14,776 matches
-
tratat-o cu o sarcastică bunăvoință care ei îi producea o nedumerire continuă și am răspuns la afecțiunea ei constantă cu o ironie constantă. N-o puteam ierta și-mi doream să nu o mai văd în fața ochilor. Devenisem mai dur, mai categoric, iar sentimentul permanent și limpede al pierderii suferite nu mă lăsa să ies din această stare. Înclinația mea spre o lume mai blândă, pe care Palmer o remarcase, era exact trăsătura care murise în mine. Nici chiar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
nostru de familie. — Bucură-te că ai așa ceva, Îmi răspunse de pe scaunul ei, scrâșnind din dinți, fără a se deranja să ridice privirea, ca să te poți executa când ți se cere. Și, apucându-mă de picioare, mă Îndreptă cu gesturi dure și adăugă: — Așa. Am privit În jos și am văzut că Îmi pusese niște cătușe la picioare. Fiarele sclipeau cu o strălucire malefică, ghiulelele erau mari și grele. Ca să dovedesc că pot să joc rolul manechinului unei croitorese dacă sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
stilul acesta, cu Întâlniri vineri și cu felul acesta de intimitate pe care le creau - dacă n-ar fi existat Elizabeth Junek, care Într-o zi a declarat că vrea să fie prima femeie care să participe la cea mai dură cursă auto a tuturor timpurilor: Targa Florio din Sicilia. Era o zi cenușie și umedă de vineri la sfârșitul lui ianuarie, anul trecut. Când i-am dat vestea, Dora a declarat că o asemenea „emancipare“ trebuie sărbătorită... — Tu ce zici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
e. Numele tău e un vârf alpin. Cu un izvor rotund, adânc la mijloc, plin de apă transparentă. Își țuguie buzele În formă de cerc, adăugând: Nu auzi, Anton? Liniștit, dar nu mut. Asta e din cauza vocalelor. A-ul e dur și vânjos, ca un vârf de munte, pe când o-ul e moale și flexibil, și deschide gura. Se aplecă din nou peste mine. Poate se simțea stânjenită din cauza formulării poetice; poate că nu-și potolise Încă setea. — Și ce zici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
lor. Drama dintre picioare. Și așa mai departe. Alții se Încordează imediat ce văd oglinda. Dora Își rotunji vârful țigării cu ajutorul marginii scrumierei. Se mai Întâmplă din când În când ca un vizitator să vrea să fie tratat un pic mai dur. Cum bine știi, ăsta nu e stilul meu. Dar dacă insistă, presupun căl pot ruga să se uite mai bine la el. Majoritatea preferă să se uite, deoarece asta intensifică plăcerea. Cei care nu vor, cei care chiar nu reușesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
apoi te trezești tu să te aventurezi afară dintr-un șifonier și să dai peste o damă moartă. E cât se poate de neplăcut, dacă-mi permiți. De parcă n-aș avea destule probleme! Îmi spuse că piața a devenit din ce În ce mai dură În ultimul timp. Nu mai era de-ajuns să documenteze chelnerițe care Își arătau fundurile roșii, Îmbrăcate doar În șorțulețe dichisite, cu sandale În picioare și diademe din dantelă În păr. — Asta făceai tu În „cutia neagră“ din Shanghai Bar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
când făcuse ea acele speculații referitoare la literele din numele meu, devenise de-a dreptul imposibil să-i mai zic. Nu, nu aveam cum să neg că, de fapt,„Anton“ era numele meu. Deși... Dora mă privi Încurată. — A-ul „dur și ascuțit ca un vârf de munte“. O-ul, „moale și flexibil“, amintind de o fântână. Și după asta n-am mai putut să... — Aha, Înțeleg ce vrei să spui. Dora scutură scrumul. Vrei să zici c-a fost vina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
fusese scrisă de o anumită „Karp, Adele, lic. méd. , sous la direction des mssrs Hervé Jacquet, prof. de méd. , et Martin Froehlich, dr. méd“. Eram pe punctul de a Închide valiza la loc când, atingând lenjeria, am dat peste ceva dur. Nu, nu era ce mă credeam. Împachetat Într-o pereche de izmene de-ale lui Anton, era un stilet Valiant. Așezând toate - mă rog, aproape toate - la loc, cum le-am găsit, am vârât servieta sub pat și am aranjat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
