2,649 matches
-
20 febr. 1946, exprimându-se astfel: „Biserica poate să se numească societatea acelora care sub influența supranaturală a harului, în desăvârșirea demnității lor personale de fii ai lui Dumnezeu și în dezvoltarea armonioasă a tuturor înclinațiilor și a energiilor umane, edifică puternica armătură a conviețuirii umane. Sub acest aspect, credincioșii, și, mult mai precis, laicii, se află în viața Bisericii în prima linie; pentru ei, Biserica este principiul vital al societății umane. De aceea, ei, mai ales ei, trebuie să aibă
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
nivel local, regional, național sau chiar internațional. Prezentarea de lucrări sub formă de referate, eseuri, dispozitive experimentale, studii experimentale, în diferite domenii ale fizicii, constituie un bun mijloc prin care elevii își valorifică cunoștințele de fizică, iar profesorii îndrumători se edifică asupra pregătirii lor, asupra posibilităților de progres, reușind să le canalizeze intențiile spre Facultatea de Fizică sau spre alte facultăți, unde Fizica, inclusă ca disciplină de învățământ, este importantă (Politehnica, Medicină...). O muncă susținută a echipei profesor-elev ar putea da
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
timpuri) ce opera sa, a scriitorului ca personalitate, poate fi captivantă, densă-intensă, fertilă în semnificații, emoții, cugetări, poezie, filosofie etc. Aici este tocmai vorba de lumea din interiorul personalității sau de lumile pe care, prin opera sa, le poate inventa, edifica, propune Personalitatea Scrisului. Calea spre propriul chip și propria valoare de creator nu e nicidecum la suprafață, ci înăuntru, și nu ține de material-carne, ci de simbolic, metaforă și... anaforă artistică. Numai acolo, dincolo de lumea exterioară, poți ajunge și tu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
îți vine să-ți iei lumea în cap. Am cunoscut pe propria piele binefacerile justiției din țara noastră (nu știu dacă să-i spun mai spun "a noastră", căci România pare să devină tot mai mult o colonie) și sunt edificat pe deplin cu monstruozitățile democrației "originale" pe care au construit-o "oameni săraci, dar cinstiți", foștii comuniști și urmașii lor. Sunt oarecum întristat de ce se întâmplă la noi. Și nu vorbesc neapărat de mine. Mă gândesc, de pildă, la cei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
lacrimilor mîntuitoare ale căinței, speranței și beatitudinii. Dacă rasismul este o demență, neorasismul, contestarea unei rase deosebite, fiecare cu însușirile ei, este o nerozie, și se referă la țigani. În absența sacrificiului vom fi lipsiți de uneltele construcției, nu putem edifica (Meșterul Manole). Toți avem dreptul la fericire, dar, atenționează marele rus Dostoievski, nu întemeiată pe nenorocirea altuia. Fericirea trebuie inventată de fiecare pe cont propriu, prin mijloace originale, de unde și caracterul reprobabil al crimei, furtului, adulterului, înșelăciunii, denunțului; în toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
35 că mai fericit este a da decît a lua". A fost dintre acei puțini care s-a fericit mereu prin dăruire. Nicolae Steinhardt în Jurnalul său își deschide și ne deschide calea de lumină către Dumnezeu. Sînt pași care edifică drumul în timp ce îl străbate cu nu puține rătăciri dar și numeroase, repetate suișuri. Multiple și întemeiate sînt fericirile monahului Delarohia, spre folosul și știința celor pentru care Jurnalul fericirii este, cum inspirat spunea un cronicar, o carte a cărților Estului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
această nevoită „adaptare” a schimbat nu puțin și mentalitățile sau, mai grav spus - mentalitatea! Nu, eu nu merg până acolo Încât să-mi Însușesc poziția unor sceptici comentatori de azi care afirmă că, de fapt, acel „om nou” visat și „edificat” de comuniști există realmente. Nu, chiar și În generațiile mai vechi au rezistat „nuclee” de spirit civic, de respect al persoanei, al legilor - cele elaborate de un for democratic! -, o nevoie de demnitate umană și de practicare a unei credințe
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Iată câte ceva despre „schimbare”! Despre neputința mea de a mă schimba, de a-mi schimba reflexele și stilul creator, de a-mi uita temele și obsesiile care În tinerețe mi se păreau interesante, majore, și care m-au ajutat să edific unele construcții epice care, sper, nu se vor clătina prea tare cu trecerea timpului. O inabilitate, o „neputință” din care, e drept, eu Îmi fac un orgoliu și din care afirm că-mi trag „unitatea persoanei” dar și a operei
