5,880 matches
-
că iar glumești... - Nu, de ce să o fac? Spun doar ce constat și simt. - Da, ești un drăguț... Scoase dintr-un dulap două pahare și turnă în ele scotch, apoi puse câte trei cuburi de gheață în fiecare. Din același dulap scoase și ceștile de cafea și farfurioarele. Puse câte un șervețel de hârtie împăturit sub formă de triunghi pe farfurioară, apoi ceașca peste el. Luă cu grijă caimacul de deasupra cafelei și-l împărți în mod egal în cele două
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1189 din 03 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341894_a_343223]
-
postav ... I-am cerut mâna ... frâna, una, gura ... - Și? - A rupt-o din umăr și mi-a dat-o întreagă ... dragă, bleagă, targă, ... ăăă ... - ... beteagă! E mai corect. - Așa, și pentru treaba asta mi-a scos ochii din cap ... țap, dulap, ciorap, mâncat ... I-am căutat prin toată casa bâjbâind și am dat de ei în cratița de făcut ochiuri prăjite ... pitite, ispite, morminte, ține minte trei cuvinte ... Specialistul în aspirine neinventate, trăia starea marinarului aflat într-un submarin în derivă
CONSULTAŢIE ... AD LITTERAM de LICĂ BARBU în ediţia nr. 646 din 07 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342131_a_343460]
-
foc. Să nu uitați cârnații în tramvai! Sfat cetățenesc. * Or fi puncte gemene. ** Corect, a se citi: “nu era la program”. Preparare: Se ia varza cu mâna și se taie varză. Se ia mâna de pe varză și se duce la dulapul cu oale unde ascundeți restul de la piață fiindcă e o ascunzătoare perfectă. Se frământă varza cu sare. Eu mă frământ ce să vă mai spun. După cele două frământări se trece la prepararea cârnaților fiindcă eram sigur că ia-ți
REŢETE CULINARE ... ILARE de LICĂ BARBU în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342135_a_343464]
-
echipe mixte de băieți și fetițe iar gălăgia de pe tăpșanul de lângă vilă transformat adhoc în teren de fotbal, a scos pe terasă la o bere mulți dintre oaspeții maturi ai pensiunii, deveniți spectatorii micilor sportivi. Terminând cu aranjarea bagajului în dulapuri, cei doi profesori fiind la rândul lor atrași de hărmălaia de afară de pe pășunea plină cu iarbă din flora spontană, cu mult mai bună pentru o miuță decât gazonul englezesc de pe Național Arena. Se minunau cât de repede socializează copiii
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342104_a_343433]
-
puteți, însă, vă rog să ne fiți alături și să facem ceva împreună pentru Denis. Avem nevoie de hăinuțe (copilul are acum înălțimea 88cm), încălțăminte (mărimea 23) și Pampers nr.5, eventual și șervețele umede. Dacă aveți ceva hăinuțe prin dulap, rămase de la copiii voștri, dacă aveți drum prin vreun supermarket și aveți disponibili 20-30-40 lei să cumpărați niște scutece, v-aș mulțumi din suflet în numele mamei sale. Adunăm produse pentru Denis timp de 2 săptămâni, toți cei interesați puteți trimite
SĂ-L AJUTĂM PE DENIS DANIEL de DIANA COZMA în ediţia nr. 1309 din 01 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/342227_a_343556]
-
și se scutura, rămânând doar fibra. Atunci intra în acțiune bunica, mama tatălui, sau mama, care treceau fuiorul printr-un alt dispozitiv format din multe cuie lungi și ascuțite, bătute unul lângă celălalt la înălțime egală într-o bucată de dulap, care scămoșa fuiorul. Am văzut mai târziu așa ceva când am fost la un circ ambulant, dar dulapul era mai mare și mai lung și se așeza un fachir cu spatele pe cuiele ascuțite. Femeile spuneau că dărăcesc fuiorul. Urma torsul
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341739_a_343068]
-
