11,261 matches
-
fără să vadă nimic altceva decât izlazul pustiu, presărat cu mușuroaie de cârtițe și cu tufe uscate, rămase din toamna trecută. Apoi el își duse mâinile pâlnie la gură și hăuli prelung, ca să-l audă cineva. Nu-i răspunse decât ecoul, urmat de lătrături de câine și de alte cântece de cocoși, și în cele din urmă o apucă încet pe șosea drept înainte, așa cum îl povățuise badea Petre. 5 Deodată Culae se opri și se frecă la ochi, părându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
soneriei. Soneria zbârnâi prelung, dar răspunsul fu iarăși aceeași tăcere ciudată. Atunci Mișu Leibovici, chibzuind puțin, mormăi în barbă că, pesemne, fiul său încă dormea și începu să bată tare în ușă. Bătăile insistente răsunară în tot coridorul, amplificate de ecou, și, drept urmare, două uși învecinate se deschiseră aproape în același timp. Din dosul primeia se ivi un bărbat mic și flocos, în maiou și cu obrajii plini de spumă de ras, ținând amenințător un brici într-o mână. Dumirindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
El se opri brusc și, ridicându-și brațele deasupra capului, ca să atragă atenția, le ceru muncitorilor să se solidarizeze pentru a obține eliberarea lui Lucrețiu Pătrășcanu. Glasul baritonal îi izbucni cu forță din piept și i se auzi răsfrânt de ecou, dar grupurile de muncitori care ieșeau pe poarta fabricii îl priviră cu mirare și își văzură de drum ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Stați!... De ce vă grăbiți?... Un moment, tovarăși!... În numele solidarității muncitorești..., mai încercă Nando să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
fața plină de pistrui, păru surprinsă că tocmai ei i se punea acea întrebare și nu răspunse. Dar din jurul ei se auziră din nou chicoteli și un student negricios și îndesat îngână cu o voce groasă și behăită, ca un ecou: Daaaaaa.... -Taci, măi, că tu nu te pricepi decât la ode închinate partidului! îl puse la punct poetul pe guraliv. Să vii la mine, să-ți dau vacs, ca să-mi lustruiești bine ciubotele!... Toți râseră. În acest timp, individul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
amar de vreme, pașnice. Amândoi doresc ca voiajul pe care ea este hotărâtă să îl ducă la bun sfârșit să nu o pună în pericol. Motivațiile celor doi frați sunt diferite și se poate bănui că acțiunile lor vor fi ecoul acestor motivații. Dar oare cine poate ști realitatea ? Atitudinile lor sunt, în orice caz, diferite. Dragoș își frânge mâinile plimbându-se nervos, ceea ce nu îi stă în fire, printre rafturile cu cărți. Ciprian continuă să privească fotografia și într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
-va cerul de sus și pământul, ca să osăbească pre norodul lui. Adunați lui prin cuvioșii lui, pre cei ce așază legământul lui prin jertfe. Ce ai simțit citind versetele cărții sfinte ? întreabă Teodora. Am simțit în interiorul meu un fel de ecou, un fel de dangăt de clopot. Când nu vei mai auzi ecouri sau clopote și versetele vor fi primite de fibra ființei tale, abia atunci vei fi pregătită să te iau cu mine în lumea sufletelor, până atunci o să depăn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
lui prin cuvioșii lui, pre cei ce așază legământul lui prin jertfe. Ce ai simțit citind versetele cărții sfinte ? întreabă Teodora. Am simțit în interiorul meu un fel de ecou, un fel de dangăt de clopot. Când nu vei mai auzi ecouri sau clopote și versetele vor fi primite de fibra ființei tale, abia atunci vei fi pregătită să te iau cu mine în lumea sufletelor, până atunci o să depăn istoria care te interesează. * * * Eram sub nevolnică ocupație rusească de când nemții se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
printre răniți. Mutilat, estropiat, îl doream oricum, numai să îl știu în viață. Dar în locul lui veneau știri tot mai rele de pe front. Nemții dădeau înapoi, zeci de mii de ostași români căzuți la datorie. Bătăliile de la Odesa, de la Cahul, ecoul marii bătălii de la Stalingrad... Răniți, tot mai mulți răniți, nemți și români de-a valma. Apoi o tăcere de moarte de câteva zile după care am auzit cuvântul "armistițiu", care nu aducea cu el bucuria pe care ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Atanasie cunoaște locurile și are oamenii lui, poți fi liniștită. Ai mai citit din Cartea Sfântă ? Cum simți acum versetele ? Ai avut perfectă dreptate. Citind cu voce tare, fără să mă grăbesc, am început să nu mai resimt în mine ecouri și vibrații, ci mai curând am senzația că sunt pătrunsă încet, încet de o benefică liniște interioară. Nu știu pentru ce mă pregătesc dar simt că lectura asta îmi face bine. Sunt pregătită și nerăbdătoare să ascult continuarea tragediei voastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
