8,849 matches
-
etnologiei, într-un spirit de dialog și de complementaritate interdisciplinare. Un prim nivel este reprezentat de transformările țesutului economic: declinul anumitor activități, înflorirea unor sectoare noi, deplasarea și concentrarea întreprinderilor, restructurarea filierelor de activitate. Ele corespund, pe scurt, unei noi diviziuni internaționale a muncii și unei uniformizări a modurilor de reglare publică a activității economice. Aceste schimbări se caracterizează mai ales printr-o tendință de dereglare și liberalizare, printr-o accentuare a competiției internaționale, prin fluiditatea transferurilor de capitaluri și mărfuri
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
METABOLICE ALE LEVURILOR UTILIZATE ÎN VINIFICAȚIE Drojdiile (levurile) sunt microorganisme unicelulare eucariote care se reproduc prin înmugurire. Aceste trăsături sunt caracteristice pentru majoritatea drojdiilor dar sunt și excepții. Există și specii care dau formațiuni micelare, altele cu un ciclu de diviziune prin fisiune și genuri care poartă conidii și sterigme. Lodder (1970) include în termenul de levuri un grup heterogen de microorganisme, iar Phaff (1978) revizuiește etimologia termenului de drojdie, luând în considerație rolul lor în fermentație și capacitatea de a
IZOLAREA ŞI IDENTIFICAREA UNOR SPECII DE LEVURI FOLOSITE ÎN BIOTEHNOLOGIA VINULUI by MIHAELA CIOCAN () [Corola-publishinghouse/Science/1308_a_1889]
-
solid; sporularea; activitatea fiziologică evaluată mai ales prin cerințele nutritive și proprietățile biochimice. 4.2.1. Caracteristici morfologice Examinarea microscopică a levurilor are în vedere forma și mărimea celulelor, modul de reproducere vegetativă (prin înmugurire multilaterală, bipolară sau unipolară; prin diviziune sau formare de filamente), forma, structura și modul de formare al ascei și ascosporilor. Astfel, forma celulelor vegetative este un criteriu taxonomic în identificarea genului. Pentru a face observații reproductibile se utilizează condiții standardizate privind examinarea culturilor de levuri aflate
IZOLAREA ŞI IDENTIFICAREA UNOR SPECII DE LEVURI FOLOSITE ÎN BIOTEHNOLOGIA VINULUI by MIHAELA CIOCAN () [Corola-publishinghouse/Science/1308_a_1889]
-
disciplinelor de biologie parcurse în gimnaziu și liceu. Astfel, aspecte privind morfologia, structura, fiziologia, reproducerea și clasificarea levurilor pot fi integrate în teme ca: Tipuri de celule vegetale și animale, Compoziția chimică a celulei, Structura, ultrastructura și funcțiile componentelor celulare, Diviziunea celulară, Clasificarea, caracterizarea generală și reprezentanți ai regnului fungi, Înmulțirea și în ciclul de viață al ciupercilor, Nutriția heterotrofă, Respirația - influența factorilor de mediu asupra respirației, Fermentațiile, Reproducerea asexuată și sexuată la ciuperci. În cadrul lecțiilor care studiază aspecte privind fotosinteza
IZOLAREA ŞI IDENTIFICAREA UNOR SPECII DE LEVURI FOLOSITE ÎN BIOTEHNOLOGIA VINULUI by MIHAELA CIOCAN () [Corola-publishinghouse/Science/1308_a_1889]
-
exemplificate prin: > Sindromul Down Trisomia 21. Apare cu o frecventă de 1/1000, aceasta putând crește odată cu vârsta mamei, astfel poate apărea cu o frecvență de 21/1000 dacă mama are peste 45 de ani. Cauza o reprezintă scăderea eficienței diviziunii meiotice, ceea ce duce la nondisjuncția unui cromozom. Ca și manifestări ale celor ce prezintă sindrom Down, putem enumera următoarele: talie mică, craniu mic și rotund, față plată, gât scurt și gros, mâini scurte și late, sensibilitate mare la infecții, deficiență
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
afirmația potrivit căreia continuitatea va sta la baza structurii relațiilor postbelice dintre principalele puteri. Structura relațiilor multilaterale moștenită din timpul Războiului Rece înclină foarte mult în favoarea aranjamentelor de securitate asimetrice, întrucât presupun hegemonia militară americană. Prin urmare, ele implică o diviziune funcțională a muncii, cu o stratificare pe orizontală în cadrul sistemului internațional. În acest aranjament "multietajat", statele de rangul doi preiau roluri de puteri civile și se specializează în sprijinirea sistemelor de guvernanță chemate să administreze interdependența economică și de mediu