fuiorul printr-un alt dispozitiv format din multe cuie lungi și ascuțite, bătute unul lângă celălalt la înălțime egală într-o bucată de dulap, care scămoșa fuiorul. Am văzut mai târziu așa ceva când am fost la un circ ambulant, dar dulapul era mai mare și mai lung și se așeza un fachir cu spatele pe cuiele ascuțite. Femeile spuneau că dărăcesc fuiorul. Urma torsul și țesutul la război iarna, când nu aveau prea multe activități prin curte. Din pânza din cânepă
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341739_a_343068]
-
specifice unui timp lipsit de griji. Sunt evocate episoadele cele mai frumoase, iar comicul de situație, constând între contrastul dintre esență și aparență, face din „Cartea mamei” o lectură spumoasă. „Mai târziu, pe la șase anișori îmi plăcea să cotrobăiesc prin dulapurile cu lucrurile mamei, atunci când ea nu era acasă și împreună cu o prietenă scoteam rochiile, pălăriile și pantofii. Pe culoarul casei noastre se afla un sipet din lemn de chiparos. Frumusețea lui nu putea să mă facă să-mi fie teamă
UN CANTEC DESPRE MAMA INTRUPAT INTR-UN ROMAN-ESEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341730_a_343059]
-
Toate Articolele Autorului CASA COPILĂRIEI MELE Casa copilăriei mele, Leagăn de dor și-amintire, Izvor nesecat de iubire, Pân-la plecarea spre stele!. . . CĂSUȚĂ - neterminată. . . Grajdiul, era-n cas-cea-mare. Prispa mereu dărâmată, Unde stăteam noi, la soare. Două odăi luminate, Paturi, dulap și-un cuptor Vechi, dar întruna curate. . . Trudea măicuța - de zor. . . Acoperiș . . . cu șindrilă, Spartă și-n vreme de ploaie, Podu-l umpleam cu ulcele Și castroane, să curgă șiroaie. Tinda - cu beci, o scăriță, Luca - motanul gălbui, Mina - nebuna căpriță
CASA COPILĂRIEI MELE de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341941_a_343270]
-
la magazie unde am fost îmbrăcat cu uniformă, pufoaică cu pantaloni, și tot ce era necesar, cămăși, ciorapi, ghete, toate noi. Când m-am văzut cum arăt, nu-mi venea să cred că sunt eu. Mi-a fost repartizat un dulap, și cineva mi-a oferit un lacăt. Cam pe la ora 9 am intrat la prima oră de clasă. Nu aveam nici un fel de emoții de debutant, fiindcă oricum mai fusesem înscris la o școală în Ploiești pentru a urma clasa
1958 UCENIC LA ŞCOALA PROFESIONALĂ ZLATNA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341971_a_343300]
-
o admirase atât de mult și la care se gândise cu nostalgie cum ar fi să se vadă îmbrățișată de albeața cearceafurilor de pe patul destul de larg și confortabil. Ștefan scoase o sticlă cu șampanie din mini barul din salon, deschise dulapul de deasupra lui, luă două din cupele cunoscute Daliei de data trecută și le umplu cu băutura spumantă și plăcut aromată, parfum dat de un anumit soi de strugure, necunoscut ei. - Bine ai revenit pe bărcuța mea. - Mă bucur că
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341866_a_343195]
-
puteți, însă, vă rog să ne fiți alături și să facem ceva împreună pentru Denis. Avem nevoie de hăinuțe (copilul are acum înălțimea 88cm), încălțăminte (mărimea 23) și Pampers nr.5, eventual și șervetele umede. Daca aveti ceva hăinuțe prin dulap, rămase de la copiii voștri, dacă aveți drum prin vreun supermarket și aveți disponibili 20-30-40 lei să cumpărați niște scutece, v-aș mulțumi din suflet în numele mamei sale. Citește mai mult Dragi prieteni,Băiețelul din poză este Denis Daniel, în vârstă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/342228_a_343557]
-
puteți, însă, vă rog să ne fiți alături și să facem ceva împreună pentru Denis. Avem nevoie de hăinuțe (copilul are acum înălțimea 88cm), încălțăminte (mărimea 23) și Pampers nr.5, eventual și șervetele umede.Dacă aveți ceva hăinuțe prin dulap, rămase de la copiii voștri, dacă aveți drum prin vreun supermarket și aveți disponibili 20-30-40 lei să cumpărați niște scutece, v-aș mulțumi din suflet în numele mamei sale.... ÎI. DIANA COZMA - VLĂDUȚ CIUCULETE ARE NEVOIE DE AJUTORUL NOSTRU !, de Diana Cozma
