2,465 matches
-
izbucnească în plâns. Și proza, chiar atunci când evocă întâmplări crunte și nenorocite răsuciri de destin (ca, de pildă, în nuvelele din Mărin ocnașul, 1923), e moleșită într-un sentimentalism fără speranță. Emotiv ca un adolescent întârziat, „trubadurul”, invadat de amintiri duioase și atașat de „nimicuri dragi”, are - ca și în stihuirile lui - „ochii scăldați în lacrămi”. Așa, în schițele și în însemnările pretins epistolare din Priveliști și amintiri (1912), Floarea iubirei (1914) și Dragostea unui trubadur (1916). Printre înduioșări, înfrigurări, deprimări
GIULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287285_a_288614]
-
George Bălăiță sunt prezenți cu povestiri și fragmente de roman. Ștefan Aug. Doinaș publică Cinci balade vechi (24/1966), dintre care Sf. Gheorghe cel fals va fi, la scurtă vreme, pusă pe muzică de Tudor Gheorghe. D.R. Popescu semnează nuvela Duios Anastasia trecea (28-29/1966), Adrian Păunescu poemul Fântâna somnambulă (19/1966), placheta sa de debut, Mieii primi, fiind prezentată de Valeriu Cristea (51/1966). Din 1967 încep să colaboreze Gabriela Melinescu și Ana Blandiana, volumele lor, Ființele abstracte, respectiv, Călcâiul
GAZETA LITERARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287200_a_288529]
-
Continuă ca dramaturg, publicând în anii ’30 mai multe piese de teatru, moralizatoare, didactice, bazate mai mult pe anecdotă. Primul volum de versuri, Brazde păgâne (1935), este întâmpinat favorabil de critica vremii. Stihurile „bolovănoase” ale lui G., cu accente de duioasă melancolie și susținute de un angrenaj imagistic bogat, au fost alăturate direcțiilor moderniste, mai ales datorită stilului. Lirismul sentimental, tonul elegiac și motivele, între care domină nostalgia locurilor natale, îl plasează printre tradiționaliștii moderați, postsămănătoriști: „Luna-și despletește peste zări
GROZDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287374_a_288703]
-
Les Héiduques). Câteva eseuri și însemnări vorbesc, cu o fină aplicație analitică, despre personaje din teatrul lui Shakespeare, Molière, Racine și Corneille. În afara acestora, de la H., care se gândise să compună și câteva romane, au rămas două scrieri pentru copii, duioase, evanescente, fermecătoare și astăzi: La Princesse Papillon („conte bleu”) și Mademoiselle Maussade, un roman miniatural, amintind de literatura lui Edmondo De Amicis. SCRIERI: Oeuvres posthumes, I-III, pref. B.P. Hasdeu, Paris-București, 1889-1890; Mademoiselle Maussade - Domnișoara Ursuză, tr. B.P. Hasdeu, îngr
HASDEU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287417_a_288746]
-
în familia tradițională (nereconstituită) așteptările la dragoste totală, fericire, înțelegere perfectă nu sunt realiste, cu atât mai mult în cele vitrege. Cercetările au dovedit că este destul de frecvent fenomenul conform căruia cu cât mama se străduiește să fie mai amabilă, duioasă, caldă față de copiii vitregi, cu atât aceștia o tratează cu o mai mare suspiciune și chiar ostilitate, judecând că ea face toate acestea doar cu scopul de a da impresia că o înlocuiește cu succes pe „adevărata” lor mamă. Pe
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
lesbiene?); determinarea asupra orientării sexuale (un băiat crescut de doi bărbați are toate șansele să devină homosexual?); părinții fiind de același sex, nu își pot îndeplini diferențiat rolul de mamă și de tată (cum poate fi un bărbat o mamă „duioasă” sau o femeie un tată „ferm”?). Este evident că acest argument este în strânsă legătură cu primul, cu diferența că accentul este pe rolul de „mamă” și „tată”, nu pe „femeie” și „bărbat” (masculinitate și feminitate); copiii crescuți în cupluri
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
lui R., St. O. Iosif și D. Anghel îi adună versurile din periodice într-un mic volum, Poezii postume (1908). Fire delicată, el se lasă în voia imaginației, cel mai adesea în liniștea adâncă a nopților, când evocă și iubirea duioasă, eterată, tristețea lăsată de moartea neașteptată a logodnicei. Căutarea sensului vieții, contemplarea senină a morții, pierderea iubitei generează o stare nostalgică, o durere resemnată. Tonul coborât, melodios, hipnotic uneori, precum și desele aluzii metaforice fac să se infiltreze aproape pretutindeni sentimentul
ROBEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289288_a_290617]
-
I. L. Caragiale, Barbu Delavrancea, Nicolae Grigorescu. La începutul carierei literare este vădită propensiunea lui R. către poezia galantă și către genul anecdotic al epigramei, concurându-l pe Cincinat Pavelescu: Epigrame (1894), Din inimă (1895), Proză și epigrame (1896), Sincere (1897), Duioase (1897). O anume frivolitate, stilul insidios, câte o „ușoară lubricitate” (Ion Zamfirescu) strecurată în jocul ironiilor îi atrag criticile „Vieții românești”. Dar avocatul R., specialist în „delicte de presă”, va câștiga procesul cu grupul de la revista lui G. Ibrăileanu, ajuns
ROSETTI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289378_a_290707]
-
Gulliver de Jonathan Swift. SCRIERI: Poezii, pref. Constantin Mille, București, 1890; Foi de toamnă, București, 1892; Veneția, București, 1893; Epigrame, București, 1894; Din inimă, București, 1895; Fără iubire, cu ilustrații de N. Vermont, București, 1896; Proză și epigrame, București, 1896; Duioase, București, 1897; Sincere, București, 1897; O lecție, București, 1899; Valuri, București, 1900; Păcate, București, 1901; Cele din urmă, București, 1902; Din largul lumii, Constanța, 1903; Printre picături, Ploiești, 1904; Din toate, București, 1905; Epigrame, București, 1906; Dincolo de hotare, București, 1908
ROSETTI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289378_a_290707]
-
ce se înscriu, esențial, în două unghiuri diferite de abordare și construcție a lumii ficționale. În primul, proza este sentimentală, reproiectând, prin oglinda ușor aburită a duioșiei, coordonatele cvasimitice ale universului copilăriei. Autorul, naratorul și protagoniștii acestui tip de literatură - duioasă, nostalgică, recuperatoare a purității pierdute - intră în același plan de referință și „acțiune”, incident prin opoziție cu cel al realului mutilant. În această speță de proză S. încearcă să compenseze urâtul lumii și al existenței prin frumusețea poveștii și a
SIRBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
Ivo Andrić (Povestea cu elefantul vizirului, 1966, în colaborare cu Gellu Naum) și pe Mesa Selimović (Dervișul și moartea, 1971), după cum i-a făcut cunoscuți cititorilor din Iugoslavia pe Mircea Eliade (Pe strada Mântuleasa, 1987) și pe Dumitru Radu Popescu (Duios Anastasia trecea, 1988, în colaborare cu Adam Puslojić). SCRIERI: Istorija jugoslavenskih knjizevnosti. Epoha srpskog romantizma [Istoria literaturilor iugoslave. Epoca romantismului sârbesc], București, 1973; Raporturi literare româno-slave (în colaborare cu Corneliu Barborică), București, 1976; Vuk Stefanović Karadzić. Lik i delo u
STOIANOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289949_a_291278]
-
Pekić, Pelerinajul lui Arsenie Njegovan, pref. trad., București, 1985; Mircea Eliade, Na ulici Mântuleasa [Pe strada Mântuleasa], Niș, 1987; Sveta Lukić, Flori de apă, pref. trad., București, 1988 (în colaborare cu Octavia Nedelcu); Dumitru Radu Popescu, Anastasijan zalan bese hod [Duios Anastasia trecea], Belgrad, 1988 (în colaborare cu Adam Puslojić). Repere bibliografice: Cedomir C. Klisuraț, „Svadba” Mihaila Lalica na rumunskom jeziku, „Novi zivot”, 1967, 1; Cedomir C. Klisuraț, Zbirka pripovedaka Ranka Marinkovica na rumunskom jeziku, „Knijzevni zivot”, 1968, 2; Biobibliografski recnik
STOIANOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289949_a_291278]
-
Carandino -, atractivă prin excelența meșteșugului și strălucirea replicilor. Reprezentată la jumătatea anilor ’50, Patriotica română e o comedie satirică de omniprezentă virulență, cu recurs la grotesc, la sarcasm și, lucru rar în creația dramaturgului, fără accente de înduioșare și „cumsecădenie duioasă”. Sunt puse în scenă conflicte legate de corupția pe scară mare în mediile ministeriale și politicianiste interbelice. Oarecum comparabilă cu Ultima oră a lui M. Sebastian, piesa rămâne o satiră forțată, impecabil construită, net superioară, de pildă, textului lui Tudor
STEFANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289908_a_291237]
-