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
stă la baza implicării economice. În general, tendința dominantă din sistemul internațional pare că produce o structură mai simetrică a drepturilor și responsabilităților dintre marile puteri atât în privința chestiunilor de securitate, cât și în chestiunile economice. Acest lucru presupune o diviziune a muncii stratificată pe verticală, structurată în jurul unei mai mari egalități funcționale între puteri. Mai mult, acest tipar pare că există și în Europa, și în Asia de Est, în ciuda unor variații mari ale tiparelor interdependenței economice și instituționale din
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
și Friedrich Engels, L'Idéologie allemande. Conception matérialiste et critique du monde, trad. fr., Gallimard, Paris, 1982, pp. 1056-1057. "Cultura", înțeleasă ca expresie (simbolică), este așadar determinată de tipul de regim economic, de raporturile de dominare și exploatare rezultate din diviziunea socială a muncii. Ea se manifestă prin intermediul fenomenelor de "fetișizare", de "reificare" sau de "alienare". Deosebit de inovatoare în această abordare este nu atât caracterizarea culturii, în continuare asimilată, în tradiție idealistă, suprastructurilor ideale, manifestărilor ideologice și imateriale, cât ideea că
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
a culturii" (denumire impusă mai târziu). Reprezentarea unei societăți divizate între o infrastructură materială și o suprastructură ideală se regăsește la diverși autori importanți: Karl Mannheim (1893-1947) și a sa sociologie a cunoașterii sau Ernst Troeltsch (1865-1923), care retraduce această diviziune între idealism și materialism în a sa sociologie a religiei. Heteronomia relativă În afara acestor determinisme, numeroși autori au încercat să elaboreze o cale de mijloc, calificată de unii drept "relativism cultural". Ea privilegiază punctul de vedere simbolic, care posedă o
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
influențele sale Lévi-Strauss (născut în 1908) își înscrie direct antropologia în tradiția durkheimiană și maussiană care conținea germenele structuralismului. Cercetările sale legate de schimburile simbolice și de relațiile acestora cu schimburile materiale și economice au condus la analiza structurală a diviziunilor simbolice. Povestirile mitice și simbolurile sunt codurile culturale ale vieții sociale: ele îi dau sens, coerență și justificare. Sociologia franceză s-a inspirat, în parte, din structuralism. Bourdieu (1930-2002) se apleacă, la rândul lui, asupra forței simbolice din jocul social
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Aplicație Numeroși sociologi adoptă această perspectivă de analiză a socialului ca muncă deopotrivă simbolică (care dă sens și valoare) și fizică (densitate socială, corpuri în mișcare...): • În studiul său publicat în 1912 (Formele elementare ale vieții religioase), Durkheim demonstrează că diviziunea morfologică are un echivalent simbolic în diviziunea profan-sacru. Religia include și exclude obiecte și ființe în două categorii antitetice: "sacrul", puternic valorizat (prin interdicții și tabuuri), și "profanul", devalorizat pentru că este banal, comun și cotidian. În acest spirit au studiat
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
analiză a socialului ca muncă deopotrivă simbolică (care dă sens și valoare) și fizică (densitate socială, corpuri în mișcare...): • În studiul său publicat în 1912 (Formele elementare ale vieții religioase), Durkheim demonstrează că diviziunea morfologică are un echivalent simbolic în diviziunea profan-sacru. Religia include și exclude obiecte și ființe în două categorii antitetice: "sacrul", puternic valorizat (prin interdicții și tabuuri), și "profanul", devalorizat pentru că este banal, comun și cotidian. În acest spirit au studiat Mauss și Hubert (Mauss, 1995) sacrificiul, înțeles
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
