14,427 matches
-
limpede: să Împiedice nunta, să dea o lecție teribilă Angliei și să ațâțe războiul Între cele două națiuni. Iar tu, răzgândindu-te În ultima clipă, le-ai stricat urzeala. De-acum te-ai licențiat În arta de a-ți face dușmani, așa că eu În locul tău mi-aș păzi bine pielea. Problema e că nu te mai pot proteja. Cu tine aici, m-aș pomeni implicat. De-aș fi În locul tău, aș face o lungă călătorie, foarte departe... Și, orice ai ști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
privind pentru ultima oară În urmă, Înainte de a fugi În goana calului, văzuse cum veteranul Tercio Viejo de Cartagena - din rândurile căruia făceau parte tatăl meu și Alatriste - Încerca să părăsească demn câmpul de bătălie semănat cu cadavre, prin mulțimea dușmanilor care Îl secerau cu focuri de archebuză, muschetă și artilerie. Erau acolo morți, oameni În agonie și fugari cât vedeai cu ochii, povestea Vicuña. Și În plin dezastru, sub soarele orbitor care scăpăra pe dunele de nisip, luptând cu vântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
stare să citească gândurile, fray Emilio Bocanegra Își mișcă mâna pe masă și o lăsă iar imobilă, sprijinită pe lemnul negru, cu degetu-i livid arătând spre căpitan. — Ce Îl face pe un om să părăsească tabăra Domnului ca să treacă la dușman, În rândurile păgâne ale ereticilor? Era culmea, gândi Diego Alatriste, să numești tabără a Domnului pe cea formată din tine Însuți, copistul cu mască și acel sinistru spadasin italian. În alte Împrejurări ar fi rânjit ca de o glumă bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
I-am păstrat pentru deranj. Și pentru c-am fost luat drept tâmpit. Dominicanul ieși din nemișcare cu un gest mânios. Ești un trădător și un iresponsabil, zise, cu ură În glas. Cu scrupulele dumitale inoportune i-ai favorizat pe dușmanii lui Dumnezeu și ai Spaniei. Toate astea le vei ispăși, ți-o garantez, cu cele mai oribile munci ale iadului; dar Înainte le vei plăti și aici, pe pământ, În trupul dumitale mortal... Termenul mortal părea să fie și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
arma cu un „Iisuse!“, iar aceasta sună metalic pe jos, În spatele căpitanului. Al doilea spadasin, care tocmai dădea să se repeadă, se opri brusc. Alatriste trase lama spadei din pieptul primului, care căzu ca o boccea, și Își Înfruntă ultimul dușman, Încercând să-și recapete suflarea. Norii se Îndepărtaseră suficient pentru ca, la lumina lunii, să-l recunoască pe italian. — Acum suntem la egalitate - zise căpitanul, cu suflarea Întretăiată. — Asta-mi place - replică acela, și Îi luci pe față scânteierea albă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
repede se formase un cerc În jurul combatanților. Căpitanul, știind că nu va rezista mult În fața celor cinci bărbați Înarmați și profesioniști, hotărî să nu folosească subtilități de scrimă pentru a-și menaja sănătatea, ci să atenteze numaidecât la cea a dușmanilor. Fandă puternic În direcția celui cu capa Împăturită În patru și, nemaioprindu-se să vadă rezultatul - care nu fu mare lucru -, se aplecă Încercând să-l ologească la țurloaie pe altul cu vizcaína. Și dacă tot am făcut mai Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
aici și o scrisoare de recomandare de la bătrânul conte de Guadalmedina și un beneficiu din partea lui don Ambrosio de Spínola În persoană, semnat de mâna sa și cerând pentru dumneata opt scuzi În semn de prețuire pentru bună purtare Înaintea dușmanului... Ți s-au dat? — Nu, Excelență. Pentru că una e intenția generalilor, și alta cea a secretarilor, a administratorilor și a hârțogarilor de tot felul... Când le-am cerut, mi-au redus suma la patru scuzi, dar nici pe aceia nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
să reacționez, m-au asaltat două gânduri concrete și aproape contrare. Primul, s-o iau la goană. Al doilea, să duc mâna la pumnalul pe care Îl purtam În spatele cingătorii, sub mantia căpitanului, și să Încerc să i-l Înfig dușmanului nostru În vintre. Dar ceva din atitudinea lui Malatesta m-a Împiedicat să fac ori una, ori alta. Deși sinistru și amenințător ca Întotdeauna, cu capa și cu pălăria lui neagră, cu chipu-i slab cu obrajii supți, plini de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Madridului, de Pedro Texeira. Și lui Alberto Montaner Frutos, pentru notele marginale, apocrifele lui Quevedo și Guadalmedina, inteligentul lui bun-simț și generoasa-i prietenie. CUPRINS Taverna Turcului........................................................ Mascații................................................................... O mică doamnă.......................................................... Ambuscada............................................................... Cei doi englezi............................................................ Arta de a-ți face dușmani................................................ Promenada de la Prado................................................... Portița Sufletelor......................................................... Treptele de la San Felipe................................................. Teatrul „El Corral del Príncipe“........................................ Pecetea și scrisoarea..................................................... Epilog.............................................................................. PAGE FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\Alatriste.doc PAGE 91