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de sine, tot astfel și indivizii, cel mai adesea, „rătăcesc”, fiecare În labirintul său, conștient sau nu, un „labirint” de care mulți se Înșală, se auto-amăgesc a fi un „cerc”. Căci, de fapt, ce a făcut națiunea română, „de curând” edificată În forma unui stat unitar și mândru, vreo jumătate de secol, sub comunism, decât să cadă „Încă o dată” din „cercul” stabilității și previzibilității evenimentelor și valorilor Într-un „alt” labirint, ce amenința să fie unul dintre cele mai „apăsătoare”, mai
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a reușit oare acel „băiețel” dezordonat, cu mari lacune culturale, incapabil de voință - și care suferea acut de aceasta, impresionat de exemplul unor camarazi ce-și ordonau perfect timpul și energia, imitând cu succes pe adulții exemplari din preajmă -, să edifice o operă, adică un sistem Întreg, echilibrat În toate articulațiile sale și, mai ales, unitar - singura și prima calitate care asigură rezistența În timp a unei clădiri, a unui efort, a unui proces, a unui fenomen, a unei viziuni?!... Nu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mașină care scuipa în continuu salbe de bule de săpun deasupra separeului din spate. Cu două săptămâni înainte de evenimentul respectiv avusese loc o petrecere „de probă“ pentru a selecta copiii care „meritau“ să fie invitați și care nu, să se edifice cine punea probleme și cine nu, cine învăța cel mai prost și cine auzise de Mozart, cine reacționa cel mai bine la tatuajele cu henna și cine avea cel mai beton SCO (special-comfort object) și cumva Sarah a fost admisă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de aci plec la 14 iulie. Nu am adresa Prof. Ciurea. Aș dori ca la 22 Aug. să-i scriu și eu o scrisoare, căci după cum se desfășoară lucrurile nu cred că aș putea veni eu la Folticeni. Ca să te edifici cum am Înțeles eu să mă simt legat de Județul și de orașul din care am plecat, Îți trimit aci o dedicație ce mi-a fost scrisă, de conducătorii Asoc. Învăț., pe o carte ce mi-au oferit În 1942
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
se face, succesiv, în franceză, germană, engleză și flamandă. Drama războiului arată la fel în toate limbile, suferințele și absurditatea morții sunt aceleași... Un muzeu postmodern, o istorie din perspectivă multiculturală, în care vechi inamici își dau mâna pentru a edifica o operă de resuscitare a memoriei și pentru a lăsa urmașilor o învățătură de minte. Semnificativ pentru valorile noii Europe. Dar ceea ce pentru occidentali s-a retras sub patina exponatelor, utilizate în scopuri didactice, în zona postcomunistă încă mai reprezintă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mulțumit” să supraviețuiască, ci, după „apariția speranței” în câmpul valorii, au produs veritabile acte de creație ce nu se opuneau „doar regimului” în mult discutata „rezistență prin cultură”, ci ambiționau să se alăture marelui patrimoniu cultural al valorilor. Acelea care edifică, dar și legitimează o națiune. Tradiția luptătoare și sacră, cea care ne dă dreptul de a fi în Istorie, de a vorbi în numele Omului și al demnității sale. Aceasta e și justificarea, în primul rând, a paginilor de față, și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
surprins atunci când e întrerupt de un coleg palestinian: pe Ismael, și nu pe Isaac, l-a luat Abrahamul Profetului la bătaie. Instalat pe un pământ îmbibat de islam timp de paisprezece secole, înțeleptul tobă de Pentateuh nu reușise să se edifice asupra tradiției musulmane în această privință. Puțin după aceea, omologul său așkenaz ne mărturisește uimirea care l-a cuprins, în cursul unei călătorii în Maroc, văzând că musulmanii se descalță la intrarea în moschee. La est de Ierusalim, grămezile de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
putea reaminti nu fără folos câte stratageme și, eventual, câte mici masacre între prieteni presupune câteodată nobilul lor proiect. Pe ziariștii și pe diplomații cărora vederea de la balcon nu le e suficientă, acești real-politicieni ai lui Dumnezeu i-ar putea edifica asupra culiselor conspirației în curs. Nu la ei, sau nu numai la ei se ascut cuțitele, dar, în general, ei știu adresa furnizorilor. Prin natura lor, religiile sunt păstrătoare ale limbilor, gesturilor și scrierilor. Din acest punct de vedere, liturghiile
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
importante și urgente, și cu ministerul culturii, pentru a face primele demersuri pentru ziua de 1 Decembrie. Spre seară, acuzând oboseala și schimbarea fusului orar, m-am retras în camera mea, hotărât să îmi fac ordine în gândire, după ce mă edificasem cine cu cine joacă și unde sunt fisurile relațiilor dintre participanții la festinul sosirii mele. Șeful misiunii era mare amator de lingușeală și nu prea admitea opinii diferite de ale lui, nevasta lui părea mai tăcută, dar fața ei exprima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
