4,381 matches
-
de nimic. Slujbașul a ieșit fără să mai zică nimic. Înainte de a mă întoarce în temniță, am cerut să văd marea și temnicerii mi-au dat voie. Am privit marea în iarnă de lângă parii dimprejurul temniței. Marea sclipea în soarele după-amiezii. Câteva insule rotunde erau presărate ici-acolo. Nu se vedea nici o barcă și totul era liniștit. Acesta era mormântul părintelui Vasquez și al altor nenumărați misionari. Iar în curând avea să-mi fie și mie mormânt... Când cade prima zăpadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
crudă, dar toate-s așa. Ele conduc, asta-i clar, și ca să poți conduce trebuie să fii crud uneori. Da’ parcă m-am săturat să le tot văd terorizându-i. — Mai ia puțină antilopă, Îi spuse politicos. Mai târziu În după-amiaza aia Wilson și Macomber au plecat cu mașina condusă de șoferul băștinaș și Însoțiți de băieții care purtau armele. Doamna Macomber a rămas În tabără. Era prea cald, le-a zis, și oricum avea să vină cu ei a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
primele rânduri care Înțelegeau ce se-ntâmplă de fapt. Își amintea de vremea când era În formă, și asta nu fusese decât cu trei ani În urmă. Simțea parcă tunica brodată cu aur cum Îi cădea grea pe umeri, În după-amiaza aceea caldă de mai, când vocea Îi era Încă la fel de calmă ca și-n cafenea, și cum țintise cu vârful rotunjit al spadei locul ăla plin de praf de pe greabănul taurului unde mușchii se făceau o cocoașă acoperită de peri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și Belmonte. Zurito trecu pe lângă ei, o statuie ecvestră masivă. Își răsuci calul spre toril, pasajul din cealaltă parte a arenei, pe unde avea să iasă taurul. Era ciudat să fie În lumina reflectoarelor. El lupta sub soarele ferbinte al după-amiezei, pe bani buni. Nu-i plăcea treaba asta, cu reflectoarele. Voia să-nceapă odată. Manuel se duse spre el. — Înțeapă-l, Manos. Adu-l la mărimea mea. — O să-l Înțep, puștiule, spuse Zurito lovind cu sulița-n nisip. Îl fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
blana vulpilor cu cozile bătute de vânt. Căprioarele atârnau și ele Înghețate, grele și golite de măruntaie, și păsărele mici fluturau În vântul care le Întorcea penele pe dos. Era o toamnă rece și vântul venea din munți. În fiecare după-amiază ne duceam la spital și erau mai multe variante de a ajunge acolo, prin lumina amurgului. Două variante erau de-a lungul canalelor, Însă astea erau drumuri mai lungi. Dar oricum ai fi luat-o, tot trebuia să treci peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
vechi și foarte frumos - intrai printr-o poartă, traversai o curte și apoi ieșeai pe altă poartă. De obicei din curtea aceea Începeau procesiunile la Înmormântări. Dincolo de spitalul vechi erau pavilioanele noi, din cărămidă, și acolo ne Întâlneam În fiecare după-amiază; eram toți foarte politicoși și curioși În legătură cu problema În cauză, cât stăteam la aparatele care aveau să facă diferența. Doctorul veni lângă aparatul meu și mă Întrebă: — Ce-ți plăcea cel mai mult să faci Înainte să-nceapă războiul? Practicai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cu ale noastre, doar că noi aveam una singură. Trăise un timp foarte Îndelungat În preajma morții, așa că avea o atitudine oarecum detașată. Toți eram detașați Într-un fel, și tot ce ne ținea Împreună erau vizitele de la spital, din fiecare după-amiază. Și totuși, când mergeam spre Cova, străbătând Împreună partea mai dură a orașului, mergând În Întuneric, printre luminile și cântecele care veneau din cârciumi, sau când o luam prin mijlocul străzii ca să-i evităm pe oamenii care ocupau special trotuarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
venit În țara asta? — Da, dar n-am găsit. — Și la noapte n-o să mai fim În Italia. Dacă putem să trecem de Ventimiglia. — Să vedem. Nu-mi place să conduc noaptea pe coasta asta. Eram În primele ore ale după-amiezii și soarele era ascuns de nori. Dedesubtul nostru, marea albastră era brăzdată de spuma albă a valurilor care alergau spre Savona. Undeva În spate, În larg, apele albastre se uneau cu cele maronii. Departe În față un vas se Îndrepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Încrucișându-și brațele la fiecare a treia săritură. — Ei, zise, ce tot cotcodăciți p-acolo? — Cre’ că n-are rost să te mai antrenezi. O să fii terminat. N-ar fi groaznic? zice Jack, sărind În continuare, mai tare. În acea după-amiază a apărut și John Collins la fermă. Jack era-n camera lui. John venise cu o mașină din oraș. Adusese și doi prieteni cu el. Mașina opri și coborâră cu toții. — Unde-i Jack? mă-ntrebă John. — În camera lui, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
