2,902 matches
-
-s de lemn, a durat clopotniță înălțată sus în Dealul Mitropoliei ca să se vază în toate părțile când s aprinde ceva. De la Mitropolie au pornit toate ctitoriile lui vodă și ale doamnei: uite așa, pe rând, bang, bang, într-o dungă, la mânăstirile Sfântul Gheorghe Nou, Sfântul Ion grecesc și la Sfântul Sava, apoi la Dintr-o Zi, biserica începută și târnosită în aceeași zi după un an, la biserica Tuturor Sfinților din Podul Târgului de Afară, apoi la lăcașurile dăruite
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pierdea în lacuri venea glasul ctitoriei de la mânăstirea Mărcuța a sfinției sale Theodosie și tot așa, de la Cărămidarii de Jos până la Mogoșoaia, de la mânăstirea Plumbuita, dinspre răsărit, până spre zarea de apus străjuită de mânăstirea Cotrocenilor... iată, bat clopotele într-o dungă. Bat clopotele într-o dungă și pleacă mereu călărași pe iuți cai de poștă în tot cuprinsul țării spre ctitoriile și daniile lui Io Constantin Voievod, spre Hurezi și Râmnicul Sărat, spre Târgoviște și Curtea de Argeș, Viforâta și mânăstirea Negrului Vodă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ctitoriei de la mânăstirea Mărcuța a sfinției sale Theodosie și tot așa, de la Cărămidarii de Jos până la Mogoșoaia, de la mânăstirea Plumbuita, dinspre răsărit, până spre zarea de apus străjuită de mânăstirea Cotrocenilor... iată, bat clopotele într-o dungă. Bat clopotele într-o dungă și pleacă mereu călărași pe iuți cai de poștă în tot cuprinsul țării spre ctitoriile și daniile lui Io Constantin Voievod, spre Hurezi și Râmnicul Sărat, spre Târgoviște și Curtea de Argeș, Viforâta și mânăstirea Negrului Vodă, Sâmbăta de Sus și Scheii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Gura Motrului și Corbii Mari, Doicești și Aninoasa. Or să ajungă oare călărașii la timp la Stambul, la ctitoria din Galata, dar la Ismail? Or să ajungă pân’ s-o coboare în pământ pe doamna Stanca? Bat clopotele într-o dungă de două zile și două nopți! — A zăcut mult răposata? — Aș, de unde, a cuprins-o așa, deodată, o slăbiciune cu dureri în toate mădularele și fierbințeli... A murit duminica, duminica Mariei Egipțianca... Cu o săptămână înainte, de duminica Sfântului Ioan
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-sa mare, doamna Stanca a lui Papa Brâncoveanu, s-a apropiat de ea și pentru o clipă și-a petrecut ca într-o mângâiere brațul pe după trunchiul ei, ca într-o împletire între alb și negru... Bat clopotele într-o dungă de două zile la toate bisericile și mânăstirile... La toate bisericile și mânăstirile citesc popii stâlpii și dezlegările - poruncă de la vlădica Antim și de la vodă -, că mare zbucium a avut domnița Stanca atunci când a căzut bolnavă. Țipa și striga cât
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să nu se mai țină de viață... A spovedit-o duhovnicul. Când i-a dat sfânta împărtășanie nu mai ardea, era rece, o sudoare rece îi brobonise fruntea, s-a lăsat pe perină și a adormit... Bat clopotele într-o dungă, au plecat călărași în toate părțile. Dar la schitul Grecenilor, la Balamuci, de ce s-or fi dus? I-a trimis vel logofătul Ștefan Cantacuzinul, finul măriei sale, să citească starețul de acolo dezlegare pentru nevastă-sa Păuna din neamul Grecenilor. Și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
norii de tămâie. O, Doamne, câte înalte fețe bisericești strânsese Țara Românească pentru a o duce pe ultimul drum pe domnița Brâncoveanului, pe Stanca! Liniștea s a destrămat când clopotele, toate clopotele au prins din nou să bată într-o dungă. Glasuri tărăgănate, bărbătești, puternice au început ca în Vinerea Mare: Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pre noi... Primul a tăcut clopotul de la Mitropolie, de sus de pe deal, apoi s-au stins rând pe rând toate dangătele, unul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și ochi cât boaba de mei vin să țeasă la lumina soarelui ce au urzit o iarnă-ntreagă în întuneric de văgăuni. De Alexe Caldu, când au ridicat-o pe doamna Stanca s-o astruce și băteau clopotele într-o dungă iar monahii cântau „Sfinte Dumnezeule”, neputând țâncii bolnavi de fierbințeală să sune din clopoței ca să alunge făpturile cenușii ale pământului ce ieșeau de prin cotloane și de sub pietre și bolovani, de aceea atunci o fi ieșit din umbra seraiului spre
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
