2,935 matches
-
inima femeii acea dragoste de familie, acea abnegație de sine pentru a se consacra soțului, părinților, copiilor ei». și ne îndemna să privim femeia în toată vârsta ei . «Vezi o fecioară fără prihană, tânără și frumoasă. În ochii ei strălucește dulceața, blândețea, și în inima sa amorul. Iat‐o acum soție, mamă de familie, înconjurată de copiii săi, îngrijind de casă și sârguindu‐ se a împărți cu seninătatea și blândețea ei mângâiere, negurile supărărilor de pe fruntea soțului său. În sfârșit, matroană
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
septul, tipic pentru fetele de bani gata, draga mea. Oricum, tăticul lor pare a fi teribil de mulțumit, ceea ce e mult mai important. Trebuie să vorbim de o expoziție. Ce-ai zice să luăm prânzul luni? Poți? Super! Am plecat, dulceață, ne vedem atunci. Treci pe la galerie în jur de unu? Te sărut. Își încheie nasturii de la jachetă peste burtica lui fermă și o luă din loc, mergând de-a lungul sălii. M-am întors la Sebastian și Suki, cărora li
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
mic și oribil. Și hainele lui sunt din ce în ce mai stupide. Dacă aș fi vrut în galerie pe cineva care să semene cu un vânzător la Uomo Camp, aș fi angajat unul. Ce? Acoperi receptorul o secundă, apoi reveni. Îmi pare rău, dulceață, trebuie să mă evapor. Avem niște americani în galerie. Era și timpul. —Spune-le să cumpere o instalație, am zis, dar deja închisese, și m-am strâmbat. La comisionul pe care îl percepea Duggie, ar trebui să vândă vreo cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
dispreț. Mai calici ăia decât noi. Am văzut și la cinema cum mănâncă la piață clătite cu ploșnițe. Le fugea alea pe obraji și le aduna cu palma și le băga la loc în gură. Îți dai seama? Și cu dulceață, magiun sau marmeladă de-aia de-a lor. Să te mai sărute după aia careva, nu dai totu’ afară imediat? Abrupt și fără preaviz? Își trase scaunul lângă mine. Luase paharul și-l studia în lumina becului gălbui din spatele barmanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Nu mă uita”, să râdă cerului, apelor și văzduhului, să treacă ca o libelulă de abia atingând pământul ca în alte lumi necunoscute. Steluța are în ea setea izbânzii. Va reuși să se cunune cu albul din răsăritul florilor, cu dulceața din surâsul primăverii, va dărui celor săraci daruri și bucurii, îi va mângâia pe frunte, îi va săruta și îi va mulțumi. Când trece Steluța, parcă trece suflarea gândului neîntinat, creasta urcării, șoapta adierii. Ea știe că lumea trebuie iubită
STELUŢA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_724]
-
călătorind În chip de copac și În chip de pasăre adormită În propriile sale crengi...) Era plăcut să stai cu mâinile sub cap, cu trabucul pe jumătate stins Între dinți, cu paharul de coniac alături, și să te gândești la dulceața clipei de acum și la eternitatea celei de dincolo de mormânt. Viața, ca și moartea, e o călătorie. Unii circulă cu căruța, alții merg În camionetă. Cei mai mulți călătoresc cu metroul sau cu trenul. Viața durează doar o clipă, În timp ce călătoria În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
dintre șine și schimbarea de macaz a gândurilor, când trenul eternității sale ajungea la bifurcații. Poate că există, totuși, Își spunea stomatologul, anumite momente când șinele acestor trenuri se intersectează. Și atunci, cel veșnic adormit Își deschide pleoapele năpădite de dulceața somnului etern și aruncă o privire pe geam. Apoi adoarme la loc. Poate că marșul său avea În vedere tocmai acest fapt. Beția cruntă și ștergerea memoriei erau mijloace prin care medicul Încerca, În disperarea lui, să pătrundă tocmai această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
este Mântuitorul, Domnul nostru Isus Hristos, împăratul luminilor, fiul lui Dumnezeu. Iova: Maică preasfântă, miluiește-mă! (veselă) Mă duc să-i spun unchiașului meu, Crăciun, că sunt moașa Mântuitorului lumii. (Pășește spre casă.) Crăciun:Unde ai fost?! Adu repede cafeaua și dulcețurile, că vor să plece musafirii! Dar ce-i pe mâinile tale? Iova: Ce bucurie, Ce veselie Pe noi, Crăciune, C-a venit pe lume, La noi s-a născut, Domnul cel de sus, Domnul cerului Și-al pământului, Hristos, Domnul
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
