3,503 matches
-
lui Jonathan Littell. Prin urmare, confirmare de sine sau confruntare cu sine? Partea solară sau umbra din noi? Alegerile ne definesc, după cum bine știm. Lucrurile se complică atunci cînd scriitorii își folosesc talentul pentru a le expune pe ambele deodată, echivocul și ambivalența fiind mult mai greu de suportat decît opțiunile radicale. A accepta că fiecare dintre noi ascunde un zeu și un monstru reprezintă o gidiană "poartă îngustă" prin care trecem în vîrful picioarelor. Romanele nordice ale ultimilor ani îmi
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
lumi pe care o cunoaște bine, deși nu i-a trăit monstruozitatea pe propria-i piele (cum s-a întîmplat, de pildă, cu Amélie Nothomb în societatea japoneză descrisă în Stupeurs et tremblements). Abilitatea autorului de a crea și întreține echivocul, astfel încît să nu se simtă "neglijați" nici liberalii occidentali nici cripto comuniștii estici, este perceptibilă încă de la nivelul de bază al construcției romanești, cel al alegerii numelor de personaje și locuri. Căci fiecare cititor, din indiferent ce spațiu ar
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
au ieșit rînd pe rînd la rampă pentru a recunoaște, oficial și public, eșecul unui sistem de gîndire și de integrare etnico-socială. Mai întîi, a fost Angela Merkel, care i-a surprins pe toți, în 2010, cu declarația ei fără echivoc despre falimentul politicii multiculturale în Germania ; cîteva luni mai tîrziu, era rîndul premierului britanic, David Cameron, să afirme același lucru ; în scurt timp, s-a alăturat marilor dezamăgiți și președintele Franței la vremea aceea, Nicolas Sarkozy, care oricum se comporta
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
amestec de Jack London, Che Guevara și Jean-Edern Hallier (cu care, de altfel, a fost prieten). Un asemenea personaj nu le poate părea decît detestabil majorității cititorilor, deși, așa cum se conturează el în viziunea lui Carrère, poartă amprenta veninoasă și echivocă a unui fel de geniu. A existat o perioadă, prin anii 1980, cînd a cunoscut o oarecare notorietate pariziană, odată cu publicarea romanului său scandalos, Poetul rus îi preferă pe negrii mari, o poveste autobiografică a vieții sale violente și haotice
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
din etnii nu e denunțată în sine, nu se caută vinovății singulare sau colective, nimic nu este explicitat, dar factualul pur conduce inevitabil spre dramă: în ura crescîndă, generată de rivalități și gelozii, în ipocrizia și duplicitatea profesoarelor, în conduita echivocă a unui bătrîn aristocrat european, prea atras de proaspetele frumuseți locale, se conturează distinct geneza unui fenomen genocidul asupra populației tutsi, care avea să vină în curînd care, departe de a fi fost spontan, este dimpotrivă, efectul previzibil și fatal
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
pistă falsă și tot așa pînă la surpriza finală, cînd ți-e dat să afli că, de fapt, nu a fost niciodată vorba de doi gemeni... ci de un singur personaj, că acel "noi" desemna un "eu"). Aluziile și frazele echivoce abundă, copiii, epocile, locurile se amestecă rupînd orice armonie livrescă sau pact interpretativ, descurajînd orice lectură lineară și monocordă. Ajungem aproape de graniță. Îi spunem Tatei să se întindă în spatele copacului cel înalt și să nu se miște. În curînd, la
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de la începtul secolului trecut. Limba română i s-a părut prea tragică și violent primitivă pentru a încerca acest joc ontic, dar nu și franceza, limba Celuilalt, idiom riguros și limpede, și tocmai prin aceasta mediu ideal de expresie a echivocului și ambivalenței. Într-o limbă necizelată, contradicția sună mai degrabă a incoerență, a confuzie mentală, a întortochiere grobiană. Într-o haină lingvistică rafinată și subtilă, contrariile se ciocnesc pur și sonor, declanșînd un întreg mecanism recuperator ce somnolează în fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
înzecite de un aer aparent boem, de sponta neitatea și dezinvoltura limbii române. Adultul parizian le regăsește cumva în magnifica impertinență a scăpărărilor sale ironice, în pasi unea sa pentru formulele corozive și paradoxale, în arta sa de a întreține echivocul, pe fond de incurabilă nostalgie a apropierii de divinitate. Pîrîul impetuos al munților transilvani s-a preschimbat în canal rafinat, seducător și ucigaș, însă cruzimea temperată de fer voarea anatemelor, enormitățile exasperante, contradicțiile vitale și salturile spectaculoase sunt tot acolo
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
