2,216 matches
-
l-a descris Puiu, mi se pare că treaba asta cu inițierea e cam fumată ; adică bun, atunci orice road-movie e inițiatic pentru că așa vrea mușchii lui, pentru că nu se poate altfel... mă rog. Mihai Chirilov : Se poate și altfel : Duelul pe autostradă al lui Spielberg, pe care nu poți să nu-l invoci și în cazul filmului de față, n avea prea mult de-a face cu inițierea personajului. Era un strălucit exercițiu de construcție a suspansului care te ținea
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
rol al Katyei este însă atât de bine conceput și jucat, încât te păcălește în primul rând pe tine, cel din scaunul de cinematograf. Dramatismul strident și hilar din acele soap operas care au consacrat-o devine capcana ideală în duelul cu Pierre Peders. Un film excelent, dar căruia, din păcate, nu i s-a acordat cine știe ce atenție, deși nu e deloc genul solicitant, exigent cu spectatorul. Simplitatea aparentă a intrigii, accentuată de selectivitatea camerei de filmat și farsa empatică sunt
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
azot sub presiune. Lîngă rezervoare, turnurile de filtrare frumos vopsite par că-mi rîd provocatoare, vrînd să-mi spună că ele nu se vor lăsa înlocuite de separatorul meu. Rămîn locului și le privesc lung: o privire ca înaintea unui duel. De ce nu recunoașteți că sînteți bătrîne? le întreb surîzînd și-mi văd de drum. Intru în clădirea Serviciului electronic și caut ușa pe care scrie "șef-adjunct serviciu". Bat, apoi deschid încet. Înăuntru, pe o masă în formă de L, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
între ea și ramul cu flori de magnolie. Trebuie să recunosc, nu fără mîndrie, că mi-a ieșit de minune actul întîi al piesei de teatru. Ba poate că nici nu e vorba de teatru, ci mai degrabă de un duel: provocarea, primele lovituri, încordarea cu săbiile privirilor încrucișate, alte două-trei lovituri, apoi un moment de acalmie, după care ne-am retras fiecare la locurile noastre, urmînd să aibă loc ori un studiu reciproc îndelungat, ori scînteierea cîtorva lovituri, ca în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
încercat s-o curtez, îmi dă speranțe și-mi insuflă curaj abia acum? Acum, cînd, desigur, știe că-s prieten cu Livia... Acum, cînd își închipuie că mă voi căsători cu Livia... Da, Livia! pe care eu, ingratul, prins în duelul unei răfuieli mai vechi, am uitat-o. Dar doamna Teona, această femeie cinică, ajunsă la poziția de pe care își poate permite să se amuze jucînd teatru, nu a uitat-o. Ideea că eu, cel care am curtat-o cîndva, sînt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
deschisă, tăioasă ca un brici, de parcă ar vrea să mă despice și să citească ce scrie în mine. "Ușor, că nu-s din mămăligă!", îi spun în gînd și-l privesc lung, fix, ca într-un studiu reciproc, înaintea unui duel. A, iată-vă! exclamă directorul general, arătînd cu privirea spre Don Șef. L-ai găsit totuși... Da, l-am găsit, murmură Don Șef. Siiiigur! se înfurie directorul. Noi decretăm stare de necesitate pe întreg combinatul, sute de salariați stau la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
și ea cu tine în „garsonieră“, cu bune intenții eșuate, cu o comparație care a „turtit“ pe Mihai, entuziasmat de frumusețea ei, a Champs Elysées-lor cu șoseaua Jianu (văzând ilustrata de la tine), cu micile mizerii ale meseriei ei; într-un duel tan droagresiv-grivois, care a mai remontat-o. A plecat întâi Mihai, apoi noi două, eu la ședința sindicatului profesorilor, care cred că e pe cale de desființare pentru că se vor uni cele două partide democrate într’unul singur: FUM. M’am
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de vânt... În rada portului, 8 corăbii cu câte un catarg și un vapor de... guerre. [...] Despre Șaga, ni mic, absolut nimic. Nu știi cât e de prezent aici, în „sub barcă“, în paiele argintii ce și aruncă floreta în duel cu vântul. Scrie-mi ce cărți să scap? La care ții mai mult? Ce să fac, eventual, cu cărțile [lui] Georges? Vesèla o voi da cuiva în păstrare sau o voi lua cu mine, cu lucrurile ce-mi aparțin și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ca să-l trăiască la fel de intens cum îl trăisem eu. Nu eram singurul care-l trăise intens ; seara difuzării Corsarului fusese o seară mare pentru toți băieții de la mine din clasă. N-aveam atîtea ocazii de a ne umple ochii cu dueluri și bătălii navale. Urmăream filme întregi pentru un semn cît de mic de bătaie, ca niște căutători de aur ce trec prin sită rîuri întregi, dar rareori ne duceam la culcare bogați : mai exista cîte un serial de aventuri, mai