bunicului se topiseră la auzul unui răspuns atât de inocent. Sărută cu blândețe fruntea copilei, după care, o încredință bunicii, care se pricepea atât de bine să astâmpere spaimele copiilor. Într-un târziu, când se liniștise, în timp ce se înfrupta din dulceața de cireșe amare cu care încerca s-o îmbuneze bunica, Viviana cugeta în sinea sa și hotărî că, de fapt, Ursu nu avea deloc pricepere să-și înfrumusețeze locuința. Prin urmare, nu avea să-i mai viziteze căsuța de acum
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
Se aflau acolo multe femei, care păruseră frumoase până la ivirea ei, dar după aceea, toate aceste chipuri aratau ca șterse. Cavalerii creștini nu-și mai puteau lua ochii de la ea, iar păgânii se strânseră în juru-i, în vreme ce prințesa, cu o dulceață , care ar fi înmuiat și o inima de piatră, vorbea astfel împăratului: Măria-ta, faima vitejiei tale și a cavalerilor tai, care strabate mări și țări, îmi dă curajul să mădăjduiesc că doi prieteni care vin de la capătul lumii pentru
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
cu nesaț aer în plămâni apoi și-a răcorit buzele în apele izvorului. Deoarece nu vă veți mira dacă vă voi spune că era tare obosit de călătoria pe care fără voia lui o făcuse. El se pregătea să guste dulceața odihnei când a văzut că Hipograf, pe care-l legase de mirt, speriat de ceva, se smucea și mungea cu disperare pentru a scăpa din priponeală. Zbaterile sale scuturau mirtul atât de tare încât o bună parte din frunzișul său
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Vocea lui Karen se auzi, alintată și mieunată, cu tot zgomotul de fond. — Sigur, Danny. Vii să iei pozele? — În douăzeci de minute. Danny privi în jur și văzu că specialistul în amprente se întorsese la lucru. Adăugă: — Ești o dulceață. Speră că fata l-a crezut. *** Danny îl sună pe Nestor J. Albanese de la un telefon public de pe Allegro, colț cu Sunset. Individul avea o voce groasă și vorbea dezlânat, ca orice om mahmur. Îi relată o poveste îmbibată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
lor adresă cunoscută, eventualele dosare cu delictele comise și rapoartele de eliberare condiționată. Înțeles? Karen zise: — Înțeles. Danny se întoarse spre ea și se uită la această Veronika Lake de serie, cu geana stângă lipită de sprânceana pensată. — Ești o dulceață. Ne vedem la Lyman’s când termin cu povestea asta. *** Sindicatul local 3126 al muzicanților se găsea pe Vine Street, puțin mai la nord de Melrose. Era un fel de gheretă maronie, înghesuită între un stand de gogoși și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Tu te culci cu Mickey, nu-i așa? — Da, dar ce...? Buzz se strecură pe lângă Audrey, intrând în încăperea cu mărfuri la reducere. — Faci economii la mobilă ca să-ți finanțezi afacerea cu centrul comercial? — Da. Dacă vrei să știi, da. — Dulceață, știi cum l-a ucis Mickey pe Hooky Rothman? Audrey trânti ușa și își încolăci brațele în jurul ei. — L-a bătut măr, iar Fritzie l-a dus cu mașina dincolo de granița statului și l-a lăsat acolo, avertizându-l ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
o rupsese Jack Shortell. Un Mickey Cohen cu colți, fes și o erecție gigantică i-o trăgea la buci unui tip în uniformă LASD. Buzunarele polițistului erau doldora de dolari, iar pe bula desenată din gura lui Cohen scria „Zâmbește, dulceață! Mickey C. ți-o trage cușer!” Danny împinse la o parte un șir de polițiști în uniformă și smulse obscenitatea agățată acolo. Apoi se răsuci pe călcâie, întorcându-se spre un contingent de polițiști inamici, și rupse caricatura în bucățele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
partea mea și de-abia aștept să colaborăm. Minear zâmbi, Ziffkin exclamă „Bravo!”, iar Loftis spuse: — Tu și Claire trebuie să aveți o discuție serioasă despre strategie. Dar să n-o ții prea târziu, m-auzi? Accent sudist, dar fără dulceața dialectului și cu o altă aluzie implicită: la noapte avea să se culce cu De Haven. Danny râse, știind sigur că memorase trăsăturile lui Loftis. Claire oftă. — Haide, Ted! Strategia așteaptă. Ieșiră afară. Danny se gândi că s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
interveni un crescendo de niciunde, cântăreții se opriră, aplauzele se declanșară ca un tunet și lumini strălucitoare inundară localul. Claire îi lăsă mâna și începu să aplaude. Un mulatru, stâlp de local, alunecă până în dreptul mesei lor și zise: — Bună, dulceață. Nu te-am mai văzut de-un car de vreme. Claire își abătu privirea. Danny se ridică în picioare. Mulatrul reluă: — Ți-ai uitat vechii prieteni. Dar crezi că-mi pasă? Apoi continuă să unduiască printre mese. Claire își aprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