duce la sfințire. • Sociologia religioasă a lui Weber a dezvoltat, de asemenea, această perspectivă. Activitatea religioasă produce valoare ("mântuirea"), adică anumite calificări sociale nedetașabile de ierarhii: profesioniștii calificați ("virtuoșii"), pe de o parte, și necalificații ("masele"), pe de alta. Această diviziune provoacă lupte pentru monopolul accesului la calificare ("căile mântuirii"); • Norbert Elias (1897-1990), în lucrarea sa despre procesele de excludere (Logiques de l'exclusion, trad. fr., Fayard, Paris, 1997; ed. I germană, 1965), descrie aceste procese de devalorizare și stigmatizare: grupurilor
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
descrie aceste procese de devalorizare și stigmatizare: grupurilor fizice și umane le sunt întotdeauna asociate obiecte materiale și noțiuni simbolice. • Antropologul Françoise Héritier arată (Masculin/ féminin, la pensée de la différence, Odile Jacob, Paris, vol. 1, 1996, vol. 2, 2002) că diviziunea sexuală a societăților este întotdeauna legată de o diviziune axiologică, ceea ce ea numește "valența diferențială a sexelor", și care corespunde muncii sociale de transpunere în planul valorilor a "calităților" feminine și masculine: masculinul este atașat de obiecte, practici sau instituții
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
și umane le sunt întotdeauna asociate obiecte materiale și noțiuni simbolice. • Antropologul Françoise Héritier arată (Masculin/ féminin, la pensée de la différence, Odile Jacob, Paris, vol. 1, 1996, vol. 2, 2002) că diviziunea sexuală a societăților este întotdeauna legată de o diviziune axiologică, ceea ce ea numește "valența diferențială a sexelor", și care corespunde muncii sociale de transpunere în planul valorilor a "calităților" feminine și masculine: masculinul este atașat de obiecte, practici sau instituții constant valorizate, în timp ce femininul este asociat cu restul. • Bourdieu
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
ar fi trebuit să se constate o sporire a vizitelor la muzee, corelată cu o creștere puternică a proporției de persoane cu bacalaureat (20 % dintr-o generație în 1960, 64 % astăzi). Or, nu s-a întâmplat așa; PCS acoperă și diviziunea salariați/independenți. Cei din urmă pleacă mult mai rar în vacanță, ceea ce le influențează inevitabil practicile. Ar fi însă multe de spus și despre clivajul public/privat, asociat unor veritabile universuri culturale autonome (cf. François de Singly și Claude Thélot
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
face referire la originea sa umană. Această viață obiectivă a mărfurilor este emblematică pentru modernitate: valorile lucrurilor care circulă și se schimbă sunt gândite în afara oricărei umanități. Se vorbește, de asemenea, de "reificare". La originea alienării stau raportul salarial și diviziunea intensivă a muncii, care exploatează omul și reifică marfa (Vandenberghe, 1997). Pista criticii alienării și tema reificării au fost urmate îndeosebi de gânditorii germani. Nu putem să întocmim aici o listă exhaustivă, însă putem să indicăm câteva referințe importante: • Georg
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
a ordinii sociale. El distinge teodiceele fericirii și nefericirii, care își joacă rolurile respective: justifică privilegiile într-un caz și valorizează suferința sau măcar o transfigurează în câteva speranțe, în celălalt. Tot religia stă, în plan practic, la originea unei diviziuni sociale între "virtuoși" profesioniștii religiei și masele de credincioși, diviziune fondată, în parte, pe cunoașterea religioasă care determină repartiția inegală a calificării religioase. Weber insistă deci, și el, pe aspectul diferențiator și conflictual al culturii (religioase). Analiza funcțiilor și efectelor
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
