1,835 matches
-
care mă gândesc e că ceva nu merge bine, ce e? Apoi îmi amintesc, și nori negri se coboară asupra mea, și gândurile astea nenorocite mă urmează până în dimineața următoare. Ați crede că îmi găsesc puțină liniște noaptea, când dorm dusă, dar chiar și atunci durerea e tot acolo. Visez la Ben. Constant. E un amestec de amintiri și fantezii ireale, și fără să vreau să par teatrală, cred că înțeleg cum este să fii lipsit de ceva, să pierzi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
latino 1 octombrie - 28 octombrie improvizație pe muzică disco 29 octombrie - 25 noiembrie improvizație pe muzică populară românească 26 noiembrie - 29 decembrie Exerciții speciale la bârnă pentru formarea ritmului, dezvoltarea echilibrului, perfecționarea ținutei corecte, expresivității și virtuozității mișcărilor „8” • Linie dus - întors, cu întoarcere pe două picioare la capătul bârnei: • Deplasare cu mers pe vârfuri cu brațele sus; • Deplasare cu balansarea piciorului înainte pe fiecare pas; 26 • Deplasare cu balansarea piciorului lateral pe fiecare pas; • Deplasare cu balansarea piciorului înapoi pe
CONTRIBUŢII PERSONALE LA ELABORAREA UNUI PROGRAM DE PREGĂTIRE ARTISTICĂ PENTRU GIMNASTELE DE 9-10 ANI by Liușnea Diana Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1675_a_3096]
-
n=7 (f=6) n=8 (f=7) P< 0,05, 0,01, 0,001 P < 0,05, 0,01, 0,001 t= 2,447, 3,707, 5,959 t= 2,365, 3,409, 5,408 Linie artistică de echilibru dus - întors la bârnă (Tabelele 8 și 9). La testarea inițială grupa experimentală a înregistrat o medie aritmetică de 24,37 secunde, iar grupa martor a înregistrat o medie de 24,49 secunde. La testările finale grupa experimentală a prezentat o
CONTRIBUŢII PERSONALE LA ELABORAREA UNUI PROGRAM DE PREGĂTIRE ARTISTICĂ PENTRU GIMNASTELE DE 9-10 ANI by Liușnea Diana Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1675_a_3096]
-
uitat la ele cu luare aminte și a început să vorbească: ― Apoi peste două puncte, la vreme de seară, puicuța la care ți-i gândul are să-ți cadă la așternut și după aceea mai că nu s-ar mai da dusă. ― Adică ce înseamnă „peste două puncte”? ― Așa arată cărțile. Asta ar însemna două zile, două săptămâni... Mai mult nu. La auzul acestor vorbe, lotrului i s-a întunecat privirea. „Eu vreau ca faptul să se petreacă chiar în astă seară
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
dată... Lotrul l-a lăsat să-și rumege amarul și în cele din urmă l-a întrebat: „Ce mai știi de negustorii plecați spre Galați acum trei zile?” Fără să ridice privirea, hangiul a răspuns cu greu: „Apoiii... drumul lor dus și întorsss... durează cam o săptămână și jumătate, dacă nu - acum, iarna - chiar două. Daaa’ omul meu m-a anunța la vreme de venirea lor”. După acest răspuns, s-a ridicat și a pornit glonț spre bucătărie... ― Și? - s-a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
fi trebuit. După aceste manifestări, cei mai mulți s-au cuibărit din nou în culcușul de peste noapte. Câțiva, cu ochii cârpiți de nesomn, au privit în jur, dezorientați parcă. În cele din urmă, au urmat pilda celorlalți... Abia acum au adormit cu toții, duși. Nu se auzea decât țăcănitul roților trenului și, din când în când, câte un oftat sau chiar sforăit... Chipuri obosite, cu barba țepoasă și cu ochii înroșiți de somn neîmplinit, se ițeau din când în când de după vreo pulpană de
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
că nu ai glas. Arată-le că ești din familia noastră! Maria îi dădea ghionturi încercând, fără rezultat, să-l facă să tacă. Imediat ce preotul îl scosese din apă și îl trecuse în brațele mamei, copilul se liniștise și adormise dus. Nu se trezise nici măcar când nașă-sa îl ștersese cu prosopul și îl înfășase. Apoi plecaseră cu toții la restaurant. Fusese o petrecere pe cinste și se întorseseră acasă abia în zori. Pop se pilise puțin, dar numai atât cât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ei. Continuă-ți drumul și, dacă poți, fă cât mai mult zgomot! îi șopti printre dinți. După aceea, poți să-ți găsești și tu o ascunzătoare unde să mă aștepți, îi făcu el hatârul, văzând-o că nu se dă dusă. Făcu apoi un pas în lateral și dispăru în spatele stejarului. Ileana îl privi aproape oprindu-se dar plecă mai departe când văzu semnele disperate pe care i le făcea Cristi. Pașii ei continuau să se audă îndepărtându-se, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Pierdem