era ca și cum nu ar fi călcat pe pardoseala de piatră ci pe măguri moi de nouri; ca la o aducere aminte îi înflorea pe buze și în ochi zâmbetul și atunci biserica schitului, cu toate că deschiderea ferestrelor era doar cât o dungă, se umplea de lumină. Zâmbi și acum ieromonahul și cum să nu zâmbească, în timp ce strana intona psalmi cu voci monotone, fără înțeles chiar și pentru cei ce-i rosteau, iar ceilalți monahi stăteau cufundați în rugăciune cu capetele plecate, Ștefan
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și el amin împreună cu ceilalți; tocmai atunci cei doi preoți, arhimandritul și ieromonahul, începură stihurile de pomenire la ieșirea cu Sfintele Daruri. Și iarăși îl auzi pe cuviosul Gherasim pomenindu-i pe toți voievozii și boierii pictați pe pereți în dunga cea mare a neamurilor Basarabești și Cantacuzinești, aducând aminte când spunea numele pomenitului de moartea de care avusese parte. Era atâta gravitate în modul în care-i pomenea, încât toți cei din naos îi simțeau pe înaintașii ctitorului mânăstirii lor
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
i-a ținut pe turci și tătari departe, doar așa, cu parale și cu vorba bună... Urcau dealul Văcăreștilor la pas, drumul era bun, dar carele prea erau încărcate. Din urmă i-a prins zvon de clopot bătut într-o dungă: scoteau la Cărămidari la biserică, Sfântul Epitaf să-l pună pe masă, să treacă pe sub el femeile cu copii ologiți. Ajungând să facă popas la Călugăreni ca să odihnească și să adape caii, au văzut cum la crucea cea mare ridicată
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de moarte să fie îngropat la mânăstirea Dintr-un Lemn ca să nu mai fie tainița cercetată în veci. La Hurezi stă nou și gol mormântul lui Io Constantin Voievod, căci acolo dorise măria sa să-și doarmă somnul de veci. Din dunga cea mare a voievozilor, neamurile măriei sale, privesc melancolic toți cei care și-au însemnat viața cu pecetea luptei pentru dăinuirea credinței creștine, privesc și poate așteaptă. Atunci când le-au ridicat trupurile Brâncovenilor din piața de la Iali Kiosk și le-au
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
închis fereastra camerei cu un oblon de lemn. Printr-o deschizătură îngustă a acestuia a pătruns un fascicul foarte subțire de lumină care a căzut pe o prismă de sticlă pusă în calea acestuia. Pe peretele opus a apărut o dungă de lumină colorată în toate culorile curcubeului. Astfel a ajuns Newton la marea descoperire. Explicarea culorilor admisă până atunci de toată lumea a căzut. Culoarea albă s-a dovedit a fi un amestec de șapte culori, iar prisma, spunea Newton, are
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
de mai sus, și realitățile mult mai complexe ale societății. Răspunsul intuitiv constă în simpla observare a lumii înconjurătoare, pe toate palierele acesteia, de la cele biofizice la cele economice și psihice. Mă refer, spre exemplu, la formele aparent neregulate ale dungilor zebrelor; irepetabilitatea formală a pilozității umane; deplasarea albinelor într-un stup sau a furnicilor în mușuroi; formele unice luate de ciorchinii de struguri aparent identici; seturile de numere extrase la jocurile de noroc; dar și la formele cancerigene unice; lapsusurile
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
știi". M-am ridicat în picioare și în clipa aceea toate culorile pe care le îmbrăcau lucrurile și chipurile celorlalți parcă s-au intensificat brusc, lumina geamurilor înalte a devenit parcă violetă, cotoarele albastre ale manualelor de pe bănci au prins dungi roșii... - Pe cine, a rostit micul nostru profesor punctîndu-și întrebarea prin apăsări cu pumnul în podul palmei, a chemat Ludovic al XlV-lea să redreseze finanțele și când, în ce moment al domniei sale? Mi-am dat seama că nu trebuie
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
cămășile albe ca o colilie și bine călcate, că se ducea și el cu domnișoarele să se plimbe... împrumutam mașina de călcat de la un croitor vecin cu noi și nu mă lăsam până nu-i făceam gulerul țeapăn, fără nici o dungă... Și într-o zi vine Ilie pe la mine și-mi spune: "Fă, zice, tu ești fată mare?" "Nu sunt, Ilie, da' ce-ți veni?" "Ai vreun băiat pe-acolo prin sat care te-așteaptă?" "N-am nici un băiat!" Hai să
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
fugim în mod laș, decât să mărturisim un lucru neînsemnat. Ne despărțim de oameni pe care îi admirăm, numai pentru că... Ei, pentru ce? Pentru nimic... - N-are importanță, a continuat el așezîndu-se în sfârșit pe pat, trăgîndu-și ușor pantalonii cu dunga bine călcată. Ți-a fost frică să înfrunți o mică situație imprevizibilă, dar să fii atent că vei avea de înfruntat situații infinit mai grele și mai complexe. Nu fugi!... Cinci sute de lei nu e o avere, nu te
