3,286 matches
-
aș reuși să te...“ — Oh, oprește-te! — „Te rog să-mi telefonezi oricând...“ — Oribil! Oprește-te! — De ce-i oribil? Are cele mai bune intenții. Intenții bune! O vorbă bună ajută uneori. Poate că nu ne spunem destule vorbe bune. Tu disprețuiești bunătatea. — Așa îți place ție să gândești. Nu vreau să spun... — Femei singure în camere singuratice. Ar trebui să-ți fie milă de ele. — Eu sunt o femeie singură într-o cameră singuratică. Mi-e milă de mine. Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a lui Gabriel. Brian și Gabriel locuiau într-o suburbie sobră, cu case nu foarte noi, numită Leafy Ridge. Casa lor avusese un nume, „Como“, pe vremea când aparținuse vechiului proprietar, și cu toate că numele nu mai era folosit (întrucât Brian disprețuia asemenea pretenții și adresa casei era doar Nr. 27), dăinuia totuși ca o poreclă familiară. Stella stătea cu spatele proptit de perne și picioarele întinse, acoperite cu o pătură cadrilată, albastru cu alb. Adam tocmai îl așezase pe Zet pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Emma avu o viziune apropiată a ticăloșiei umane; și în furia lui intimă, confuză, respinse „irlandismul“ său, îl sfâșie în bucăți, fără să știe prea bine care era elementul cel mai detestabil în acel ghiveci de ură pentru care se disprețuia singur. Niciodată nu a discutat cu mama lui despre problemele irlandeze și ea nu-i pomenea niciodată de Irlanda. Când alții menționau numele țării lor, Emma vedea ivindu-se pe chipul mamei lui aceeași expresie înghețată pe care o simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
răpi mult timp. S-ar mulțumi cu orice, cu cel mai mic semn de bunăvoință. Și atunci ar deveni docil, s-ar putea chiar să vă lase în pace. Dumneata nu cunoști nimic despre toată chestiunea asta! John Robert se disprețui pe loc pentru un răspuns atât de banal și atât de neadevărat. Era presat însă de chestiuni urgente pe care trebuia să le rezolve și care nu aveau nici o legătură cu George. A fi prins de preot pe un picior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ei înșiși“. „Maestre, ce-i face să strige în asemenea hal?“ „Nu cunosc speranța morții, iar viața lor oarbă e atât de abjectă, încât ar prefera să se afle în oricare dintre cele două mari locuri. Mila și dreptatea îi disprețuiesc deopotrivă. Non ragioniam di lor, ma guarda e passa.“ Să nu ne gândim la ei; privește-i și treci mai departe. „Cât e de cumplit, gândi părintele Bernard, că această judecată feroce și aceste cuvinte crunte s-au ivit spontan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
la fel de zdravăn ca întotdeauna, la fel de solid și de viguros, în timp ce - așa cum știa acum, fără nici un dubiu - purta în el motorul propriei sale morți, iminente. Se întreba: „Să-i spun lui Rozanov?“ Dezvăluirea ar fi fost jenantă pentru amândoi. John Robert disprețuia eșecul, și ce eșec mai mare putea exista decât cel pe care trebuia el să-l înfrunte? Ceva atinse mâna lui William și, când privi în jos, îl văzu pe Adam McCaffrey, care se uita la el. Hello, Adam. Hello
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și cerând să fie arestat și pus sub supraveghere. Porumbeii, dis-de-dimineață, repetau încetișor: „Rozanov, Rozanov“. O visase pe Stella, îi revedea adeseori în vis capul frumos, de regină egipteană. Diane îl înduioșa și-i dăruia puțin calm, dar el o disprețuia. Pe Stella o admira, dar nu o putea suporta, Stella era un dușman. Simțea o vagă ușurare știind că e în altă parte, dar nu încerca nici cea mai infimă îngrijorare sau curiozitate de a afla unde se găsește. Oriunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
George crede în Dumnezeu? Nu știu. Dar tu crezi. Deșteaptă-te! Inventează ceva! Întreprinde o acțiune. Du-te și fă-i o vizită domnișoarei Dunbury. Ce mai face, biata de ea? Bolnavă. Singură. N-o să vrea să mă vadă, mă disprețuiește. Aș dori ca dumneavoastră să-l vizitați pe George. Să-l ia dracu pe George! Cu cât mai curând o sa comită o crimă decentă și o să fie arestat, cu atât mai bine. Cum puteți spune așa ceva! Cred că ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