a nega suferința reprezintă păcatul suprem pentru Cioran! În apele cele mai adînci, atît în primele cît și în ultimele texte, apare aceeași distanțare de sine, același disconfort vital, același dezgust față de gîndirea aridă, față de abdicările de tot felul, același echivoc în raporturile cu sine și cu cititorul și aceeași trăire a unui eu îngust, instabil și compozit. Este un spațiu polifonic unde plenitudinea sinelui incorporează o rețea vastă de prezențe invizibile care întind țesutul relațional la extrem, stricînd relațiile de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cinic și amar, tratînd susnumita derivă cu mijloacele secolului 21. În străfundurile cele mai adînci, găsim la amîndoi aceeași distanțiere de sine, același disconfort vital, același dezgust față de consumerismul generalizat, față de senzaționalismul mediatic, sau de abdicările de tot felul, același echivoc în raporturile cu sine și cu cititorul, aceeași trăire a unui eu prea îngust, strîmb, instabil și fragmentar. Iar pentru noi, un regal intelectual, destabilizant, desigur, dar în egală măsură jubilator. Să ne amintim de acea povestire filosofică, Conferință a
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
un suplement primejdios 246. Platon consideră ideală o memorie fără semn, fără suplement, deoarece acesta introduce primejdia redublării și, în loc să stimuleze viața, simulacrul dă naștere unei serii infinite de "monumente moarte". O dată cu scrierea se deschide posibilitatea kibdeleumei, a mărfii falsificate, echivoce și înșelătoare. Viul degenerează în mimesis, simulare și exces, iar Platon intuia că, din moment ce s-a deschis această cale, nu va mai dura mult până se va ajunge la extrema simulare, care este soarta discursului actual, lipsit de un centru
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Conceptul de cotidianitate nu vine din cotidian; nu îl reflectă; el ar exprima mai curând transformarea sa proiectată drept posibilă în numele filosofiei"377. Deoarece cotidianul survine de cele mai multe ori ca amestec (hybris), o "filosofie a cotidianului" include în sine un echivoc; Lefebvre pare a-i acorda doar valența de reflecție despre cotidian, excluzând-o într-o anumită măsură pe aceea de filosofie care aparține cotidianului și este conținută în el378. La fel ca Lefebvre, Baudrillard va reține o accepțiune a cotidianului
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sceptic în legătură cu pretențiile teoretice ale altora înseamnă să ai un program definit al tău chiar și în lipsa acestora". 170 Gianni Vattimo, Sfârșitul modernității, fr. 22, p. 5. De altfel, cele două tipuri de nihilism sunt semnalate de către Nietzsche: "Nihilismul este echivoc: A. Nihilismul ca semn al forței sporite a spiritului: nihilismul activ. B. Nihilismul ca declin și diminuare a forței spiritului: nihilismul pasiv" (Friedrich Nietzsche, Voința de putere, p. 19, [s. a.]). 171 David Lyon, op. cit., p. 16. 172 A se vedea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
În România?, În țara unde este... așa și pe dincolo - știți ce vreau să spun, nu? Finul meu Ion Gheralia, oltean din Tunarii Vechi, prieten de nădejde, a găsit la aceste Întrebări chiar un răspuns plin de umor și fără echivoc : Nașului meu i s-a urât cu viața bună din Canada, de aia se Întoarce la Amărăști!!!! Nu vreau să Îl contrazic pe bunul și dragul meu fin, dar mai sunt și alte motive pentru care mă voi Întoarce acasă
De ce mă întorc la Amărăşti. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetaţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1442]
-
un produs standardizat, adesea o linie Îngustă de produse care nu este supusă atacurilor concurenței. Această structură organizatorică permite unui număr mic de manageri să controleze Întreaga organizație. Un alt avantaj este lipsa redundanței pozițiilor de conducere și, implicit, lipsa echivocului În stabilirea responsabilității managerilor, două fenomene cu care se confruntă foarte des alte tipuri de structuri organizatorice. Această structură organizatorică este folosită de corporațiile transnaționale care se ocupă cu mineritul sau extracția petrolului, În special corporații americane. Existența unei linii
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2691]
-
mai mult decît o confederație, fără a fi însă o federație. De facto, ea inițiază politici a căror substanță nu este comparabilă cu nici o organizație internațională și nici cu statele federale 42. În fața unei astfel de construcții se observă fără echivoc că dihotomia canonică este depășită de fapte și că vechiul adagiu latin "tertium non datur" trebuie să dispară 43. Într-un dialog cu Jacques Delors, publicat în Le Monde și în Die Zeit pe data de 1 februarie 2001, Vaclav
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
jaf la vulturi! din mana bietei țări și din carnea noastră!". 2.3. Teroarea de frontieră Între natural și supranatural Adevărații aficionados ai prozei terorii prețuiesc, mai presus de orice, ambivalența sau chiar plurivalența sensurilor implicate la nivelul unei narațiuni, echivocul care planează, asemenea unei păsări stimfalide, peste Arcadia simplă și fericită a vieților umane obișnuite. După cum, într-un autentic film de teroare, cea mai gravă eroare a regizorului rezidă în materializarea monstruoasă, pe ecran, a spaimelor eroului, într-o proză