nu le face bine, măcar să nu le facă mai rău !" Din păcate, cu toată strădania copiilor, plantele culese erau în cantități și specii foarte limitate, cartea de farmacie naturală subțirică, iar cunoștințele mele încă și mai sărace. Cu toate astea ecoul "miraculoaselor" vindecări făcute de "Vracika"cum începuseră localnicii să mă numească s-a răspândit cu o viteză uimitoare dacă ne gândim la mijloacele de comunicație ce existau pe atunci. În scurt timp m-am trezit cu bolnavi aduși cu sania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
-ți rup eu cobza și-ți ascund toporișca... Să nu mai hălăduiești haihui prin lume, ci să-ți vezi de rostul tău, măi pană sură!... Mulțumescu-ți tie, tușă Malvină! Bogdaproste! De undeva, de pe celălat munte, s-a auzit, ca un ecou, îndemul Pârle-o, mă Toadere! Pe care Trifănel părea că nu l-a receptat, spre tihna Mălinei... * * * Tulnicăresele și buciumăresele au slobozit știre îngrijorătoare cum că întreaga Huțulie va fi călcată de acel Balaur nemilos care a făcut ravagii acum un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
acorduri ale unor piese corale din anii tinereții. Celor de la mese li s-au alăturat și dansatorii. S-a lăcrimat cu voie și fără voie că melodiile au adus în actualitate duioase aduceri aminte, amplificate de ambientul feeric și de ecoul tainic al pădurii. Se părea că undeva, departe, mai cântă un cor pe patru voci "S-au scuturat toți trandafirii... Plângea pădurea și zefirii... Să-mi fie somnul lin/ Și codrul aproape... Căci vin ți-oi da și bani ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
multă democrație în cap! Avem și referințe în acest sens! Instanța rămâne în pronunțare!.. Și s-a pronunțat: Doi ani cu suspendare! Și decăderea din drepturile cetățenești pe o perioadă de trei ani! Adică, până după alegeri! A venit un ecou din public. * * * Domnule Știrbu! După ce vei publica reflecțiile mele despre torționarii cinstiți care se plimbă și acum în voie printre oameni, înnegurându-le existența, desigur că unii cititori te vor întreba cine-i acest 512. Rugămintea mea este să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mușcă turbat din trupul ființei care se află în agonie. Dar un cadavru de amintiri nu ar fi o viață ratată, un eșec în stare de veghe? Morga amintirilor mele nu ar fi un strigăt care nu poate amuți, un ecou aruncat din spaimă în marea spaimă, o tăcere care ar urla etern? Andra cocheta însă cu absurdul și nu putea îmbrățișa o secundă ideea că amintirile noastre nu pot deveni niște banale cadavre. Eu trăiam la polul opus: nu puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mare importanță arcușul am început reprezentația. Conștient de marele meu talent, vă imaginați că nu mi-am amestecat vocea cu gloata, asumându-mi cinstea de a cânta solo refrenul. Ce aplauze, ce mulțumiri, ce uimire!... Nici nu se potolise bine ecoul primelor aplauze, că un vecin de la geamul primului etaj a și strigat: "Bisssss! Mai zi o dată refrenul, Z!" La fel de savant, am așezat vioara la gât, și-am început să cânt pentru alte aplauze care n-au întârziat să vină. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
modest cum era, părea puțin îngândurat. Avea aerul unuia care spunea că nu prea merita să-i facem o așa primire, la o întoarcere banală din concediu, mai ales că el pleca des la refacere. S-a lăsat cu mare ecou spectacolul pregătit de tablagii, cu participarea extraordinară a grupului meu vocal. Până și sectoristul, un nene care-și stăpânea greu burta, folosind o curea voinicoasă, și-a lăsat toate treburile baltă și a venit în zonă, cum spunea el, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
înțelept pe lângă toate, Invulnerabil, neîntrerupt, pribeag și neîmplinit. Nu suntem nicăieri, nu luăm nimic cu noi. Nu luăm nici în noi nimică, de ce am lua, Când suntem ideali?/ Colț de umbră, Aud din depărtări ritmul melodiei mele, Însă nu găsesc ecoul, nu ating profundul.... Poate se învață pe ocolite, poate se intuiește.... Poate că nu e nimic de aflat. Îmi e străin, nesigur, iar mie îmi este frică. Să pierd ecoul melodiei tale, Atingerea lucioasă pe fereastră; Steluța umbrei ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