că schițase o imagine cu totul artificială a fostului său profesor. „Într-un fel, își spunea el, totul provine din egocentrism, eu sunt un solipsist, îmi imaginez că John Robert se gândește întruna la mine, că mă urăște și mă disprețuiește deliberat, ca și cum una dintre preocupările lui majore ar fi să creeze o vastă și complexă barieră între el și mine. Dar lucrurile nu stau așa. El nu se gândește la mine. În fond, are destule alte probleme. Și la ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
înclinat în față, cu mâinile atârnându-i pe lângă trup, cu capul lui mare și buzele îndreptate fățiș către ea. — Avea dreptate să spună că n-ar fi trebuit să fiu cu tine aici, zise el. — Cine avea dreptate? — Pearl. Mă disprețuia pentru asta, râdea... — Ah, nu... — Toți au aflat, o să le spună ea, toți or să știe. Nu, nu, nu... — Nu mă părăsi Hattie. Rămâi toată ziua de azi cu mine, haide să stăm liniștiți împreună. Îmi pare rău că m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
două cute dintre sprâncene. Își îndreptă umerii și se lăsă pe speteaza scaunului. Brian își spuse: „Ce naiba m-a apucat să-i înșir toate astea? Se vede că-s beat și sunt lipsit de loialitate față de Gabriel, Stella o să mă disprețuiască...“ — Dar nu am de gând să plec de aici, răspunse Stella. — De ce nu, dacă el pleacă? — Vom trăi și vom vedea. — Dumnezeule, vrei să te răzbuni pe George? Nu poți să-l ierți, asta-i? Sau încă mai aștepți... ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
altă dificultate o constituie verbul ba’altî de la sfârșitul versetului 32, de tradus literal cu „am stăpânit”, dar pe care LXX (îl numerotează diferit, adică 31,33) îl înțelege diferit: kaì egò emélesa autôn, „l-am neglijat” sau „l-am disprețuit” (cf. citarea din Evr 8,9a; celelalte traduceri grecești, Vulgata și Siriaca confirmă însă textul ebraic). Prin urmare menținem acest text și traducem: „Pentru că ei au încălcat alianța ea, eu a trebuit să mă impun arătându-mi stăpânirea peste ei
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
decriptezi în efervescența fenomenelor explozive sau în banalitatea vieții cotidiene. În acord cu simțul comun, gândurile cele mai penetrante știu bine că ideile sunt cele care conduc lumea. Nu rămâne decât să ne îndepărtăm față de conformismul intelectual. Chiar să-l disprețuim, într-atât evidențele lui aplatizează bogăția realului, reducând multiplicitatea diferențelor la unitate. De aici, necesitatea de a pune în ordine o heterologie, adică o cunoaștere a multiplului, singura capabilă să recunoască bogăția trăirii. "Ceea ce este binecunoscut, spunea Hegel, tocmai pentru că
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
trebuie să fie" care, după Max Weber, este caracteristica esențială a moralei. Îmi amintesc de "dovezile" existenței lui Dumnezeu aduse de Sfântul Anselme. Și sensibilitatea sa teoretică se rezumă cu ușurință: carmen de contemptu mundi, un cânt care trebuie să disprețuiască lumea. Dacă Dumnezeu există, atunci lumea este cea care nu există. Incantații religioase față de hedonismul terestru? Dar teoriile emancipării, adevărate forme profane ale religiei, nu spun altceva: să denigrăm lumea de aici pentru o lume mai bună. Acest "mai bine
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
a o mai practica și sau ajungi sărac și disprețuit, sau, pentru a ocoli sărăcia, devii lacom și urât de ceilalți. Dar, între toate lucrurile de care un principe trebuie să se ferească, este tocmai acela de a nu fi disprețuit și urât, iar dărnicia te duce și la una, și la cealaltă. Prin urmare: este mai înțelept să-ți păstrezi reputația de om zgârcit, care îți creează o faimă proastă, dar lipsită de ură, decât să vrei să-ți câștigi
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
nu le iei oamenilor, anume majorității lor, nici averea, nici onoarea, ei trăiesc mulțumiți și nu ai de luptat decât împotriva arnbiției câtorva, pe care o poți înfrânge în mai multe feluri și cu ușurință. În schimb, el va fi disprețuit dacă se va arăta schimbăcios, ușuratic, fără energie, meschin, nehotărât. Principele trebuie să se ferească de aceasta ca de o stâncă în mijlocul mării și să-și dea silința că faptele lui să dovedească măreție, curaj, gravitate și forță. În ceea ce privește chestiunile
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
de soldați, nici de popor; pe lângă această, avea și multe însușiri care îl făceau demn de tot respectul, astfel că, atâta timp cât a trăit, a știut să-i stăpânească și pe unii, și pe ceilalți, fără a fi vreodată urât sau disprețuit de cineva. Pertinax a ajuns însă împărat împotriva voinței soldaților, iar aceștia, obișnuiți să trăiască sub domnia lui Commodus, fără a asculta de nici o lege, n-au putut duce viața cinstită pe care Pertinax voia să le-o impună; de