vremea! rosti Calistrat absent. Moșule, mi se pare mie sau nu vrei să-ți faci treaba așa cum cere rânduiala? îl luă la rost Ileana. Încep să cred că a început să-ți placă aici și nu te mai lași dus. Lucrurile sunt hotărâte deja. Nu te mai poți opune. Nu vreau decât să știu de unde are Moș Calistrat informația despre dispariții, spuse Toma decis să pună capăt acestei vizite inutile din punctul lui de vedere, după aceea plecăm. Eu cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ceasuri bune, cinstind din vinul dulce acrișor, mai înfruptânduse din bucatele reci ori răcorindu-se, afară, pe pridvor, în bătaia acum dulce a viscolului. După un răstimp, femeile se cerură să meargă spre casele lor. Dar cu cine? Bărbații dormeau duși, care pe jos, care pe laița bătrânei. Și copiii adormiseră pe cuptor, visând la colindele cântate și la colacii primiți drept răsplată. Văzând că nu mai e chip să-i trezească, se culcară toate trei, frânte de oboseală, jurându-se
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
frumoasă s-a luptat din nou cu ea, apărându-și puii. Gaia, puternică, a lovit-o rău în cap cu ciocul ei ascuțit și a prins-o cu ghearele. S-a înălțat în văzduh lovind-o mereu cu ciocul și dusă a fost... Puii au rămas singuri. Piu, piu, piu! strigau ei răsucindu-și gâturile ca să privească cerul. Dar nu au mai văzut-o pe mama lor. Piu, piu, piu! plângeau ei cu dor de ea. S-au strâns la un
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
se topi de râs. ― Un mic suvenir! ― M-da, râdeam și eu de mica pățanie, asta-i plata. Cinteza noastră n-a vrut să ne rămână datoare... După asta, gingașa musafiră a țâșnit brusc pe fereastră, în largul cerului și dusă a fost. Dar de vizita ei, o mică minune, ne-am adus aminte cu drag totdeauna. Într-altă seară, cam pe la jumătatea lunii iunie, pe când ne aflam în salonul lui Coleșiu (afară ploua) Mihaela veni cu o veste: ― Azi împlinesc
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
iar aceste gânduri nu însemnau altceva, decât opera vulcanică a unui foc lăuntric și nestăpânit. Așa se întâmplă câteodată-n oameni: spiritul lor începe să se agite și să turbeze, în semn de revoltă pentru păcatele groaznice ale unei vieții duse greșit. Se știe că o veche vorbă de duh este de părere că trebuie să te cunoști bine pe tine însuți mai întâi, ca să fii cu adevărat fericit. Ei bine, întocmai lucrul acesta se trudea să-l facă și Adriana
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
în sfârșit, Victor Ivanovici a apărut, toți au aplaudat. Elvețianul care m-a intrigat în prima seară și-a adus, la Pireu, bicicleta pe vas! Și la Odesa și la Constanța și-a coborât bicicleta, a încălecat pe ea și dus a fost. La Odesa nu I-am mai văzut decât pe vapor. La Constanța, a apărut când ne găseam la muzeul de artă. Și-a fixat bicicleta lângă autobuz, pe marginea trotuarului, și a intrat cu noi în muzeu. Dar
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
o broască țestoasă. tu nu știi că trăirea ta este o clepsidră, luo na. cuvinte, ceapă, wasabi, pește alunecă ușurel pe gâtlejul ei fin. ape curgătoare am dori să se așterne peste moleculele timpului cu bețișoare am mânca timpul cel dus, luo na cel acoperit de moarte cel trezit de crucea sudului, de micul dejun, de sărutul tău timpul care a făcut castane, cu care ne bate trupul fragi, cu care ne adoarme gustul, maiestuos întoarcere am înghițit și fluviul, am
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
servea. N-avea deloc impresia de servitoare, poate fata patronului, blondă, zâmbitoare, abia împlinită, fără sa fie deloc vulgară. Și chiar odată seara am zărit-o într-o postură impresionantă, pe un scaun, în grădina mică din fața hotelului, privea copacii dusă pe gânduri. O mică aventură cu dânsa mi-ar fi fost plăcută, dar n-am făcut nici un gest, n-am încercat nici o conversație. Am avut, ca de obicei, un gând care să-mi distrugă tot entuziasmul: "Sau e ușurică și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
înainte și atâta bucurie după ce o găsim, încît avem impresia că numai de ea depinde vindecarea lui Viky, În sfârșit, doctorul Petroff a spus un nume de boală: febră tifoidă. Cuvântul e înspăimîntător, dar, în sfârșit, cunoșteam contra cui trebuie dusă lupta. Nesiguranța medicilor fu-sese oribilă, cu atât mai mult cu cât ea se întîmpla în timp ce termometrul era mereu aproape de 40 de grade. Avusesem impresia că în târgul acesta Viky poate să moară cu zile. Doctorul Petroff a luat sânge lui