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Totul despre existența făpturii umane aici, în lume. A, a exclamat doctorul. Ce poate să însemne asta? Totul despre existență? Atunci i-am răspuns, ca și cum aș fi știut pe de rost: Cerul și pământul, mintea și trupul, părinții, prietenii și dușmanii, averile și sărăcia, succesul și necazul, sănătatea și boala. Și disprețul. Și pe Dumnezeu. Chiar le știam pe de rost. Dacă împrejurările o vor permite, voi povesti mai pe urmă cum am dobândit această înșiruire de cuvinte. Nu e puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
decât falsificările. Predecesorul lui fusese de câteva ori victima unor falsuri, iar cicatricile erau încă nevindecate în sufletul muzeului. Toate falsificările sunt trădări împotriva spiritului și a adevărului. Falsul și neadevăratul, ceea ce este lipsit de temei, escrocheria și prefăcătoria erau dușmanii cei mai dezgustători ai artei autentice. Arta, a spus el, nu trebuie să fie niciodată o escrocherie! Tocmai atunci am reușit să strecor o mică întrebare, stând în poziție de drepți: Cum stau lucrurile cu copiile? Copiile, a spus el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
tine, doamne, ce emoții am... Îmi aduc aminte că nu ai fost de multă vreme cu o femeie și asta îmi va da curaj. Îmi amintesc de un comandant de oaste care le spunea soldaților săi: Vă e frică de dușman?!... Să știți că lor le e și mai frică de voi!!... Și mă gândesc la temerile tale, și asta îmi dă curaj. Și apoi îmi aduc aminte ce puțin timp am și realizez că va fi mult mai greu atunci când
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
și dorință de control asupra valorilor lumești. Ce treabă are, chiar în aceste zile, Comitetul Central al Bisericii Ortodoxe Române, numit Sinod, de a se izmeni la ideea că papa Benedict ar trebui ori nu să viziteze România? Numai un dușman al țării poate gândi privitor la vizita unui șef de stat atât de influent în termeni de-un aseme-nea tembelism. Evident că la mijloc e vorba de gelozii, de spaime, de calcule meschine. Din acest punct de vedere, Teoctist a
Credeți în Dumnezeu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8065_a_9390]
-
funest, Steinhardt având oroare de clișeul imperativelor conjuncturale, din familia politicosului "despre morți, numai de bine." Iată, deci, cine îl admiră pe Valéry: "Cei ce nu l-au citit. 1. Cei care admiră pe orice membru al Academiei Franceze; 2. Dușmanii Academiei Franceze, ca să dovedească imparțialitatea lor; 3. Cei care îl admiră pe Paul Valéry cum l-ar admira pe Armand Dabry (nume fictiv), dacă l-ai pronunța cu un anumit accent; 4. Cei care au aruncat ochii asupra unui articol
Metrologia lecturii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8067_a_9392]
-
Sentence Persuassion Course forța de a influența pe celălalt într-o singură frază: „Oamenii vor face orice pentru cei care le încurajează visurile, le motivează eșecurile, le calmează fricile, le confirmă bănuielile și îi ajută să arunce cu pietre în dușmanii lor", profesorul universitar Pânișoară propune analizei succinte trei elemente importante în construcția unei relații profunde între părinte (sau profesor) și copil. Astfel, în nenumărate situații, din dorința de a evita ca cei mici să nu sufere dezamăgiri, părinții îi îndreaptă
Părinți de succes: Persuasiunea, armă utilă în arsenalul educatorului by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/78508_a_79833]
-
pentru calmarea fricilor, să îl lase să își trăiască în liniște emoțiile, dar oferindu-le sprijinim și exemple, pentru a-i ajuta să depășească frica. O forță considerabilă pentru consolidarea legăturii între părinte și copil este aruncatul cu pietre în dușmani. Întrucât, de multe ori, în încercarea de a-i face pe copii să facă un lucru sau altul, părintele sau educatorul se poziționează în tabere opuse, este indicat ca forțele comune, reunite, să fie îndreptate "contra problemei". Părintele sau profesorul
Părinți de succes: Persuasiunea, armă utilă în arsenalul educatorului by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/78508_a_79833]
-
sau altul, părintele sau educatorul se poziționează în tabere opuse, este indicat ca forțele comune, reunite, să fie îndreptate "contra problemei". Părintele sau profesorul îl poate ajuta pe cel mic, făcându-l să înțeleagă că sunt în aceeași tabără, că dușmanul comun este problema cu care se confruntă copilul și că ei se află acolo pentru a-l sprijini în efortul de a învinge acestă problemă, precizează profesorul universitar Pânișoară. În consecință, persuasiunea este un instrument care trebuie să se afle
