14,797 matches
-
de eternitatea și de însăși perfecțiunea sa, toate acestea fiind calități ce s-au păstrat în lunga tradiție iudeo-creștină. Dar finitul nu poate limita infinitul din principiu; dimpotrivă, chiar și un univers infinit nu ar putea să-l limiteze pe Dumnezeul infinit, ce există în toate lucrurile. Creația va fi mai comprehensibilă ca "explicare a lui Dumnezeu" (explicatio Dei a lui Cusanus), decât ca o limitare a lui. Din perspectiva celor întâmplate la Auschwitz (dar și în Arhipelagul Gulag și la
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
la Auschwitz (dar și în Arhipelagul Gulag și la Hiroshima) înțelegerea postmodernă a lui Dumnezeu de către evrei și creștini mi se pare în acord asupra a două puncte importante: pe de-o parte, atât unii, cât și ceilalți neagă un Dumnezeu indiferent, astoric, apatic, crud, nemilos; iar pe de altă parte, ambii cred într-un Dumnezeu care, deși ascuns, este prezent și participă autentic la istorie, este milostiv și iertător. Prin urmare, mi se pare că și atotputernicia lui Dumnezeu nu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
de către evrei și creștini mi se pare în acord asupra a două puncte importante: pe de-o parte, atât unii, cât și ceilalți neagă un Dumnezeu indiferent, astoric, apatic, crud, nemilos; iar pe de altă parte, ambii cred într-un Dumnezeu care, deși ascuns, este prezent și participă autentic la istorie, este milostiv și iertător. Prin urmare, mi se pare că și atotputernicia lui Dumnezeu nu trebuie înțeleasă ca și cum un puternic absolut ar guverna totul, ar face sau ar putea face
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
comentariile ironice și critice la imaginea unui Dumnezeu atât de "înjosit" și "milostiv". Cristologia imaginii lui Dumnezeu a teologilor creștini, adesea folosită în mod excesiv, se dovedește foarte expusă criticii. Așadar, nu pot să mă sustrag întrebării ce urmează. Un Dumnezeu crucificat? După cel de-al Doilea Război Mondial teologii creștini, făcând referire la o frază a lui Dietrich Bonhoeffer, nu de puține ori au încercat să depășească problematica suferinței prin ipoteza unui "Dumnezeu în suferință". Dumnezeu este "impotent și slab
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
să mă sustrag întrebării ce urmează. Un Dumnezeu crucificat? După cel de-al Doilea Război Mondial teologii creștini, făcând referire la o frază a lui Dietrich Bonhoeffer, nu de puține ori au încercat să depășească problematica suferinței prin ipoteza unui "Dumnezeu în suferință". Dumnezeu este "impotent și slab în lume" și tocmai într-o astfel de condiție poate să rămână lângă noi și să ne ajute; doar un "Dumnezeu în suferință" îl poate ajuta pe om. Holocaustul, înțeles din această perspectivă
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
de puține ori au încercat să depășească problematica suferinței prin ipoteza unui "Dumnezeu în suferință". Dumnezeu este "impotent și slab în lume" și tocmai într-o astfel de condiție poate să rămână lângă noi și să ne ajute; doar un "Dumnezeu în suferință" îl poate ajuta pe om. Holocaustul, înțeles din această perspectivă, pentru unii ar însemna că "suferința de nedescris a celor șase milioane este și vocea lui Dumnezeu în suferință". Alții, de asemenea, au considerat chiar că pot depăși
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
lui Dumnezeu, în interiorul Sfintei Treimi (a Tatălui, Fiului și Duhului Sfânt). Toate acestea, desigur, fără nici o referință la Biblia ebraică sau la Noul Testament. Unui cititor atent al Bibliei îi va fi greu să înțeleagă speculațiile al căror obiect este un Dumnezeu decăzut. Karl Barth mi-a spus odată: "De ce ar trebui să mă simt mai bine eu dacă și Dumnezeu suferă?". Conform Noului Testament, omul Isus, Fiul lui Dumnezeu, îl invocă, strigând pe Dumnezeu, pe Tatăl său, deoarece crede că a
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
speculațiile gnostico-cabalistice. Pe crucea lui Isus Cristos nu a fost crucificat direct Dumnezeu: nu Dumnezeu, ho théos, care în Noul Testament este totdeauna Tatăl, Deus pater omnipotens. Altfel cum ar fi putut Isus Cristos, abandonat de Tatăl pe cruce, să strige: "Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit" (Mc., 15, 34)? Conform Noului Testament aici nu are loc o "Vinere sfântă speculativă" (Hegel), o răsturnare sau un "salt mortal" al lui Dumnezeu însuși. Pe cruce este în ciuda vocii ispititoare din
