liviu... Lea!... strigă Maria, aruncându-se disperată asupra celor doi. Liviu acoperise cu trupul lui pe tânăra ce zăcea palidă ca ceara, imobilă și cu privirea golită de orice expresie, încercând parcă, să-i reanimeze sufletul ce paralizase. Deznădejdea Mariei îl readuse la realitate și se ridică
DILEME 23 de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362886_a_364215]
-
le făceam câte-o prostioară cu rime, îmi ziceau „poetul nostru”). Un „love story” povestit de dl. Alex, o întâmplare reală: Alai de nuntă, mirii traversează calea ferată, cizma miresei se prinde între șină și traversă, vine un tren, tânărul disperat îi iese în față implorând oprirea. Prea târziu. Amândoi sunt striviți. O vizită acasă a frumoasei studente N., m-a intrigat profund. Anterior îi povestise cum i-a cedat unui pompier ce o amenința cu sinuciderea. Dl. Alex i-a
ALEX. ŞI FEMEILE de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362888_a_364217]
-
de la Dumnezeu! Cum de-a apărut acest om, așa, pe neașteptate, sacrificându-și viața pentru oameni necunoscuți! Cine este acest om? - Cum, nu-l cunoști? Este fratele meu, Orestes! Dar cum de-a apărut el chiar în toiul acestei situații disperate, numai Domnul Isus Hristos ne poate spune! se minună Artemios. - O să vă povestesc numaidecât, doar să ne mai revenim și să ne liniștim, zise Orestes, uitându-se cu mare drag în ochii fratelui său, Artemios. - Frate Orestes! Ce minune că ai
PROVIDENŢA (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362982_a_364311]
-
făcând salturi uriașe prin aer. - Liniștește-te, mă, nenorocitule, că te fac scrum! zise șeful căpcăunilor care era speriat. Îngrijorat, strigă la ceilalți căpcăuni: - Mergeți la căpitanul Foc Nestins să ne spună ce facem cu zurbagii ăștia! Doi căpcăuni alergară disperați până în sala tronului, anunțând că prizonierii s-au răsculat. Tocmai atunci intră și furiosul împărat. Când auzi cumplita veste de la căpcăuni, chemă urgent pe generalii Rază Fierbinte și Vânt Fierbinte, poruncindu-le: - Mergeți amândoi și lichidați-i! Să-i faceți
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]
-
mari ca mine mă tulbura cumplit. Eu venisem cu pofta de dans și distracție, iar ei doar pentru băutură și țigări... Mă revăd în marginea balconului, cu un zâmbet agățat de obraji, cu urechile lipite de murmurul lor, în încercarea disperată de a socializa cu petrecăreții. Am încercat să fumez și, cum era de așteptat, m-am înecat cu fumul, motiv pentru câteva minute de ironii și râsete, de coate aplicate reciproc și șușoteli de apreciere negativă. Apoi, unul dintre băieți
CONTINUITATE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363443_a_364772]
-
are echivalent în Europa, că raportat la planetă, ne aflăm, în această ordine de idei, pe un meridian și într-o țară, condusă contra normalului și responsabilului. Se mai atrage atenția că se exersează, în baza serviciilor medicale, de o disperată precaritate, o luptă programatică de exterminare a românilor constrânși de sărăcie și neputințe, că dimpreună cu săracii României, doctorii noștri sunt atacați perfid și împinși până la capătul neputinței profesării medicinei optime și ajutătoare celor care strigă de durere. Indirect se
DINU C. GIURESCU. DISCURS DEMN, DENS ŞI RAMIFICAT ÎN REALITATE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1081 din 16 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363477_a_364806]
-
lumii adunată într-un cuvânt nu te închinai des la biserică admirai mult mânăstirile dar "off Doamne" al tău îmi șoptea toată credința adunată în manuscrise unde mor păsările spin lângă o mare moartă ca doi esenieni împărțeam frățește aerul disperat al unui dor reverberat prin ochii mei ai tăi dincolo de orice zi și noapte mi-e dor de "off Doamne" al tău mai mult decât un repetat te iubesc te iubesc șopteai înainte pe adresa cerului mirarea ta mai umană
OFF DOAMNE de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1079 din 14 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363498_a_364827]
-
condus-o ea sau altcineva. Îi apărea, de mii de ori, imaginea pictorului, cu fața în apă. Nu s-a repezit să-l salveze. Împietrise în decorul până mai deunăzi fermecător. Mihai procedă la fel. Pentru el, lupta îndârjită, chiar disperată, din momentul prăbușirii avionului, fusese ghilotina care tăiase legătura cu trecutul. Apoi vizita celor doi bărbați la spitalul din Germania... Desigur, la vremea aceea nu înțelegea mare lucru. Supraviețuise el și încă vreo câțiva pasageri. Urma sosirea în România, dar
PROMISIUNEA DE JOI (XVI) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 897 din 15 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363511_a_364840]
-
reveni. - Și fiul meu cel mare? Căpitanul rămase tăcut cu capul aplecat. - Vorbiți odată! - se răsti ridicându-se disperată în picioare. Ochii celor doi căpitani se umplură de lacrimi. Principesa înțelese nenorocirea abătută asupra familiei sale și, cu un țipăt disperat de durere, leșină în brațele slujnicelor. Tragica vestea se răspândi în ținut cu viteza fulgerului. După o săptămână doamna Elena Valdescu își mai reveni. - Mărită Doamnă, poporul are nevoie de sprijinul tău. Mihai trebuie grabnic înscăunat pe tronul celor trei
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]