5,962 matches
-
Iași, 2000; România abțibild, Iași, 2000; Un cadavru umplut cu ziare, Iași, 2001; Nobelul românesc, Iași, 2002. Antologii: Imperiul oglinzilor strâmbe, pref. edit., București, 1993. Traduceri: Norman Spinrad, Bug Jack Barron!, București, 1993 (în colaborare cu Mihai-Dan Pavelescu); Stanislaw Lem, Edificiul nebuniei absolute, pref. trad., București, 1995, Întoarcerea din stele, pref. trad., București, 1997 (în colaborare cu Mihai-Dan Pavelescu). Repere bibliografice: Dan Stanca, Șansa și neșansa, RL, 1991, 46; Cornel Robu, Cristian Tudor Popescu, în Timpul este umbra noastră, Cluj-Napoca, 1991, 394-397
POPESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288927_a_290256]
-
producția de sfârșit de an, e angajată la teatrul din urbe. Devenită Aglae Pruteanu prin căsătoria, în 1887, cu actorul Dimitrie Pruteanu, urcă repede treptele: societară clasa II în 1894, societară clasa I în 1895. Până în 1896, când se inaugurează edificiul Teatrului Național, actrița evoluează la Teatrul cel Mic din Copou și, după ce clădirea se mistuie într-un incendiu, în sala Pastia și în aceea a circului Sidoli. I se dusese vestea și, mai ales după câteva reprezentații susținute în capitală
PRUTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289058_a_290387]
-
ale vieții culturale românești. Din 1990, sub auspiciile Muzeului se editează revista „Dacia literară”. Casa „Vasile Pogor” este sediu central și filială muzeală, având ca obiect literatura română modernă și contemporană, cu precădere perioada marilor clasici și a societății Junimea. Edificiul, datând din 1850, a fost locul în care se întâlneau membrii Junimii și sediul revistei „Convorbiri literare”. Destinația actuală o are din anul 1968, când s-a decis fondarea Muzeului de Literatură din Moldova, secție a Complexului Muzeal Iași. Podul
MUZEUL LITERATURII ROMANE DIN IASI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288340_a_289669]
-
classique (1996). Lucrarea marchează despărțirea definitivă de curentele semiotice și formalizante, în favoarea unei gândiri de tip interpretativ. Ilustrând una dintre însușirile-cheie ale autorului - coerența explicativă a discursului -, cartea stă sub semnul unei metafore gnoseologice sensibilizante: distanța. Doi piloni solizi susțin edificiul proiectiv al sintezei: tendința de a stăpâni, prin modelare, eterogenitatea materialului studiat - fenomenologia spiritului clasic -, fără a cădea în capcanele reducționismului facil, și tendința de situare constantă a imaginației clasice în dinamismul cultural al epocii, fără a deborda limitele acestuia
PAVEL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]
-
a se sfârși în amplitudinea oarecum mediocră a construcției de tentativă sau, în orice caz, de tangență proustiană Rădăcini (I-II, 1938) ori poate în manuscrisul, o vreme rătăcit, al romanului Străina. Tranziția de la literatura confesivă a debutului la austerul edificiu romanesc este impresionantă din mai multe puncte de vedere, dar nu anulează unitatea de esență a creației scriitoarei și nu instituie o falie de netrecut între etapa nuvelisticii și cea a marilor romane de familie. Lirismul introspecției se estompează, dar
PAPADAT-BENGESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
toate gradele, până la cel universitar, la Tyrnavia (Trnava) (1566), inițiativele sale abordând și studiile clasice, și educația estetică (muzica, declamația). Reformele profunde pe care le face se vor extinde în centrul Europei, ajungând până în Transilvania. După el au rămas și edificii culturale în stil renascentist baroc la Viena și Tyrnavia, unde a și fost înmormântat. Opera lui O. pare să fi fost mai cunoscută contemporanilor, prin vehiculul universal al limbii latine, decât posterității, care o primește în ediții bilingve incomplete și
OLAHUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288517_a_289846]
-