umbră, Aud din depărtări ritmul melodiei mele, Însă nu găsesc ecoul, nu ating profundul.... Poate se învață pe ocolite, poate se intuiește.... Poate că nu e nimic de aflat. Îmi e străin, nesigur, iar mie îmi este frică. Să pierd ecoul melodiei tale, Atingerea lucioasă pe fereastră; Steluța umbrei ce s-a rătăcit Bate de șapte ori la fereastra casei mele, Aș vrea să plece, căci ce pot să fac? Pentru acea, și numai pentru acea steluță./ Răsună vraja melodiei goale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Pentru acea, și numai pentru acea steluță./ Răsună vraja melodiei goale Și fulgii cad necontrolați, Spectacolul uimește prin depărtare Și recele se instalează treptat. Spectacol estetic, bazat pe răceli. Cad frunzele de smarald, coboară fluturi de soare, Nu se aud ecouri, se simte apa lin Iar liricul senin Sună încet în noapte. Cad aburii de intim, cascada liniștii, Iar apa cade lin, pe frunzele de aur. Eșarfa se adună, se strânge la mijloc, Fuge vântul până colo, colț veșnic de natură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
la suflet. Am văzut căzând o stea Pe pământ Mi-am dorit o ploaie de stele Ca ea Să-mi pun pe ele toate dorințele mele. Ne sorbeam cafeaua la mansardă într-o zi de vară. Zgomotul ceștii pe sticlă, ecoul său ne trezi. Ceașca din porțelan, cu trei vișine pe ea, frumos conturată cu roșu, se asorta cu galbenul lambriului de pe pereți. Și vorbirăm multe cu acel prilej, în legătură cu vremea, cu sufletele noastre. Astfel de plăceri sunt rare în viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ființa și încleștându-se în jurul ei cu o îmbrățișare convulsivă. La radio se auzeau. Amintire din Florența, Ceaikovski. Totul în jur era atât de uman și monoton, iar trecutul îl lăsa să-i revină mereu în urechi sub formă de ecou și cu o rezonanță nesigură de apartenență la o realitate. Astfel încât. Tuși și își suflă nasul. Răcise. Umbre alergau posace sau fericite pe trotuar, ea însăși era o umbră, o pană plutind într-o adiere a unei seri de vară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Nu a întârziat, deși nu s-a uitat deloc la ceas. Aceea era clădirea unde lucra ea. A făcut facultatea de politehnică. Acolo profesase impecabil timp de zece ani, avansând în "carieră". Și tot între acei pereți care emanau un ecou înnebunitor își cunoscuse iubitul. Scăpase, amețită și grăbită, dosarele pe jos, ciocnindu-se de el. Se aplecase s-o ajute. Apoi o invitase la o cafea. Însă nu se gândea niciodată la el când era la lucru. Și nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
acele întrebări și a râs. — Pe naiba, fată, nu mă crezi? —Ba te cred, dar ,mă gândesc la altceva. Credința te va mântui sunt cuvintele cu care m-am trezit din vis și-mi revin mereu în minte ca un ecou. Ce să fie? —Natalițo, trebuie să-ți pui toată nădejdea în Dumnezeu. Să lași dracu’, Doamne iartă-mă ( se bate cu palma peste gură) țigara, cafeaua, toate răutățile, să te rogi să te ajute Dumnezeu să te faci bine cât
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
simte, cum simte. Au vorbit ceva între ei și-au plecat spunându-i. Sunt semne bune, Nataliță. Poate scapi de operație. —Să vă audă Dumnezeu, domnilor doctori! Doamne, Dumnezeule, îndură-te de mine și ajută-mă! s-a rugat simțind ecoul laitmotivului “Credința te va mântui”. Matei, anunțând-o pe Leontina despre simptomele îmbucurătoare ale Nataliei, au venit toți s-o vadă chiar în aceeași zi. Natalia radia de bucurie ca și când ar fi pornit pe picioare. Atât de mult m-am
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
două săptămâni de la acest eveniment neașteptat, Luiza a primit o scrisoare de bucurie de la Adriana, de la un țărm de mare... Se dezrobise, într-adevăr! Era liberă acum, încheindu-și orice socoteală cu trecutul. Niciun fel de veste, nicio urmă de ecou nu mai dorea să aibă. Și, de fapt, nu-i prea de mirare; era de așteptat. Urdorile trecutului sunt întocmai ca urdorile ochilor: până nu le înlături complet, te împiedică să privești totul limpede! iunie, 2013 Istorisiri nesănătoase fericirii 147
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]