și Un om își trăiește viața, altă istorie a unei ratări. Concepută ca un Bildungsroman, interesând nu numai prin scriitura modernă, dar și ca documentar autobiografic, cartea amintește de Romanul adolescentului miop al lui Mircea Eliade. Destinul Aïsei este o duioasă poveste a iubirii conjugale, cu parteneri reeditând ființa simbiotică a cuplului mitologic Philemon și Baucis, dar nu și destinul lui fericit. În Luminile Capricornului, B. abordează romanul științifico-fantastic, arie în care mai dăduse un scenariu cinematografic (Sfârșit), cuprins în volumul
BIBERI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285719_a_287048]
-
ziua e plânsă și ora e mare, / Și toamnă-i în toate, în trup înserare, / Și ziua e miercuri și ora e miercuri, / Și peste rotirea a sute de cercuri, / În liniștea caldă și dulce de roade, / Copila mea-ngână duioase silabe...” (Silabe, în Marival, 1974). În Nevoia de alb (1996) poetul își antologhează creația, revizuind ușor unele poeme cenzurate sau databile, cu intenția vădită a concentrării lirismului și a transpunerii reflecției în gnomism moral, uneori în versuri memorabile. Singura lui
SOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289805_a_291134]
-
au colaborat la „Sămănătorul”, S. nu și-a publicat nici o carte de versuri. Poeziile sale au apărut postum, în 1926, volumul fiind prefațat de N. Iorga, care opinează că autorul „n-a pornit de la concepții critice ca să spuie limpede și duios ce era în sufletul lui ales, în inima lui deosebit de simțitoare. Și cu toate acestea nu se va putea pomeni marea înflorire de talente de acum douăzeci de ani fără a-l numi pe dânsul”. E. Lovinescu era, printr-o
SAPUNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289488_a_290817]
-
zboară porumbeii, ca un roi de fluturi albi ce se înalță mândru pe scara cerească. Păsărelele din cuiburi își dreg glasul pentru minunatele concerte ce vor urma. Mulțumit de minunea făcută, dulcele soare surâde blând pe bolta cerească și sărută duios cu razele-i vii văpaiele de trandafiri ce învăluie natura gureșă. Ca un vis de tinerețe ce a vrăjit întreaga viață din casa tuturor viețuitoarelor, curcubeul se aruncă scânteind peste râurile lucii ce se încovoaie după copaci. Toți admiră spectacolul
CERCETARE APLICATIVĂ PRIVIND CUNOAŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA POTENŢIALULUI CREATIV AL ELEVILOR by LUPAŞCU ANDREEA MILENA, NEAGU NICOLETA () [Corola-publishinghouse/Science/407_a_744]
-
moarte. Clara Milici. Două zile prin codrii seculari, Pitești, 1922; Comori sufletești, Câmpulung, 1923; Rabindranath Tagore, Prinos de cântece (Gitanjali), Pitești, 1923; Îndrăgiți natura. Culegere de gânduri alese asupra naturei, Câmpulung, 1932; [Henryk Sienkiewicz, Ivan Turgheniev, Francis Jammes], Trei povestiri duioase, Câmpulung, 1933. Repere bibliografice: Dr. G. Ulieru, U, 1943, 236; Red., [Notă bibliografică], RFR, 1946, 7; Ieronim Șerbu, „Din carnetul unui medic de plasă”, „Veac nou”, 1946, 40; V. Cristian, Însemnările d-rului Ulieru, „Apărarea”, 1946, 12; Petre Bellu, Însemnările doctorului
ULIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290328_a_291657]
-
Convorbiri literare”. O prietenie superior intelectuală l-a legat de Al. Vlahuță, B. Delavrancea, I.L. Caragiale, cu timpul și de Mihail Dragomirescu, Ion Foti, Ary și George Murnu, cu unii întreținând o corespondență bogată. A tradus din René Bazin (Povestiri duioase, 1909). Cartea de debut a lui U., Zânele din Valea Cerbului. Povești pentru copii (1904), având ca scenă Valea Prahovei și drept cadru Munții Bucegi, s-a tipărit în peste cincisprezece ediții, ceea ce arată că tonul confesiv și umorul reținut
URECHIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290373_a_291702]
-
București, 1919; Prietenele noastre păsările, București, 1923; Zâmbetele pământului (povești din lumea florilor), București, 1924; Fermecătoarea natură, pref. Nicolae Șerban, București, 1924; Carte de bun trai, București, 1925; Salamandra măeastră, București, 1926; Vraja Bucegilor, București, 1926; În împărăția munților. Bucegii duioși, București, 1928; Pseudoturistul român, București, 1929; Zile trăite, București, 1930; Vraja Bucegilor, îngr. Mircea Handoca, București, 1979. Antologii: Dragi să ne fie munții, București, 1916. Traduceri: René Bazin, Povestiri duioase, București, 1909. Repere bibliografice: Chendi, Scrieri, VI, 81-83; Apostol D.
URECHIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290373_a_291702]
-
București, 1926; Vraja Bucegilor, București, 1926; În împărăția munților. Bucegii duioși, București, 1928; Pseudoturistul român, București, 1929; Zile trăite, București, 1930; Vraja Bucegilor, îngr. Mircea Handoca, București, 1979. Antologii: Dragi să ne fie munții, București, 1916. Traduceri: René Bazin, Povestiri duioase, București, 1909. Repere bibliografice: Chendi, Scrieri, VI, 81-83; Apostol D. Culea, „Vraja Bucegilor”, „Lamura”, 1927, 1; Iorga, Oameni, III, 360; Predescu, Encicl., 837; Viniciu Gafița, Nestor Urechia, „Luminița”, 1979, 11; Cioculescu, Itinerar, IV, 182-187; Faifer, Semnele, 161-162, 255, 260-261, 274-275
URECHIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290373_a_291702]
-
de „a da glas esențelor vieții”, creșterii și reînnoirii plaiului natal ori de a-și interoga semenii („Cât sânge cald mai ai tu, neamul meu? / Cât adevăr în vine, cât - minciună?”), de a găsi acele fibre („ochiul de iarbă”, „trandafirul duios”) care îl leagă de veșnicie și frumusețe. În pofida scepticismului, cu toată duritatea realității care „vâră pumnii în gura Istoriei”, dar și în ciuda anxietății care îl asaltează, poetul încă mai „ară iluzii”. SCRIERI: Timpul ierbilor, Ujgorod, 1977; Navigator în septembrie, Chișinău
ZEGREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290727_a_292056]
-
un sunet propriu: „Din soare curat / Și nedeocheat / De flori și jivine, / De-a nopții stihine./ O, zărilor, zări, / Aprinse chemări, / Rostiți să vină / Din vis și lumină/ Cel Mire-nsetat/ De-ntâi sărutat/ La plaiul de Jos/ La pieptul duios, / La inima sfântă/ Ce geme, pământă!” SCRIERI: [Versuri], în Poeți tineri ardeleni, îngr. Emil Giurgiuca, București, 1940, 204-210; Cântec pe zare, pref. Vlaicu Bârna, București, 1969; Poemul Salamandrei, București, 1971. Traduceri: Sütő András, Biruință în zori, București, 1949. Repere bibliografice
STRAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289975_a_291304]
-
I. L. Caragiale a fost pusă în scenă la teatrul din Tarnów (1978) și la televiziune (1979). Traduceri: Sorin Titel, Dluga podróż więżnia [Lungă călătorie a prizonierului], Cracovia, 1975, Ptak i cien [Pasărea și umbră], Cracovia, 1983; Dumitru Radu Popescu, Anastazja [Duios Anastasia trecea], Cracovia, 1977; Nichita Stănescu, Nieslowa i inne wiersze [Necuvintele și alte poezii], Cracovia, 1977; Lucian Blaga, Poematy șwiatla i inne utwory [Poemele luminii și alte creații], Cracovia, 1978; Eugen Jebeleanu, Wiersze [Poezii], Cracovia, 1981; Laurențiu Fulga, Dziwna panna
SZUPERSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290031_a_291360]
-
desfășoară, în volutele sale imprevizibile, o semnificație mai mult sau mai puțin obscură: „Să mă scutur de simțuri cum/ evadatul adormit în zăpadă/ sub seara prinsă în gușă de/ pelican ca de cârja aortică,/ port sufletul, urmă/ cu fulgi/ Mânătarcă duioasă, burete-nflorit,/ căruia-i cânt să adoarmă.// Sprijinit de Porțile/ Orientului. Mă aștept” (Odă), sau: „peisajul ca un tablou/ electric fără fire/ aprins de un nerv/ deodată inima ta șterge geamul cu/ optzeci de gesturi pe minut/ deodată plămânii tăi
STRATAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289971_a_291300]