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
din cauza jafurilor pe care le săvârșea. Dar Antoninus, fiul lui, a fost și el un om cu însușiri deosebite, care îl făceau să fie admirat de popor și iubit de soldați, căci era războinic priceput și îndura ușor orice oboseală, disprețuia orice mâncare aleasă și orice fel de plăceri moleșitoare, ceea ce îl făcea iubit de întreaga armată. Cu toate acestea, sălbăticia și cruzimea lui au fost atât de mari și de nemaiauzite, încât, după ce, prin nenumărate omoruri, ucisese o mare parte
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
nu și-a păstrat în nici un fel demnitatea și a coborât de multe ori în arenă ca să lupte cu gladiatorii. A săvârșit, de asemenea, alte fapte josnice și prea puțin demne de măreția unui împărat, încât a ajuns să fie disprețuit de soldați. Și, fiind urât de unii și disprețuit de ceilalți, s-a urzit împotriva lui o conspirație și a fost omorât. Ne rămâne să arătăm acum caracterul lui Maximin. Acesta a fost un om foarte războinic, iar armatele, sătule
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
a coborât de multe ori în arenă ca să lupte cu gladiatorii. A săvârșit, de asemenea, alte fapte josnice și prea puțin demne de măreția unui împărat, încât a ajuns să fie disprețuit de soldați. Și, fiind urât de unii și disprețuit de ceilalți, s-a urzit împotriva lui o conspirație și a fost omorât. Ne rămâne să arătăm acum caracterul lui Maximin. Acesta a fost un om foarte războinic, iar armatele, sătule de moliciunea lui Alexandru, despre care am vorbit mai
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
om foarte războinic, iar armatele, sătule de moliciunea lui Alexandru, despre care am vorbit mai sus, l-au ales, după moartea acestuia, împărat Nu s-a bucurat mult timp de domnie, deoarece două lucruri îl făceau să fie urât și disprețuit: mai întâi, faptul că era de neam foarte de jos, întrucât pe vremuri păscuse oile în Tracia (lucru care era prea bine cunoscut tuturor și care-l făcea să fie foarte disprețuit de oricine); al doilea, că la începutul domniei
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
două lucruri îl făceau să fie urât și disprețuit: mai întâi, faptul că era de neam foarte de jos, întrucât pe vremuri păscuse oile în Tracia (lucru care era prea bine cunoscut tuturor și care-l făcea să fie foarte disprețuit de oricine); al doilea, că la începutul domniei lui tot amânase să se ducă la Roma și să ia în stăpânire tronul imperial, ceea ce îi crease faima de om foarte crud, deoarece săvârșise prin mijlocirea prefecților lui o sumedenie de
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
să se ducă la Roma și să ia în stăpânire tronul imperial, ceea ce îi crease faima de om foarte crud, deoarece săvârșise prin mijlocirea prefecților lui o sumedenie de crime la Roma și în celelalte părți ale imperiului. Lumea îl disprețuia deci foarte mult, pentru că se trăgea dintr-un neam mic, după cum tot ea îl ura pentru că îi era frică de cruzimea lui; și împotriva lui se răsculară mai întâi cei din Africa, apoi Senatul și întreg poporul Romei. În fine
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
lingușitori, de care curțile sunt pline, deoarece oamenilor le plac atât de mult lucrurile lor și se amăgesc atât de mult, încât se feresc cu greutate de pacostea aceasta; iar, dacă vor să se ferească, riscă primejdia de a fi disprețuiți. Căci nu există un alt mod de a te apăra de lingușiri decât acela de a-i face pe oameni să înțeleagă că nu te vor supăra spunându-ți adevărul; dar, dacă oricine va putea să-ți spună adevărul, respectul
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
Vă spun că le va face dreptate în curînd. Dar cînd va veni Fiul omului, va găsi El credință pe pămînt?" 9. A mai spus și pilda aceasta pentru unii care se încredeau în ei înșiși că sunt neprihăniți, și disprețuiau pe ceilalți. 10. "Doi oameni s-au suit la Templu să se roage; unul era Fariseu, și altul vameș. 11. Fariseul sta în picioare, și a început să se roage în sine astfel: "Dumnezeule, Îți mulțumesc că nu sunt ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]