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Pe crucea lui Isus Cristos nu a fost crucificat direct Dumnezeu: nu Dumnezeu, ho théos, care în Noul Testament este totdeauna Tatăl, Deus pater omnipotens. Altfel cum ar fi putut Isus Cristos, abandonat de Tatăl pe cruce, să strige: "Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit" (Mc., 15, 34)? Conform Noului Testament aici nu are loc o "Vinere sfântă speculativă" (Hegel), o răsturnare sau un "salt mortal" al lui Dumnezeu însuși. Pe cruce este în ciuda vocii ispititoare din celebra relatare
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
dreptate, împotriva imaginii unui Dumnezeu foarte crud și nelimitat în sadism (un Dumnezeu însetat de sânge care cere sacrificiul fiului său), la fel și teologia creștină se speră, accentuând acest lucru, să facă la fel împotriva interpretării care imaginează un Dumnezeu ce suferă în liniște (Dumnezeu este slab și trebuie să suporte chinul suferinței și al morții pentru a ajunge la înviere, sau chiar să sufere pentru totdeauna). Aici se manifestă diferența profundă dintre Isus Cristos și Buda Iluminatul. Iluminatul și
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
din prima reprezentare a crucifixului: un desen sculptat în secolul III lângă Palatino, cartierul imperial al Romei. Figura ce suferă pe cruce are un cap de asin: la picioarele sale, o persoană în genunchi și cuvintele: "Alexamos se roagă la Dumnezeul său". În concluzie, o satiră a Crucifixului. Mărturisesc faptul că în biroul meu am pe perete o frumoasă icoană greacă reprezentându-l pe Cristos, dar nu am un crucifix. De ce? Deoarece împărtășesc reținerea protocreștinilor. În primele trei secole ale erei
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
speranța unei vieți lipsite de durere, o viață pe care nici eu însumi, nici societatea oamenilor nu va fi vreodată în măsură să o realizeze, dar pe a cărei împlinire o pot spera de la acel misterios cu totul altfel, de la Dumnezeul meu: toată suferința va fi eliminată complet în viața veșnică. Suferința vieții, această latura negativă a existenței umane, face proba dacă umanismul rezistă. Creștinii lucru pe care l-am repetat deseori nu sunt mai puțin umaniști decât toți ceilalți umaniști
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
rezistă. Creștinii lucru pe care l-am repetat deseori nu sunt mai puțin umaniști decât toți ceilalți umaniști. Dar creștinii dacă înțeleg cu adevărat semnificația a ceea ce înseamnă a fi creștini văd umanul în mod autentic, văd omul și pe Dumnezeul său, umanitatea, libertatea și dreptatea, viața, iubirea, pacea și sensul lucrurilor în lumina acelui Isus care reprezintă criteriul lor specific, el este Cristos. Din perspectiva lui pot profesa un umanism care să afirme tot ceea ce este adevărat, bun, frumos și
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
pe care oamenii pot să o păstreze chiar și când sunt în lanțuri. Este vorba în mod fundamental de libertatea mea interioară: să nu îmi leg inima de putere, bani, carieră, sport, sex sau alte divinități, ci să o dedic Dumnezeului unic care și-a arătat chipul său în Isus din Nazaret. Și deoarece inima mea este legată unicului Dumezeu infinit, eu sunt și rămân liber față de toate valorile, bunurile, puterile și autoritățile ce sunt relative și finite. În Predica de pe
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
În Predica de pe munte, ce cuprinde imperativele etice ale lui Isus în cuvinte simple, Isus cheamă omul la ascultarea lui Dumnezeu pentru a deveni liber față de aproapele său. Deasupra tuturor poruncilor, a oricărui comportament bun sau rău, se află totdeauna Dumnezeul cel bun și milostiv. Iar pentru acest Dumnezeu nu sunt valoros prin rolul pe care îl dețin ca specialist, om de știință, om de afaceri, politician, casnică... Rămân o ființă umană și sunt acceptat, chiar și când, înaintând în vârstă
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
ale lui Isus în cuvinte simple, Isus cheamă omul la ascultarea lui Dumnezeu pentru a deveni liber față de aproapele său. Deasupra tuturor poruncilor, a oricărui comportament bun sau rău, se află totdeauna Dumnezeul cel bun și milostiv. Iar pentru acest Dumnezeu nu sunt valoros prin rolul pe care îl dețin ca specialist, om de știință, om de afaceri, politician, casnică... Rămân o ființă umană și sunt acceptat, chiar și când, înaintând în vârstă, nu mai dețin nici un rol, iar oboseala competiției
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
într-o pace ecumenică între religiile mondiale. Acest lucru semnifică coexistența pacifică, convergența crescândă și existența creativă a religiilor, în căutarea comună tot mai mare a adevărului și misterului care se va revela în întregime doar în eschaton, al unicului Dumnezeu adevărat. O utopie ? Nu, este o viziune realistă pe care principalele religii importante, dotate cu o orientare mai cosmopolită decât a statelor naționale și a politicienilor lor, a început deja să o realizeze. Aceasta este viziunea mea: nu există pace