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
o mișcare de decolare din realia în absența unor date concrete, palpabile, de situare fenomenologică a personajelor. În fine, Eugen Simion minimalizează, cu justețe, impactul moral al nuvelei, în favoarea punctelor forte ale acesteia: "[m]ecanismul fantasticului, schimbarea insesizabilă de planuri, echivocul dintre real și ireal, întreținut pe tot parcursul narațiunii cu subtilitate" (1978: 204). De aceea, desigur, opera nu este străină de elemente biografice. Gheorghe Cunescu precizează că setting-ul narativ al nuvelei incarnează pădurea și moara din Didești, satul natal al
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
se logodește în pripă cu tânăra bolnavă, făcându-i o promisiune fermă: "nebunia asta nu va mai dura mult, Sanda. Am să străpung inima strigoiului. Cu un țăruș de lemn am să i-o străpung!...". Formulată în termeni lipsiți de echivoc, hotărârea pare de neclintit. De aceea, în partea a douăsprezecea, ne apare cu atât mai straniu comportamentul eroului față de Simina, care-l atrage în pivniță, sub pretextul căutării unei sticle cu borviz pentru doamna Moscu. Aici, are loc un episod
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
oamenii Cărții", oamenii Orientului Apropiat, ai nostalgiei după Auroră". (13, p. 145) Evocând cu "aurora" titlul unei scrieri a lui J. Böhme (1575-1624), autorul pregătește terenul pentru valorificarea hermetismului. Dacă prin 1955 C. Lévi-Strauss făcea observația că toleranța islamică este echivocă, pentru că nemusulmanii îi neliniștesc pe islamici și de aceea se manifestă în permanență crize, în 1996 când Durand republica scrierea se adunaseră destule evenimente neliniștitoare nu numai pentru nemusulmani, dar și pentru foarte mulți musulmani "sancționați" prin grave atentate cu
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
umană și animală, psihologia abisală postfreudiană, științele religiilor, au îmbogățit însăși definiția mitului ca "discurs despre zei". Mitul este mai mult decât o povestire fantastică, o construcție a spiritului, o primă elaborare a unei experiențe reale. Pentru că are mulți termeni echivoci, cu două sensuri, producând din acest motiv redundanțe sincronice, în mit se folosesc constant sacrul, divinul, magicul, de fiecare dată redate figurativ, și nu prin descrieri istorico-arheologice. "Analiza chimică n-a decelat niciodată vreo schimbare de natură în pâinea și
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Dimitrie Karnabatt, în "Expoziția Emilian Lăzărescu", la rubrica "Note zilnice" din Seara, se lasă la rândul lui prins de voga pe care o avea pictorul român la Paris. Lumea colorată a cabaretelor stârnește admirația, dansatoarele dispensatoare de senzualitate și de echivoc, ale căror "dessous-uri" fac furori pe măsura dionisiilor coregrafice, sunt în măsură să redea palpitul marelui oraș, așa cum colțurile "pitorești" se luminează și mai mult de strălucirea grațioaselor midinete. În recuzita decadentă, dansatoarea, semiprostituată de lux, ține locul femeii fatale
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de noapte și ale felinarelor care dezvăluie efervescența străzii, poartă propriul stigmat ca pe o strălucire, strălucirea vieții moderne pe care o elogia și-o execra totodată Baudelaire. "Dănțuitoarele cu gesturi nebune și riscate, cu beția de mișcări, cu voluptatea echivocă ce se desprinde din valurile de dantele și din spuma mătăsoasă a "dessous-urilor" sunt iarăși o temă favorită a acestui pictor [...]. Alte ori pictorul surprinde colțuri pitorești din Paris, în înserări în care aprinsul felinarelor sfredelesc vagul întuneric cu puncte
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
vesel, frivol, cu grizete, midinete, cocote, chiar dacă printre acestea se mai află și picturi mai domestice precum Cap de studiu, Nud, Mama601. Într-o tavernă joasă, la ale cărei geamuri sclipesc sticlele multicolore pline cu omorâtoarele absinte, în mijlocul unei mulțimi echivoce fețe lucioase de fard ordinar și fețe supte de nopțile pierdute într-o viață necinstită două femei al căror costum eclatant și sărăcăcios e stigmatul tristei lor meserii, s'au luat la ceartă. Și pe când una exasperată ridică un cuțit
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
fiind mai puternică, iar germanii pentru a putea da vina pe francezi că au început primii. Conform Directivei nr. 1 a lui Hitler pentru conducerea războiului, punctul 3: "În Vest, este important ca răspunderea pentru deschiderea ostilităților să revină fără echivoc Angliei și Franței. La început vor fi întreprinse acțiuni pur locale împotriva unor violări minore de frontieră" [1, p. 160]. Atacul Germaniei împotriva Norvegiei. Sfârșitul "războiului ciudat" Experții germani l-au convins pe Hitler de avantajele economice și strategice pe
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]