scoatem un cuvânt. Jack dădu să-mi mai toarne un pahar. Nu, spusei, mie-mi ajunge. — Bine, spuse Jack. Își umplu paharul și-și turnă puțină apă. Începuse să se mai lumineze la față. — Ce figuri și tipii ăștia de după-amiază. Da’ știu că n-au chef să riște nimic, ăia doi. Apoi, după un timp, continuă: — Ei, și să știi că au deptate. La ce dracu’ sunt bune riscurile? Nu mai vrei un pahar, Jerry? Hai, mai bea cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pe vremea aia, când praful era purtat de vânt de pe dealuri care acum nu mai sunt și când Kansas City semăna foarte mult cu Constantinopolul. S-ar putea să nu-ți vină să crezi. Nimeni nu crede - da-i adevărat. În după-amiaza de care-ți zic ningea și În fereastra unui salon auto, luminată În Întunericul care Începea deja să se lase, era o mașină de curse vopsită toată-n argintiu și pe capotă scria Dans Argent. Nu știam sigur ce-nseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
a treia Înștiințare și i-am citit-o și pe aia. Zicea că dacă nu plătește până sâmbăta viitoare o să deschidă mormântul și o să-i arunce rămășițele maică-sii la groapa comună. Mi-a zis că o să se ocupe În după-amiaza aia, când ieșea În oraș. — De ce nu mă lași pe mine? l-am Întrebat. — Nu te băga. E treaba mea și o s-o fac. — Bine, dacă așa crezi. Fă-ți tu treaba. A scos banii din casetă, deși pe atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
că s-a Întâmplat așa cu mama. Da’ tu nu poți să-nțelegi. — Slavă Domnului că nu pot. Ori Îmi dai datoria, ori mi-o iau singur din casetă. — O să țin caseta la mine. — N-o să ții nimic. Chiar În după-amiaza aia s-a Întors cu un derbedeu, un tip din satu’ lui care n-avea un ban, și mi-a zis: — Uite, el e un paisano care are nevoie de bani să se-ntoarcă acasă pentru că maică-sa e foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
O să-ți revii. Nu-i nimic. Ne-am certat degeaba. — Auuu! Aiiiii! Auuuu! Începu să țipe deodată locotenetul. M-ai orbit! M-ai orbit! — Ține-l bine, spuse doctorul. Îl doare rău. Ține-l bine. Vinul din Wyoming Era o după-amiază fierbinte În Wyoming. În depărtare se vedeau munții cu crestele acoperite de zăpadă, dar nu făceau pic de umbră și grânele de pe câmpurile din vale erau galbene; mașinile care treceau ridicau praful de pe drum și toate casele mici de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Îi spusei. — Veniți diseară, da? Fontan o s-aducă vinul. — Da, venim. După aia trebuie să plecăm. — Plecați? — Da, plecăm dimineață. — Păcat că trebuie să plecați. Veniți diseară. Fontan aduce vinu’. Facem o fête Înainte să plecați. — Venim. Doar că În după-amiaza aia a trebuit să trimitem niște telegrame, să dăm mașina la reparat (i se tăiase cauciucul Într-o piatră și trebuia vulcanizat) și m-am dus pe jos În oraș ca să mă ocup de lucrurile care mai trebuiau făcute Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
bine, să știe că cei apropiați nu l-au uitat. M-am dus la secție și am vorbit cu băiatul ăla, O’Brien și i-am zis că trebuie să trimită niște mexicani la bietul Cayetano. O să trimită câțiva În după-amiaza asta. Și pe urmă bietul om o să se simtă și el mai bine. E Îngrozitor că nu s-a interesat nimeni de el. Pe la cinci după-amiaza trei mexicani intrară În cameră. — Se poate? Întrebă cel mai mare dintre ei, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
repede, atunci. — Asemenea. În noaptea aceea mexicanii cântară la acordeon și alte instrumente pentru Întregul pavilion și toată lumea era veselă și răsuflările acordeonului și clopoțeii și toba umplură coridorul. În acel pavilion era un călăreț de rodeo care, Într-o după-amiază fierbinte și prăfoasă, sub privirile mulțimii, ieșise din țarc călare pe Midnight, și acum avea spatele rupt, iar când avea să se Însănătoșească destul cât să iasă din spital urma să-nvețe să lucreze-n piele și să tapițeze scaune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ochișorii negri, tot ca ai mei. Cred că frățiorul ăsta al meu o să fie un băiețel cuminte și bun. A trecut vremea. În camera lor, Sorin și Sorina dorm somnul care-i cel mai dulce pentru toți copiii, somnul de după-amiază. Deodată, ușa se deschide. Mămico, nu mai pot să dorm... Nu-i nimic, Sorina, ai dormit frumos astăzi. Sorin ce face? Doarme în pătuțul lui. Foarte bine, lasă-l să doarmă. Uite, eu am să plec la piață... Merg și