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/342228_a_343557]
-
o trecere a timpului care îmi aduce persistența memoriei. Azi mă întorc alături de colegii mei de liceu în vechea noastră clasă. Este o călătorie care mă conduce în mai multe istorii paralele. Stau într-o bancă și din vitrina unui dulap mă privește cu resemnare, Brad Pitt. Galați, Liceul Al.I.Cuza, promotia 1986,clasa a XII-a D Referință Bibliografică: Întâlniri / Daniela Lăcrămioara Capotă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 736, Anul III, 05 ianuarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright
ÎNTÂLNIRI de DANIELA LĂCRĂMIOARA CAPOTĂ în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342325_a_343654]
-
să mergem la restaurant. Vreau să petrecem împreună noaptea asta. Mâine avem tot timpul să ne odihnim și să ne pregătim de plecare până seara. Ștefan plecă și Ilinca se gândi să se îmbrace cât mai elegant. Își alese din dulap un pantalon larg, de mătase, de culoare neagră, o bluză tot din mătase cu imprimeuri orientale, de culoare bej cu maro și negru, strânsă în talie și de la talie, în formă de coadă de rândunica, la spate, croiala subțiindu-i
POVESTE DE ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ (X) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 750 din 19 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342404_a_343733]
-
cu mâncare încălzită, căutând din ochi un ceainic. Prin fereastra dinspre balcon, cu geamul cam prăfuit, așa cum altădată nu se întâmpla, lumina se cernea în mica bucătărie lunecând peste mobila învechită, încremenită într-un timp demult trecut. Să fi avut dulapul de bucătărie făcut din lemn masiv, o jumătate de secol? Dealtfel și mama știa să își păstreze cu grijă lucrurile. - Mi-e sete - spuse Eliza, cuprinsă de o ciudată oboseală. Mai este ceai? - Nu, nici n-am făcut, răspunse mama
CEASCA DE CEAI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 750 din 19 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342403_a_343732]
-
Elizei, cu același model, demult se spărseseră toate, dar ale mamei uite că rezistaseră. Își aruncă privirea pe ceas. Nu trebuia să întârzie. Totuși, parcă îi venea greu să se ridice și să plece. Și în timp ce privirea îi luneca peste dulapul de bucătărie, se gândi cât de diferit trece timpul peste oameni și peste lucruri... - Știi că a murit și Catife? Parcă nici nu-mi vine să cred; avea doar vreo șaptezeci și șase de ani - tocmai spunea mama dusă pe
CEASCA DE CEAI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 750 din 19 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342403_a_343732]
-
mici și dacă Plânge vântu-n fiecare Toamnă, cu ciochini de bacă Fiindc-am râs și-am plâns utópii Peste care n-am putut, Doamnelor ca niște dropii, Prințul nu ne-a cunoscut Doar un zâmbet de avere Ca să urci un dulap sus Și să treci când ți s-o cere Dintr-o lipsă, într-un lapsús Pentru atâta amăgire, Să nu cauți vinovații, Ne-am pierdut de moștenire Și nu mai vin cruciații Și nu mai vin cavalerii Înghițiți de ploi
TINERE DOAMNE de ION UNTARU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342516_a_343845]
-
ieșit două femei care la vederea cărții au fost surprinse. Una dintre ele i-a povestit celeilalte că a făcut ordine în casă și a aruncat lucrurile inutile, printre care și câteva cărți care-i prăfuiau un raft dintr-un dulap degeaba. I-a mai explicat că nu le vedea nici estetice și mai erau și grele, îi puteau deteriora mobila. În timp ce a cărat cărțile spre tomberon se pare că a pierdut volumul autorului Duiliu Zamfirescu. Cu răceală au trecut pe lângă
ANA CRISTINA POPESCU de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342649_a_343978]