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ferestrele către răsărit, înspre podiș. Una din ferestre dădea, ca și cele ale clasei, către miazăzi. Privită din partea aceea, școala se afla la câțiva kilometri de locul unde podișul începea să coboare spre sud. Când vremea era senină, se zărea dunga violetă a șirului de munți, în care se deschidea poarta deșertului. După ce se mai încălzi puțin, Daru se întoarse la fereastra de unde-i văzuse prima oară pe cei doi. Acum nu se mai zăreau. Începuseră, așadar, să urce pe potecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
mare. În schimb fața lui lată și netedă era împodobită cu o barbă foarte neagră, tăiată pătrat. - El, campion, spuse Socrate în chip de prezentare. Mâine mers procesiune. Omul, îmbrăcat în haine marinărești de pânză groasă, purtând un tricou cu dungi albastre și albe pe sub bluza de marinar, îl cerceta atent pe d'Arrast cu ochii săi negri și liniștiți. În același timp surâdea, arătându-și dinții foarte albi între buzele pline și lucioase. - El vorbit spaniola, spuse Socrate și, întorcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
alți invitați. Agitația se stinge abia după prânz. Doamnele sunt la coafor, bărbații citesc, se bărbieresc, dorm. Înaintea premierei mai stăruie doar silueta unei pelerine cenușii. Flutură, ca un clopot, de sub streașina unor boruri largi și negre. Se pierde în dunga unor uliți ascunse... Străinul ar putea fi recunoscut, spun cei intrigați : chipul supt, fruntea prelungită de calviție, tremurul gesturilor excesiv protocolare. Informațiile parvin greu... ciudatul personaj ar fi un mare talent, care preferă solitudinea și pitorescul. Câțiva zeloși se întorc
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
la inflexiunea fiecărui cuvânt, la modificarea abia perceptibilă a unui mesaj, încărcat de amintiri și promisiuni accesibile numai nouă. Părul prins în câteva ace curge lucios și lung, des pletindu-se negru în jurul gulerului ascuțit al bluzei. Se sucește într-o dungă, revine, ferindu-se de ghionturile mulțimii. — Și cum a fost prima întâlnire ? insinuează iar glasul ei adânc, încetinit. Restrânsă, brusc elansată, din nou ghemuită, cu privirea mare și umedă. Ultimii spectatori se grăbesc să reintre în sală. Finalul reprezentației urcă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
citească fața calmă și simplă. Liniștea absolută, aproape vidul i-ar cuprinde încet, ca o amnezie. N-ar înțelege ce anume îi tulbură. Nu doar figura necunoscutei, de o absolută transparență... umerii goi, de pe care căzuse un șal pufos, cu dungi verzi, ca iarba. N-avea nimic sub șal. Pieptul pornea lent, din umeri. Pâlnia sânului se împlinea târziu, într-un bob mare și roz. Nu se înfășurase decât cu acest șal ușor. Îl va coborî, ca un brâu, în jurul pântecului
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
prin purtare excesivă, culoarea și forma. Atârna pe trup mototolită, răsucită anapoda. O bucată de curea uzată ieșise din pantaloni, pendulând în deschizătura hainei. Se zguduia, înăbușit. Capul îi căzuse între umeri, zvâcnind, ca și pieptul uscat. Se înroșise și dunga, tot mai lată spre creștet, a cheliei. Băgase mâinile în buzunarele hainei. Scotea, în pumni, câte o batistă, pe care o ducea, alternativ, cu câte o altă mână, la nas... strănuta ! Femeia nu-și mai putu reține zâmbetul. El reuși
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
intra într-o beznă tot mai compactă. Nu se distingea nimic, doar traiectul întortocheat al cuvintelor, vocea îngroșată de băutură, răgușită, sticloasă, umedă, înotând în strănuturi, umflându-se, umplând aerul, rupându-se, brusc, stinsă, ca un balon subțire, atins de dunga unei lame. N-ar fi meritat să-l asculte. Pregătirile, aceste ultime zile de îmblânzire, mâncarea de dimineață și de la prânz, apoi șocul întâlnirii care nu se mai termina... măscăriciul acesta periculos, un mecanism fragil, derutant, eficace... continuă pendulare și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
prăbușindu-se, cu ambele mâini în față, să se prindă, la timp, de marginea de lemn. Răsuflă adânc, cu umerii căzuți și privirea în jos. Încercă, apoi, să-și îndrepte spatele. Mâna stângă se încleștă de pervaz, dreapta lunecă în dunga de lemn a ferestrei, până la umăr. Atinse, pipăind prelung, metalul rece. Strânse degetele în jurul zăvorului, să-l rotească. Nu izbuti. Se înălță în vârful picioarelor, ridicase și cealaltă mână, apucase cu ambele zăvorul, răsucindu-l, să-l miște. Fruntea i
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]