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
umor. Reveni la masă, iar starea de mai înainte fu înlocuită de o dorință incipientă. Alan îl privi, dându-și părul în spatele urechilor. Fața îi era încordată din pricina adevărului îngrozitor pe care era absolut necesar să-l ia în seamă. Dus era acel Űbermensch care condusese vesel până la Wincanton; dus era și amantul lui Sybil; dus și Bunul Doctor, sfântul în devenire. Alan se gândea să meargă la șeful cabinetului, doctorul Fortis, și să-i mărturisească totul. Despre vaginul lui Bull
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
DE PE EA! Am ținut telefonul cât mai departe de ureche și m-am holbat la el. Cred că m-a impresionat cel mai mult autentica instantaneitate cu care Lorne își iese din pepeni. Brusc, dintr-o dată: nici urmă de temperament - dus, dispărut cu totul. Și eu sunt un artist iute din fire, dar până și mie îmi trebuie ceva mai mult timp. Am nevoie de cel puțin două secunde până să descopăr picătura care revarsă paharul. Dar e clar că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cu creionul. Când a fost gata, a scrumat în ea până când incandescența pură din vârful țigării s-a degajat complet din învelișul ei de cenușă: „Mi s-a propus să intru în Securitate...“ Mintea mea e lentă și mai mereu dusă aiurea, așa că ratez de obicei clipa. Cele mai grave mo men te din viață le-am trăit de parcă-aș fi trăit bucăți mici din viața altcuiva. Era același lucru acum. Lu cru rile nu-mi ajungeau, deocamdată, până-n adân cul
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
orificiului corpului meu așa cum făcuseră infirmierele care mă îngrijiseră în primele ore de după accident. Când îmi țâșnea sperma în palma ei, mă ținea strâns de penis, de parcă aceste prime orgasme de după ciocnire ar fi celebrat un eveniment unic. Privirea ei dusă îmi amintea de guvernatoarea italiană angajată de contabilul-șef milanez la care stătuserăm o vară la Sestri Levante. Aceasta, o fată bătrână și afectată, își dedicase toată viața organului sexual al băiatului de doi ani pe care-l îngrijea, sărutându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Moldova. Era cel mai mic soldățel din întreagă acea armată, care s-a aruncat, ca bleaga, în apele râului Țiganca. Mulți au murit,înecați. Mai puțini - împușcați. Dar, marea majoritate, a ajuns teafără pe malul opus al râului și sa dus,întins, fără motiv și discernământ, la moarte. Între ei - și micul Maricel. De nu departe de Moscova, trupele invadatoare au fost date peste cap. A început sfârșitul. În haos,în debandadă,în distrugeri de toate felurile și categoriile. În sfârtecătura
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Era cam răcoare. Elîi oferi pelerina pe care o ținea, de obicei, ca rezervă,în minigentuțadiplomat. Ea i-o acceptă. Unde mergem? Nu-s hotărâtă. La mine, dacă te invit, vii? Desigur. O luă delicat de mânuță, ea se lăsă, dusă, la propriu și la figurat. Au ajuns, cu bine, la vila profesorului. Intrară. Fast. Mult fast. Simte-te ca la tine acasă, o îndemnă el. Așa o să încerc să mă simt. Ca la tine acasă. Da. Ca la mine acasă
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
era scrisă, precizia datelor, logica impecabilă a gândirii, rezolvările precis și perfect conturate, pentru probleme de politică și diplomație, dragostea nețărmurită pentru poporul său și dorința de a face bine claselor oprimate. Se știe că în nici o orânduire, nu au duso mai bine muncitorii decât în timpul lui Hitler.El a făcut, ca denumirea de partid al muncitorilor (Partidul Național-Socialist al Muncitorilor din Germania, ca partid a lui Hitler), să nu fie doar un principiu lipsit de fond, ca în țările comuniste
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
literatura veche, n-o să găsiți mai mult cinism și ipocrizie, decât în cuvântarea lui Isus de pe munte, în care expune el „fericirile”. Credeți că degeaba, îi pune el în capul listei fericiților pe tâmpiți, pe idioții din naștere, pe cei duși iremediabil cu pluta? Iată cum a glăsuit: „ Fericiți cei săraci cu duhul, că al lor este împărăția cerurilor”. Și pe atunci, ca și acum, s-a observat că proștii sunt foarte ușor de condus. Așa, că se pare, că noi
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]