-
cum traversam istoria ? Cine vinde castraveți la grădinar ? Cine pe cine cumpăra ? De ce tot timpul la noi e ca la nimenea? Pentru ochii unora , mulțimea din strada e o doză de suprarealitate. Acolo în mulțime, sunt oameni. Nu cuiere. Nu dulapuri. Nu mobilă. Cineva trebuie să-i asculte. Înainte să-i asculți, e nevoie să îi lași să vorbească. Se spune că presa este câinele de pază al democrației. Nici a puterii, nici a opoziției. A democrației. Când ești liber să
NEGUSTORI DE PRINCIPII de DONA TUDOR în ediţia nr. 391 din 26 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340643_a_341972]
-
sticlă, panglici, fel de fel de jucării pentru copii, apoi un circ popular care prezenta numere de hipnoză sau prestidigitație, executate „cu iuțeală de mână și nebăgare de seamă”. Pe un mic dâmbușor era așezată tiribomba, ori scaune cu lanțuri, dulap ori roata lumii. Toate aceste „minunății” erau puse în mișcare uneori prin forța manuală. Aici era cea mai mare forfotă, datorită copiilor care la vederea lor nu mai voiau să plece de lângă ele. Erau și flașnete cu melodii bine cunoscute
OBICEIURI ŞI TRADIŢII ÎN TIMP DE VARĂ ÎN SATUL ROMÂNESC DE ALTĂDATĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 558 din 11 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340691_a_342020]
-
realizeze. Luă noul sutien, model „opush-ap” și-i potrivi cupele asrfel ca sânii să câștige înălțime îmbrăcă apoi un corset în care trupul ei își recăpătă silueta de odinioară. „Azi e ziua marilor surprize", își spuse în gând. Scoase din dulap rochia de mireasă, o scutură ușor de naftalină și o admiră un timp, pe urmă o îmbrăcă lent, cu precauțiune, de teamă ca nu cumva, ferească sfîntul, să se destrame pe la cusături. Încă îi venea de minune. Se așeză să
MIREASA NEBUNĂ de HARRY ROSS în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341074_a_342403]
-
trăia în mine, se întipărise în spiritul meu și refuza orice alt tipar. Îmi era ciudă pe Unchiu, dar, de fapt, îmi era ciudă pe mine însumi. În loc să mă schimb, să mă remodelez, îmi luasem jucăriile și mă ascunsesem după dulap. Orice inițiere e violentă, dureroasă. Era mai simplu să mă cuibăresc într-o lume - creație a propriei minți, croită după slăbiciunea mea, decât să accept învățătura, să îmi înving demonii și să acced în lumea la care râvneam cu adevărat
Povestea ca viață. Coșmarul unei zile de vară () [Corola-blog/BlogPost/337907_a_339236]
-
să devoreze trupul mort al sistemului pe care îl parazita. Ceea ce s-a întâmplat după Revoluție nu e decât ultima fază de descompunere a acestui trup. E etapa pestilenței totale, vremea când cadavrul nu mai poate fi ținut nici măcar în dulap. Între timp, impostura s-a clonat exponențial, până într-acolo încât a eliminat aproape posibilitatea existenței unor zone necontaminate. Și, esențial, vârsta biologică nu este nici o garanție de sănătate a sistemului. Ce i s-a întâmplat lumii academice românești i
Despre impostură și consecințele ei toxice () [Corola-blog/BlogPost/337949_a_339278]
-
ghinionul (pe care l-am căutat cu lumânarea, să fim serioși) care s-a prăvălit asupra mea în această minunată dimineață de iunie. Și uite așa stau acum încuiat în birou, legat de scaun, cu cheile de la mașină încuiate în dulap. Mort de foame și leșinat de obosit de la tumultul aventurii mele mai ceva ca a lui Bilbo Baggins. Și nu e nici măcar prânzul. Mulțumesc Hemanuche, Godzilla! Mulțumesc Hawkeye, Vultur de stâncă! Mulțumesc Anișca, pentru iertarea găurii din buget! Vă las
„- Știu c-am greșit, iertați-mă, nu-mi luați permisul... Dați-mi amendă, dar una mică, mă omoară nevasta...” O întâmplare cu agentul Hemanuche () [Corola-blog/BlogPost/338006_a_339335]