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
o să vă dea de mâncare, iar pentru Murgu eu am să aduc un braț de fân din șura cea mare. Alina și Sorina se privesc cu mare-aminte și și zâmbesc: acum știu care-i adevăratul nume al lui... Alin. O după-amiază de primăvară Pe prispa casei e liniște și răcoare. E bine. Din când în când adie un firicel de vânt. Atunci, frunzele pomilor și ale viței de vie, mângîiate de blânda lui suflare, șoptesc cu un glas pe care nu
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
seama de groaznicul adevăr. —Rahat! O văzu pe femeia În costum tradițional scoțând un telefon mobil ca să-l anunțe pe șeful minorității Bai În legătură cu ce se Întâmplase. Uimitor, se minună Harry, au rețea aici, la mama dracului. Restul acelei memorabile după-amiezi l-au petrecut Încercând cu disperare să-i adune pe toți În autocar ca să poată fugi de acolo cât mai repede. Paznicii parcului Bai i-au găsit pe Wendy și Wyatt pe jumătate despuiați Într-o altă peșteră. Pe Rupert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
o experiență senzuală pentru papilele gustative. Din păcate, proprietarul restaurantului a făcut câteva modificări cu care eu nu aș fi fost de acord. Wendy a fost prima care a recunoscut că bodega de pe marginea drumului În care mâncaseră În acea după-amiază „fusese o greșeală“. De-ar fi știut cât de mare. Totuși, eram bucuroasă să o aud recunoscând acest lucru. Un grup spăsit e un grup mai sincer. Și au fost foarte Încântați și de alegerea meniului făcută de mine sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cauciuc cu frunze portocalii, roșii și cafenii. De ambele părți ale șoselei, era o explozie de vegetație: mănunchiuri de lantana În culori aprinse și trandafiri japonezi roșii-purpurii cu florile larg deschise În formă de trompetă, de parcă ar fi salutat acea după-amiază perfectă. O după-amiază perfectă irosită pentru Harry și Marlena. Autocarul intră pe o porțiune de drum neasfaltat, foarte accidentat, moment În care toți cei care moțăiau se treziră. Lulu se sfătui cu șoferul și căzură imediat de acord. Era timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
portocalii, roșii și cafenii. De ambele părți ale șoselei, era o explozie de vegetație: mănunchiuri de lantana În culori aprinse și trandafiri japonezi roșii-purpurii cu florile larg deschise În formă de trompetă, de parcă ar fi salutat acea după-amiază perfectă. O după-amiază perfectă irosită pentru Harry și Marlena. Autocarul intră pe o porțiune de drum neasfaltat, foarte accidentat, moment În care toți cei care moțăiau se treziră. Lulu se sfătui cu șoferul și căzură imediat de acord. Era timpul să debarce și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
niște furuncule. Pe câmpuri erau tot felul de șoproane pe picioroange, cu pereții din Împletitură de ratan și acoperișurile din iarbă uscată. Casele mai bogate aveau parte de acoperișuri din tablă ondulată care sclipea de-ți lua ochii. Într-o după-amiază călduroasă de iarnă ca aceea, ferestrele aveau obloanele trase, obloane decolorate de soare și spălate de muson, evocând un stil care oglindea vicisitudinile istoriei și pe care Roxanne Îl admira mult. Marlenei, pe de altă parte, clădirile i se păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
au asumat-o și pe aceasta alături de alte multe lucruri. —Zău? Bennie reflectă. Tai-tai. Acum suna mai blând, mai puțin arogant. Îl pronunță, lăsându-și vârful limbii să danseze În spatele dinților de sus. Tai-tai. Era de-a dreptul Încântător. — În după-amiaza asta, le spuse Walter, vom merge Într-un sat În care se ține un târg pentru sărbătorirea a o sută de ani de când a fost construită una dintre stupele din sat, acele altare În formă de dom pe care le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]