își joacă rolurile respective: justifică privilegiile într-un caz și valorizează suferința sau măcar o transfigurează în câteva speranțe, în celălalt. Tot religia stă, în plan practic, la originea unei diviziuni sociale între "virtuoși" profesioniștii religiei și masele de credincioși, diviziune fondată, în parte, pe cunoașterea religioasă care determină repartiția inegală a calificării religioase. Weber insistă deci, și el, pe aspectul diferențiator și conflictual al culturii (religioase). Analiza funcțiilor și efectelor religiei a fost transpusă în câmpul sociologiei culturii de către Bourdieu
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
noi, eliberându-se de constrângerile și controlul cenzorilor. Zola însuși va insista pe formarea acestui nou "mit" al creatorului. Artiștii au acuzat societatea "burgheză", cu filistinismul ei și conformismul plăcerii imediate, că este sursa "răului" pentru creator. • Reprezentarea artistului în diviziunea socială a muncii Acest statut "aparte" al artistului și al creatorului se traduce printr-o teoretizare a acestui loc prin prisma căruia este privit în raport cu celelalte forme ale muncii și poziții sociale. Polul artistic apare ca un contrapunct al salariatului
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
situat mai aproape de polul liberal, de realizarea de sine, în fața polului alienat. Domniei necesității i se opune cea a libertății. Marx nu ezită să se gândească la depășirea istorică a acestui dualism care-i aruncă pe muncitorii de la bază în diviziunea muncii, în timp ce artiștilor le rezervă exprimarea singularității și realizarea de sine. El asociază această reprezentare celei a intelectualului: producător de sens, creator de simboluri, acesta este figura unei vieți libere sub domnia imaginarului; el creează, fără să fie alienat sau
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
în reprezentările tuturor profesioniștilor din cultură și ale publi-curilor. Acest mit are o funcție performativă asupra căreia el este dator să reflecteze. Acesta este punctul cel mai important: dincolo de constatarea istorică, sociologică și chiar economică a unui statut aparte în diviziunea muncii, este esențial ca toate profesiile culturale să fie privite ca repetiția în undă a acestei excepționalități. Toate vor și pot să se perceapă ca elemente care o exprimă. Ele par a vrea să se inspire, pentru a obține un
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
medieri, (re)prezentându-se ca un individ autonom, deloc preocupat de public. El se autoreprezintă prin aceste trăsături fiindcă arta sa se vrea, după formula lui Adorno, "antiteza socială a societății" (Adorno, 1995, p. 26) (cf. și Bourdieu, 1975, despre diviziunea muncii artistice, și Moulin, 1992, despre ideologia autodidaxiei); într-o mișcare simetrică mai recentă, diversitatea intermediarilor și publicurile însele tind să le nege artiștilor exclusivitatea actului creator și declară că se percep, la rândul lor, ca adevărați creatori sau, cel
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
este forma generală prin care rutinizarea cuprinde religiosul, economicul, artisticul, politicul: funcțiile de excepție, figurile exemplare, idealurile legendare sfârșesc prin a se disipa în banalitatea competențelor, sta-tuturilor și rolurilor. Se diluează în ordinea corporațiilor, al instituțiilor, definite atât prin anonimatul diviziunii muncii și al producției, cât și prin impersonalitatea serviciilor și contactelor. Procesul devine mai complex, suscită evenimente regulate și repetitive în cadrul unui calendar de activități rituale. Rutinizarea creației artistice Acest proces se aplică, mutatis mutandis, de la artist la profesiile culturale
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
și ca politica să fie în măsură să unifice ceea ce lumea muncii divizează în clase și conflicte. Munca diferențiază și divizează (sarcini, roluri, lupte, deza-filieri), în timp ce cultura își propune să adune și să stabilească legături (încântare, plăcere, afiliere). Ea compensează diviziunea socială și ajută la surmontarea ei: are o funcție de "reparație", de unificare a spiritelor în același creuzet cultural (Mesnard, 1996, pp. 30 și urm.; Ory, 1994). Această concepție cere o politică a loisir-urilor. Statul se interesează de împărțirea muncă
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]