Părinți de succes: Persuasiunea, armă utilă în arsenalul educatorului by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/78508_a_79833]
-
de opinie care spun că este firesc să ai un amestec al politicului în justiție, dacă acest lucru le convine lor. Dacă astfel de comenzi politice se îndreaptă împotriva celor pe care îi consideră ei ca fiind niște ... nu știu ... dușmani. Găsesc o justificare a intervenției politicului în justiție, ori eu din câte știu astfel de formatori de opinie sunt cei pe care CE îi intervievează atunci când sunt făcute rapoartele MCV. Atunci mi se pare firesc, poate ei nu știu ce spun, acești
Renate Weber: Credeam că CSM va cere anchetarea magistraților care au încălcat procedurile, nu a ziariștilor by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/78578_a_79903]
-
ana, Elena Badea Actorul Horațiu Mălăele, într-un interviu acordat pentru ziare.com, a făcut o afirmație extraordinară despre dușmani, în stilu-i caracteristic, susținând că sunt "ca fraierii, nu trebuie să-i cauți, vin singuri". În contextul în care, pe 7 iunie, în cinematografele din România va fi lansată cea mai recentă comedie semnată de Horațiu Mălăele, "Funeralii fericite", actorul
Horațiu Mălăele explică de ce dușmanii sunt ca fraierii by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/78630_a_79955]
-
având în vedere oamenii care au lucrat la producerea sa, inclusiv actori excepționali, scenografi, producători, etc., Horațiu Mălăele a făcut un comentariu extraordinar: "În situația asta ar fi un "mare succes" ca lucrurile să iasă prost. Dar, știți cum este, dușmanii sunt ca fraierii, nu trebuie să-i cauți, vin singuri", a spus actorul. "Funeralii fericite" nu este o comedie. Este o dramă amuzantă, este o tragi-comedie, este o comedie tristă, este o ambarcațiune hohotitoare pe un ocean de lacrimi, este
Horațiu Mălăele explică de ce dușmanii sunt ca fraierii by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/78630_a_79955]
-
și Castilia, și mișunând de uzurpatori, iscoade, trădători. Alături de spaniolii ,umbroși și prefăcuți", lusitanii au contribuția lor în viesparul de uneltiri și răzbunări. Fiecare tabără își cunoaște adversarii; nu și oamenii fideli, care în orice moment pot trece de partea dușmanilor. Politica, fie ea și ,înaltă", are ceva îngrozitor de scârbos, o duhoare comparabilă cu cea a bietei Inčs, deshumată și ,urcată" pe tron. Iar în nesfârșitele poziționări și repoziționări, faceri și desfaceri de alianțe, trădări ale suveranului și trădări ulterioare ale
Smintitul și nebunul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7868_a_9193]
-
la popas ducînd în spate o dihanie de cincisprezece kilograme e sărbătorit ca pentru o ispravă eroică." Vremile ce s-au scurs de atunci încoace i-au primenit mult pe colindătorii Bărăganului, învățîndu-i totodată pe ,mitropoliți" să-și identifice altfel dușmanii, iar pe vînători să afle noi mijloace de a amăgi prada. ,Pe timpul lui Odobescu, cînd dropiile erau cu mult mai numeroase, apropierea lor se făcea, pare-se, destul de ușor - așa cum se istorisește în Pseudokynegheticos - cu ajutorul faimoaselor căruțe cu coviltir. Chiar dacă
Epistolă către Odobescu (IX) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7874_a_9199]
-
lovitura de pușcă n-are nici o importanță. Paserea-i mare cît un curcan și stă pe-o ramură de brad sau jos, pe pajiștea ori omătul poienii. E o sălbătăciune așa de simțitoare însă, încît cel mai mic zgomot al dușmanilor ei o face să tacă și să dispară. Dar cît cîntă, te poți apropia. Atunci întinde gîtul, închizînd ochii și astupîndu-și urechile. Cît tresare chemarea ei, n-aude și nu vede: cîteva clipe, cît sună cele cîteva bătăi de strună
Epistolă către Odobescu (IX) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7874_a_9199]
-
desfășurate pe omăt. Găinile zburaseră în fulgerările zorilor spre alte plaiuri; iar eu nu mă simțeam nici mai bucuros, nici mai fericit decît în clipa cînd îl vedeam făcîndu-și salturile și figurile în domnia lui, așa de rar tulburată de dușmanii din văi. Pădurea era mai puțin frumoasă fără el, și primeam cu umilință felicitări pe care nu le meritam." Un prieten și tovarăș de vînătoare al scriitorului a notat complexitatea trăirilor lui într-un moment ca acela evocat mai devreme
Epistolă către Odobescu (IX) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7874_a_9199]
-
bătrânul. Dar și personajele din lecturi au probleme și povești demne de pus pe tapet. Charon vâslește și ascultă și trece Stixul ca pe-o memorie adâncă, încăpătoare să capteze și să prelucreze evenimente: Se împăcaseră cu toții, la final:/ rude, dușmani și chiar amici./ - Se cam termină rostul meu pe aici,/ gândi cu obidă calul troian -/ (locuia gratis acolo de peste un an)./ Era trist, se obișnuise tipul cu confort substanțial:/ spor de veghe, interviuri, ipoteze de viitoare strategii etc.!/ în plus
Poemul si scriitoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7878_a_9203]