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
două lucruri : faptul că imaginația lui era pe cît de adolescentină, pe atît de potentă ; și faptul că, în copilărie, n-ar fi trebuit să am ce căuta în climatul acela de sadomasochism și fantasme de viață pe picior mare. Duelul de la masa de joc e de-acolo, ca și tortura (tortura era pentru Fleming ce era agricultura pentru Tolstoi), ca și femeia fatală, ca și concluzia finală a lui Bond în privința ei (o grosolănie bufnind ca o ușă trîntită definitiv
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
ei la teatru, unde chiar se simte bine. Cum marea ei ambiție e să fie manechin, Maurice îi aranjează să pozeze într-un studio de pictură. Dar (și aici filmul iese definitiv de pe terenul tradițional, igienic și bine luminat al duelurilor cinematografice dintre tinerețe și bătrînețe și intră pe un teritoriu mai dificil) interesul lui Maurice nu se limitează la progresul ei cultural și profesional, ci încearcă să îmbrățișeze și alte zone. Picioarele tale, fundul tău, ochii tăi... , enumeră el. și
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
în alte forme de spectacol (circul, vodevilul) și că poți vorbi despre simțul muzical al lui Spielberg, dar ce are el se cheamă, pur și simplu, simț filmic, iar marile lui scene de acțiune sînt buchete de vechi specialități cinematico-cinetice duelurile lui Douglas Fairbanks, tarzanismele lui Tarzan, cascadoriile comice ale lui Buster Keaton (acestea își au rădăcinile în circ și în vodevil) reînflorite luxuriant, îmbătător. Dar această prodigioasă minte filmică lucra cu mult mai multă agilitate (și cu un buget mult
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
care n apucă să se aprindă ca lumea că se și sting : o cursă de bărci, cîștigată de Bond printr-o altă manevră din aia inspirată, care ar smulge aplauze dacă s-ar și înțelege în ce anume constă ; un duel aerian, la capătul căruia Bond (Daniel Craig) și partenera lui (Olga Kurylenko) sar din avion cu o singură parașută... Bond a mai făcut lucrurile astea. De acord, înainte le făcea într-un spirit de circ, pe cînd acum merge pe
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
grandilocvenței să fie recâștigat cu o melodie trubadurescă în stilul poeților Văcărești, și ulterior printr-o arie de operă interpretată îngrozitor de fals de către improvizatul trubadur, Nae Girimea. În gene- ral, cineva punctează sentimentul patriotic printr-un „Vive la France !”, iar duelul dintre cele două amante ale frizerului, Mița și Didina, debutează cu un „Allons enfants de la patrie”, semnal al declanșării păruielii. Chiar dacă în sensul speculării efectelor hilare ale patriotismului de operetă, existent din plin la Caragiale, Pintilie împinge deformarea până la ultimele
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
nostalgie. Când se vorbește despre moarte, aceasta trebuie creată. 1. Sotoba Komachi Japonezul nu are romantism. Există la bătrâni un punct la care vârsta nu mai contează. Poet- echivalent cu martor; grăjdar al societății. Noaptea lucrurile sunt într-un continuu duel. Noaptea - echivalent cu război, conflict. Poetul încurajează unirea dintre cupluri. Bătrâna încurajează obscenul, este agresivă, arogantă, neîmplinită, neiubită; are un scop. Poetul are alt scop. Care? Cu cât aștepți mai mult un lucru, cu atât mai mult imaginația o ia
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
o mare pasiune pentru artă, fiind un distins colecționar și între 1967 și 1973 președinte al Comisiei Naționale de Arte Plastice. Privindu-l cu admirație pe președintele Sanguinetti, mă ducea gândul și la omul de onoare Sanguinetti, protagonist al unui duel cu senatorul Manuel Flores Mora! După reuniunea cu președintele, am depus la monumentul eroului național Artigas o coroană de flori, în prezența șefului Ceremonialului de Stat, a Gărzii de onoare și a unei fanfare militare, care a intonat imnurile României
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
majoritatea verilor În această regiune, Închinând elegii râului Oredej, cântând castelul prințului Alexei, bijuteria malurilor sale. Legenda și istoria, legate Într-o asociere neobișnuită dar solidă, pentru a sugera, după cum am explicat mai amănunțit În notele mele la Oneghin, că duelul cu pistoale dintre RÎleev și Pușkin, despre care se cunosc atât de puține lucruri, a avut loc În parcul Batovo, Între 6 și 9 mai (pe stil vechi) 1820. Pușkin, Împreună cu doi prieteni, baronul Anton Selvig și Pavel Yakovlev, care