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
mai multe persoane vor conștientiza faptul că cele trei mari religii profetice iudaismul, creștinismul și islamul reprezintă un prim sistem religios de mișcări coerente de origine comună semitică în Orientul Apropiat. Credincioșii acestor trei religii profesează aceeași credință în unicul Dumnezeu al lui Avraam, Cel ce a creat și realizat această lume; cred într-un curs al istoriei îndreptat spre viitor și într-o etică fundamental umană (Cele Zece Porunci); tot mai multe persoane, în spirit de reconciliere, vor învăța să
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
al celor ce se petreceau înlăuntrul ființei noastre. Formele acestea exterioare, manifestate prin daruri și sacrificii, neimpuse de nimeni, ci izvorâte din fireștile simțăminte ale omului, nu aveau alt scop decât mulțumirea și recunoștința acestuia către Dumnezeu (monoteismul) sau către Dumnezei (politeismul) pentru binefacerile primite, ori îmblânzirea forțelor superioare, când ele își revărsau mânia asupra omului prin acte de violență. Ideea omului despre Dumnezeu, deși coruptă după căderea-i în păcat și sacrificiile prea crunte și sângeroase adeseori ne evidențiază mai
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
din Sf. Scriptură că jertfa adusă de Cain consta din roadele pământului iar aceia a lui Abel din oile întâi născute ale turmei sale și din grăsimea lor (Geneza Cap. IV 3-5). Dacă fumul se ridica drept la cer, la "Dumnezeul care șade la înălțime", aceasta însemna, că jertfa este bine primită. Sângele animalului sacrificat reprezenta sufletul, iar carnea, corpul, ca organ al sufletului. Focul, deci, fiind mijlocul lămuririi și al curățirii, arderea cărnurilor arăta simbolic, cum că timpul se preda
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
prin mijlocirea focului. NIMICIREA CĂRNII, ÎNSEAMNĂ NIMICIREA PĂCATULUI. Dacă de la Avram încolo se-ntrebuința mai mult înhumarea, apoi aceasta a fost făcută numai și numai, ca Evreii să se deosebească de alte popoare, care nu credeau în singurul și adevăratul Dumnezeu al lor. Totuși, în sufletele lor apreciau focul, ca element purificator al trupului păcătos și mort și atunci au recurs la o stratagemă simbolică substituind trupului // omenesc care trebuia incinerat, diferite animale (boi, oi, capre, junci, iezi, porumbei, turturele etc.
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut" (Ioan cap. I 18; Exod XXXIII 20; Dent. IV 2; Mat. XI 27; Luca X 22 1; I Timot. I 17; I Ioan IV 12-20 etc.) apoi: "Iată că Domnul Dumnezeul nostru, ne-a arătat slava și mărirea Lui și noi I-am auzit glasul din mijlocul focului; astăzi am văzut că Dumnezeu a vorbit unor oameni, și totuși au rămas vii. Și acum pentru ce murim? Căci acest foc mare
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
am auzit glasul din mijlocul focului; astăzi am văzut că Dumnezeu a vorbit unor oameni, și totuși au rămas vii. Și acum pentru ce murim? Căci acest foc mare ne va mistui; dacă vom auzi și mai departe glasul Domnului Dumnezeului nostru, vom muri. Cine este în adevăr, omul acela, care să fi auzit vreodată, ca noi, glasul Dumnezeului celui viu vorbind din mijlocul focului și totuși să fi rămas viu?" (Deut. Cap V 24-27) Aceste citate din Sf. Scriptură ne
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
rămas vii. Și acum pentru ce murim? Căci acest foc mare ne va mistui; dacă vom auzi și mai departe glasul Domnului Dumnezeului nostru, vom muri. Cine este în adevăr, omul acela, care să fi auzit vreodată, ca noi, glasul Dumnezeului celui viu vorbind din mijlocul focului și totuși să fi rămas viu?" (Deut. Cap V 24-27) Aceste citate din Sf. Scriptură ne-nfățișează, lămurit spiritualitatea lui Dumnezeu, Care, ca Să-și învedereze puritatea Sa, Se arată totdeauna prin foc și totuși
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Biblia să constate prin ei înșiși și să verifice armele de care servesc adversarii cremațiunii, la fiecare pas. E vorba, în citatele de mai sus, de oarecari abateri și chiar rătăciri ale poporului evreu de la dreapta credință într-un singur Dumnezeu, de niște popoare păgâne și idolatre, cu care au venit în contact și de la care s-au molipsit adeseori, cum și de diversele rituale, unele mai crude decât altele, pe care le săvârșeau preoții în onoarea idolilor. Așa de pildă
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]