bec gol. Fusesem lăsat singur. Câtă atenție din partea lui, m-am gândit. Acum pot să-mi recapăt stăpânirea de sine liniștit. Dar becul strălucea cu o intensitate atât de neobișnuită Încât n-am putut să Închid ochii. În globul său dur de sticlă stătea un fir sub formă de spirală, care lucea și chiar fâsâia cu un zel care părea cât se poate de periculos. Treptat, mi-am dat seama că nu doar părea, ci chiar era o insectă țintuită. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ar fi mai sigur să mă concentrez pe puterile care mi-au mai rămas și să Încerc să-mi mențin echilibrul. Dar sentimentul de ușurare a durat doar câteva secunde, apoi greața s-a reîntors și am vomitat cu crampe dure. Puținul pe care l-am mâncat țâșni din mine În jeturi puternice, ca atunci când cineva Împinge lichidul prin seringă, apoi m-am clătinat și am leșinat, presupun. La un moment dat, În escapada În vidul zvelt care a urmat, cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
fie lângă tine, să te-ngrijească? Cine-o să-ți aducă măcar un castronaș cu supă dacă, Doamne ferește, o să pățești vreodată ceva groaznic? — Pot să-mi port și singur de grijă! Nu bat câmpii ca unii - hai că tot un dur ai rămas cu babacu’, Al - ca unii care, de când îi știu, nu fac decât să prezică sfârșitul lumii! — Las’ c-o să vezi tu, zice el dând din cap amărât, ai să te-mbolnăvești - și brusc răbufnește într-un acces de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cu fata asta frumoasă, care mă adora? Mi-o amintesc cum arăta printre spectatori, palidă și fermecătoare în taiorul ei bleumarin cu nasturi aurii, cu câtă mândrie, cu câtă dragoste mă privea în după-amiaza aceea, în timp ce îl supuneam unui interogatoriu dur pe un tip lunecos, de la biroul de relații cu publicul al un post TV... și, fiind la prima mea participare, am fost și eu impresionant: calm, lucid, stăruitor, inima abia dacă-mi bătea ceva mai tare ca de obicei - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
în kibuțul unde se născuse și crescuse, ci să se alăture unei comunități de tineri israelieni născuți și crescuți aici, care curățau de bolovanii de tuf vulcanic o colonie implantată în ținutul sterp, muntos, de la granița cu Siria. Munca era dură, condițiile de trai erau primitive și în permanență exista primejdia de a se trezi cu sirieni infiltrați în timpul nopții în tabără, cu grenade de mână și mine de teren. Iar ei îi plăceau toate astea. O fată admirabilă și vitează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Înapoi, În luxul oferit prin sacrificiul altuia. Simți că-i este recunoscătoare, de parcă i-ar fi dat o nouă speranță la viață, o viață care nu era o luptă continuă pentru supraviețuire. Poate că lumea nu era chiar atât de dură, se gândi ea. Își aminti că și casierul feribotului Îi vorbise cu blândețe și strigase după ea „Să vă aduceți aminte de mine!“. Acum, cu tânărul acesta dormind În fața ușii, gata să suporte câteva ore de disconfort pentru cineva străin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
degetul ager, minciuna pregătită. Domnișoara Warren ezită și ea, iar ezitarea ei i-a fost bărbatului ca o gură de aer pentru un pușcăriaș. — Am crezut că v-am văzut la Belgrad, spuse ea. — N-am fost niciodată acolo. Ieșise dură la bătaie, lăsând la o parte orice subterfugiu. Am fost la Belgrad, spuse ea, trimisă de ziarul meu pentru procesul Kamnetz. Dar Îi dăduse avertismentul de care avusese nevoie și el se uită la ea cu o totală lipsă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
spusese că vrea să rămână să vadă jurnalul de știri și rămăseseră amândouă. Prima seară părea acum să releve tot ceea ce era de relevat În caracterul lui Janet, inevitabilul acord al cuiva pe care nu-l interesa ce face. Cuvintele dure sau ciondăneala nu-i tulburaseră niciodată inexpresivitatea spiritului până cu o seară Înainte, când se considera deja scăpată de Mabel Warren. Domnișoara Warren spuse malițioasă, fără a se mai deranja să coboare câtuși de puțin vocea, „Nu-mi plac evreii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
se legănă pe călcâie Înainte și Înapoi. Astfel părea stăpân pe situație, dar nu era sigur cum anume să continue, pentru că mintea-i era Încă plină de fraze grandilocvente, de retorică socialistă. Semnele de exploatare Îl făceau Întotdeauna să devină dur, dar pe moment Îi lipseau cuvintele cu care s-o combată. Acestea existau, era conștient de asta, undeva În obscuritatea minții sale - fraze fosforescente, cuvinte tot atât de amare ca și fumul. — Și? Doamna Peters Începu să-și recapete curajul. — Ce te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