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pe vechiul drum desfundat de la vest de Batovo. Acolo Îi aștepta nerăbdător, În fața conacului RÎleev. Cu puțin timp În urmă Își trimisese soția, Însărcinată În ultima lună, la moșia ei de lângă Voronej, și abia aștepta să termine mai repede cu duelul - și, cu ajutorul lui Dumnezeu, să se ducă la ea. Parcă simt pe piele și În nări asprimea plăcută a primăverii nordice care i-a Întâmpinat pe Pușkin și cei doi secunzi ai lui când au coborât din caleașcă și au
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
nu le putea trece cu vederea. Întrucât binecunoscuta ticăloșie a autorului articolului Îl introducea În categoria „ne-duelabililor“ (neduelesposobnîi, după cum prevedea codul rusesc de duelare), tata l-a provocat pe mai puțin discreditatul redactor-șef al ziarului În care apăruse articolul. Duelul rusesc era o chestiune mult mai serioasă decât convenționala versiune pariziană. Redactorului-șef i-au trebuit câteva zile ca să se hotărască dacă să accepte sau nu provocarea la duel. În ultima din aceste zile, Într-o luni, eu am plecat
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mai puțin discreditatul redactor-șef al ziarului În care apăruse articolul. Duelul rusesc era o chestiune mult mai serioasă decât convenționala versiune pariziană. Redactorului-șef i-au trebuit câteva zile ca să se hotărască dacă să accepte sau nu provocarea la duel. În ultima din aceste zile, Într-o luni, eu am plecat, ca de obicei, la școală. Din cauză că nu citisem ziarele, nu știam absolut nimic despre toată povestea. La un moment dat În timpul zilei mi-am dat seama că o revistă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
era trecută din mână În mână, În clasă, producând chicoteli. O manevră bine sincronizată m-a pus În posesia a ceea ce s-a dovedit a fi ultimul număr al unui săptămânal ieftin ce conținea o relatare senzațională a provocării la duel lansate de tata, cu comentarii stupide asupra ofertei făcute de el adversarului, de a-și alege armele. Se făceau aluzii ironice la faptul că reînvia un vechi obicei feudal pe care-l criticase În scrierile lui. Se vorbea de asemenea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
jigărită să-și manifeste la fel de vag intenția de a mări pasul ca și birjarul pe aceea de a scoate knutișko. În starea aproape halucinatorie pe care o crea călătoria noastră Înecată În zăpadă, m-am bătut din nou În toate duelurile celebre atât de bine cunoscute de orice băiat rus. L-am văzut pe Pușkin, rănit mortal de la primul foc, ridicându-se În capul oaselor cu o Înfățișare cumplită pentru a-și descărca pistolul spre d’Anthès. L-am văzut pe
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
am văzut pe solidul Sobinov În rolul lui Lenski prăvălindu-se și azvârlindu-și pistolul spre orchestră. Nici un scriitor rus de un oarecare renume n-a pregetat să descrie une recontre, o confruntare ostilă, fățișă, Întotdeauna desigur de tipul clasicului duel à volonté (nu acel ridicol spectacol spate-În-spate-pași-Întoarcere-pac-pac, cunoscut din filme și caricaturi). În perioade mai mult sau mai puțin recente, multe morți tragice s-au produs pe terenul de duelare, victime fiind membrii multor familii de vază. Sania mea aluneca
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cărți de vizită, părinții mei Încă i se mai adresau și, În timp ce cobora, unchiul privi În sus râzând și bătând În balustradă cu mănușile pe care le ținea În mână. Mi-am dat seama imediat că nu avea loc nici un duel, că provocarea fusese Întâmpinată cu scuze, că totul era În regulă. Am trecut În goană pe lângă unchiul meu și am ajuns sus. Am văzut chipul senin, de fiecare zi, al mamei, dar nu mă puteam uita la tata. Și atunci
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
noi să fi spulberat un capac de cutie de pantofi (ca preludiu la adevărata țintă, un punct) pe care am țintit-o pe rând la o distanță de gentlemani, pe o alee Înverzită, unde se zvonea că avusese loc un duel, demult de tot În negura timpului. În vara următoare, a plecat În Elveția cu mama lui - și curând după moartea lui (În 1919), revizitând același hotel și căpătând aceleași camere ca acelea pe care le ocupaseră ei În acel iulie
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]