să fie a mea! Și-atunci am scris un sonet în care mi-am turnat toată frământarea și care începea astfel: " Mi-e sete de o dragoste curată! N-am mai iubit de mult și mi-este sete Să sorb dulceața șoaptelor discrete..." În această stare sufletească m-au găsit vacanța de primăvară și vechii mei prieteni: Ștefan Predescu și Gică Rosnovanu. Eram fericit că luasem vacanță, așa cum sânt fericiți toți cei care știu că se vor bucura de odihnă. Aveam
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
lucra voios după formula veche. - Te văd! îi strigă Xory, care lua numaidecât tonul. Lică nu-și pierdu cumpătul. - Viu acum! și, cu ceaiul în mână, nebunatecă, se așeză lângă el, îi oferi o tartină așa cum dai, la grădina zoologică, dulcețuri vreunui animal care adulmecă. Nory râdea așa de tare că se înecă. Mini fu scuturată brusc de o plictiseală, de o indignare nespusă. Ce căuta acolo, între acei oameni urâți, banali, cu care nu avea nici o afinitate, ea, care-și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
fildeș lustruit, acoperit cu pietre de safir; 15. picioarele lui sunt niște stîlpi de marmură albă, așezați pe niște temelii de aur curat. Înfățișarea lui este ca Libanul, pare un tînăr ales ca cedrii. 16. Cerul gurii lui este numai dulceață și toată ființa lui este plină de farmec. Așa este iubitul meu, așa este scumpul meu, fiice ale Ierusalimului! $6 1. Unde s-a dus iubitul tău, cea mai frumoasă dintre femei? Încotro a apucat iubitul tău, ca să-l căutăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]
-
va prinde și luna, o voi cere de soție. Îmbătat de vraja priveliștii nocturne am ațipit. Nu știu cât am dormit, dar când am deschis ochii, ia astrele de unde nu-s. Lumina roșietică a zorilor de zi îmi mângâia pleoapele împovărate de dulceața somnului... Și totuși, ca să cuceresc inima iubitei trebuie ca și în noaptea ce vine să fiu pescuitor de stele. Chemarea dragostei Întâi a fost o privire, fugară și sfioasă, însoțită de un zâmbet cu semnificație vagă. Primul dialog s-a
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
brațe metalice coborîră de undeva și, cu precizie și indiferență, prinseră de subțiori ghemotocul uman rătăcitor cu gândul prin cosmoparcul tinereții lui. Oare n-ar putea încremeni pentru totdeauna această clipă fugară? Ca un serafic țipăt de viori... Ca insolita dulceață a unui fulgurant ferăstrău de senzații de-a lungul întregului trup...". - Mai ai de trăit încă cinci secunde, începu să rostească pe tonul tehnic ai comenzii unei lansări spațiale Zeul Vitezei, în timp ce raze detectoare, unele policrome, și altele invizibile se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
el acolo își cheamă soața în orizontul dimineții când toate păsările zburdă de bucuria nouă a vieții. fug rătăcind cărări de vis gâze și fluturi șugubeți care s-au zăpăcit și ei, umblând pe câmp aproape beți, albinele culeg nectarul dulceții florilor de mai și toată liota de gâze pornit-a nunta în alai. privighetoarea e soprana pierdută în albastrul pur, cântând în razele de soare de dimineață la azur. un pitpalac nebun și singur se vaietă pe un tăpșan că
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
n-am mai Văzut, plăcut ori mângâiat. Iubirea noastră-i, plagiat Din Shakespeare, Balzac, sau e (vai!) Un Tolstoi prea extaziat. Tu ești o damă ce abdică Cu greu războaielor în ceață; Fragilă ca o bibilică. Eu sunt un trubadur, dulceață! Cu dor nespus de Copșa Mică Sau Copșa Mare, fie ... Cică Sunt vrăjitor. Iar tu ... pe viață? Cântec pentru neuitare O veste-ți mai dau dinspre mineE toamnă și plouă mocnit. Nu plânge iubire, mi-e bine; Un pic, doar
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
dumeri ce găsisem pînă atunci la ea. Îmi păru banală ca orice altă fată. Aveam o slăbiciune pentru blonde. Oxigenîndu-se, Patricia exagera această însușire. Coloarea aurie îi punea în valoare trăsăturile fugoase dar și transparența epidermei, în vreme ce un fel de dulceață avidă îi umfla buzele și sînii neastîmpărați. Ca o cascadă de izvor, trupul fetei părea unduitor. Pentru a-și admira pulpele, o inocență vinovată o făcea să-și răsucească capul la spate. Pe culoarul unde mișunau studenții, Patricia rezema în
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]