zece motive pentru care ai pleca imediat din Iași...! Mizeria umană, invidia confraților, resentimentele de toate nuanțele, lipsa de iubire față de literatură a celor care o comit, ura mocirloasă a unora, lipsa solidarității, refuzul efortului intelectual, incapacitatea resentimentarilor de a edifica, prioritatea intereselor în fața idealurilor, folosirea literaturii ca simplă rampă de lansare, strângerea de semnături pe fel de fel de declarații și jalbe etc. Care este relația ta cu critica literară? Te-au "citit" bine criticii vremii noastre? Ce ai fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
peste margini cu întreaga mocirlă a invidiei, resentimentelor, dușmăniilor celor nerealizați, a rataților, animați doar de pofta de a distruge orice încercare de afirmare a unei tradiții literare, a unei direcții culturale, în genere, în contra celor care se străduie să edifice. Ei nu propun nimic în loc, dar s-ar simți bine dacă am dispărea. E greu, probabil, să accepte că întru slujirea literaturii române este loc pentru toată lumea. Nimeni nu-i oprește să-și facă propriile reviste, edituri etc. Astfel de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
al muncitorilor: pregătirea lor teoretică și practică prin intermediul cursurilor Liceului Nicolina, angajarea absolvenților și pregătirea lor practică la locul de muncă, hrănirea muncitorilor la cantina Uzinei, oferirea de locuințe pentru nefamiliști sau tineri căsătoriți în cartierele de blocuri ce se edificau mândru în jurul Nicolinei. Singura obligație a angajaților era munca susținută, pentru depășirea planului de producție în întrecerea socialistă. De toate celelalte se ocupau sindicatele, Partidul și Statul. Germenii nostalgiei de după 1990 au fost bine înrădăcinați în acest paradis al oamenilor
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
al alienaților, recunoscută țărilor românești, ca de altfel întregii lumi ortodoxe și orientului mijlociu în genere, necesită corectivul: blândețea se adresa bolnavilor recunoscuți ca atare. Ceilalți, a căror boală era ignorată, erau condamnați la temniță. Folosind aceeași sursa ne vom edifica: "Grosurile, adică vechile închisori, cuprindeau, într-un spațiu mic, umed și întunecos, condamnați și preveniți, fără deosebire; de sănătatea lor nu se îngrijea nimeni și trăiau aproape totdeuna numai din ceea ce căpătau de pomană". La acest regim se adăuga, pe lângă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
revelat, al unor confrați, crezuți altfel, „năvala la cașcaval“ în fața căreia ricanează: „La cașcaval, la cașcaval, muscal! La bulivar, birjar!“ Conferința scriitorilor din aprilie ’90 este percepută ca un moment al procesului de spulberare a iluziilor: „Iluziile pe care le edificasem în decembrie (puritatea morală,revenirea prietenilor etc.) s-au spulberat una câte una. S-a spulberat încă o iluzie pe care tu nu ai cunoscut-o... În primele zile de după 22, scriitorii râdeau și se îmbrățișau. Se născuse iluzia unei
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
În sistemul ortodox, bisericile sprijineau în general puterea și autoritatea conducătorului laic; ele nu se opuneau fățiș influenței statului. Autoritățile politice și religioase aveau deci tendința de a conlucra împotriva dușmanilor interni și externi. Mai mult, biserica orientală nu a edificat o instituție centrală dominantă ca Papalitatea de la Roma. Patriarhia de la Constantinopol se bucura de un mare prestigiu și de o mare influență, dar patriarhiile și arhiepiscopiile naționale înființate în cele din urmă în statele balcanice și în Rusia exercitau o
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
mai ales că, de când se ocupa de asta, tata era iar bărbatul acela pe care îl cunoscuse ea, acel bărbat de care se îndrăgostise ea. Fără să mărturisească, tata avea ambiția ca nu cumva să fie ridicate înaintea bisericii alte edifici, simboluri comuniste, ca Sfatul Popular sau Căminul Cultural. Și își mai propusese ca nici în înălțime biserica să nu fie întrecută de alte clădiri. Oamenii îl priveau pe tata cu mult respect, pentru strădania lui dezinteresată, pentru credința lui în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
intelectualei atinse de o maladie incurabilă și exilată să-și trăiască ultimele zile într-un lazaret pentru odrasle de exploatatori cu șanse minime de a fi recuperate pentru societatea sănătoasă din punct de vedere al originii sociale pe care o edificau în grabă muncitorii și țăranii. Obișnuit de-acum cu ultima bancă, Brăduț s-a dus tot acolo. Doar că între el și ceilalți nu se mai găseau obligatoriu mai multe bănci goale. În scurt timp, Brăduț a priceput că distanțele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]