urmă, găsi chibriturile și aprinse hârtia răsucită, văzu că doctorul fusese acela care se mișcase. El se târa, chircit, spre capătul șopronului. Ea Încercă să-l ghideze, dar bărbatul păru să nu fie conștient de prezența ei. Tot timpul cât dură acea deplasare lentă, Coral se Întrebă de ce nu venea nimeni să arunce o privire În depozit. Când ajunse la saci și se lăsă jos, cu fața Îngropată În ei, doctorul Czinner era complet epuizat. Vărsase sânge pe gură. Întreaga responsabilitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
deveni volubil. — O să vă spun totul exact așa cum a fost. Nu se Înțelegea prea bine ce spunea: unele cuvinte Îi erau smulse de zdruncinăturile mașinii. Povesti că fusese reținut pentru că nu declarase o bucățică de dantelă, că fusese tratat foarte dur de către soldați și că s-a tras asupra lui când a reușit să fugă. — Și n-ați văzut nici o fată? — Nu. Nici o fată. Îl privi pe Myatt În ochi cu toată onestitatea. Ar fi fost nevoie de o cercetare mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
În celălalt și icni de spaimă. Nici nu mai Îndrăzni să deschidă ochii până când mașina nu ajunse iarăși cu patru roți pe sol. Părăsiseră șoseaua principală și mașina se hurduca pe făgașele unui drum de țară, Împroșcând cu lumina ei dură copacii Înmuguriți și transformându-i În siluete de carton. Myatt se aplecă de pe locul lui de lângă șofer și explică: — Evită Subotica și trece peste linii la un pasaj pentru vite. Trebuie să vă țineți bine. Copacii dispărură și mașina se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cele care sunt invidioase, o cataloghează pe Lauren ca fiind nepoliticoasă. Dar Marci spune că e „speriată ca Greta Garbo“ și că de-aia nu le telefonează Înapoi celor care o caută. —Mai aud pe câte cineva spunând lucruri foarte dure la adresa lui Lauren, cum ar fi că atunci când ajunge acasă de la toate petrecerile stă cu ochii la șemineu și Își răsfață câinele toată noaptea pentru că se simte foarte singură. Dar asta e pur și simplu o răutate. Ea este atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
veceu, râcâi banda adezivă de pe pachet, iar înăuntru dau de o cutie pătrată de carton, lucioasă și fină, cu muchiile învelite în pâslă, cu colțurile rotunjite și strivite. Ridic capacul și descopăr ceva ce seamănă cu niște straturi de forme dure, ascuțite și complicate, unghiuri minuscule, curbe, colțuri și vârfuri. Le așez deoparte, pe podeaua băii, în întuneric. Cutia de carton o pun înapoi în pungile de hârtie. Printre formele dure și complicate sunt și două foi de hârtie velină. Foile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și descopăr ceva ce seamănă cu niște straturi de forme dure, ascuțite și complicate, unghiuri minuscule, curbe, colțuri și vârfuri. Le așez deoparte, pe podeaua băii, în întuneric. Cutia de carton o pun înapoi în pungile de hârtie. Printre formele dure și complicate sunt și două foi de hârtie velină. Foile astea le pun și pe ele în pungi. Pungile le mototolesc, le răsucesc și le fac cocoloș. Toate acestea le fac orbește, pipăind hârtia velină, palpând straturile de forme dure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
dure și complicate sunt și două foi de hârtie velină. Foile astea le pun și pe ele în pungi. Pungile le mototolesc, le răsucesc și le fac cocoloș. Toate acestea le fac orbește, pipăind hârtia velină, palpând straturile de forme dure și neregulate. Podeaua de sub tălpile mele - chiar și scaunul veceului - se cutremură din cauza muzicii de alături. Îți vine să le spui tuturor celor care au pierdut un copil în leagăn să se apuce de un hobby. Este uimitor cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mașinăriei. Helen se uită după el, zicând: — Ei, nu erau decât vreo treizeci și cinci de mii de dolari. Poate că nu-i nici o problemă, îi zic. E un diamant. Și Helen zice că e o problemă. Pietrele prețioase sunt cele mai dure lucruri de pe pământ, dar asta nu înseamnă că nu se pot sparge. Pot suporta o tensiune și o presiune constante, dar un impact brusc, punctual le poate face praf. Jos, pe platformă, Mona vine alergând prin rumeguș până sub noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]