într-o anumită măsură, un model pentru fizică secolului XX: riguros în considerațiile matematice, nu lipsit de înțelegerea filozofica a fenomenelor, liberal în gândire. „Opera lui Born a fost întotdeauna caracterizată de o rigoare matematică desăvârțită, în contrast izbitor cu edificiile teoretice improvizate ale lui Bohr...”, scria John Gribbin. „Ambele tipuri de geniu s-au dovedit esențiale pentru nouă înțelegere a atomului”. Venit pe lume la 11 decembrie 1882 la Breslau, în Germania (astăzi orașul polonez Wroclaw), Max Born a fost
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
ansambluri de poeme, cât și poemele, ca însumare de secvențe, ilustrează o tehnică ce mizează pe contrapunct, contrast și sincopă. În spațiul lor alternează spiritul ludic și gravitatea, notația seacă, reportericească și expresia rafinată, atent cizelată. Pe de altă parte, „edificiul amintirilor prețioase” se armonizează cu fascinația civilizației moderne, tonul dominant elegiac este uneori disimulat în grațioase caligrafii mizând pe forța de sugestie a dicțiunii studiat-arhaizate (Reverență silențioasă), iar alteori este redus la condiția eliptică a „lipsei de cuvinte”, care devine
MIHAIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288131_a_289460]
-
subînțelese - pe de o parte, și atrofiere, clasicizare, academizare - pe de alta. Este, într-un sens, stratul arheologic al ideii bimilenare de literatură. Cuvântul cheie este arheologie. Pe întreg parcursul exegezei de aici M. excavează sistematic și meticulos. În fundațiile edificiilor avangardiste și al zgârie-norilor speculativi contemporani se ascund vestigii milenare. Show-urile epatante, cu focuri de artificii orbitoare, ale teoriilor de ultimă oră se desfășoară după indicații de regie străvechi. În ultimă instanță, se întreprinde o arheologie a noutății, dacă
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
mereu cu vehemență. Nimeni nu credea într-o epifanie a adevărului pe un suport tabula rasa. În ceea ce privește creștinismul primar, apartenența la tradiția (parádosis) apostolică era un mod indispensabil de supraviețuire. Din primele sale decenii, tradiția a devenit pecetea identității ecleziale. Edificiu teandric în care memoria sfântă a comunității era păstrată intactă, tradiția ține de un consens tacit în marginea urmelor Revelației. Pentru Sf. Vasile cel Mare (330-379), tradiția are un versant public și vizibil, care ține de continuitatea propovăduirii (kerygma) apostolice
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
bunici afabili - gazde permanente în casa părintească din ținutul bucolic al Vrancei. Meri înfloriți primăvara, gutui amare de toamnă, mirosul de mărar sau ceapă din grădină, culesul strugurilor în vii - chiar acesta a fost paradisul multor adolescenți, în vecinătatea căruia edificiile cetății socialiste se înălțau glorios, după legile îngrămădelii și ale pungășiei de stat. Foarte inspirat, Ioan Stanomir își introduce câteva subcapitole prin citate din directivele Partidului. Cutezătorii erau îndemnați să emuleze în proiectele tehno-științei socialiste, păstorită public de Alexandru Mironov
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
festivalul de la Woodstock cu marșurile naziste! Asemenea aprecieri extreme, pur și simplu absurde, trecând mult dincolo de limitele unei firești neînțelegeri „culturale” intergeneraționale (generation gap), sunt puține totuși în întreaga lucrare. Nu ele îi dau măsura, ci maiestuosul, mișcătorul, tulburătorul, înaltul edificiu construit de Bloom în The Closing of the American Mind. Celelalte aspecte ale profilului studentului american prezentate critic de Bloom sunt: relațiile interumane (trivializate, golite de emoțiile nobile; așa, nici sexul nu mai este ce era!); avansul irezistibil al egalitarismului
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
M.Petroveanu, D.Micu, Paul Georgescu, Horia Bratu, Eugen Campus, Eugen Luca, Geo Șerban, Vicu Mândra, George Munteanu, Sergiu Fărcășan, Ion Mihăileanu, J.Popper, Al. Oprea, Lucian Raicu, Al.I.Ștefănescu, Radu Popescu, N.Tertulian, Georgeta Horodincă, H.Zalis ș.a. Edificiul liric realist-socialist este alcătuit dintr-un număr impresionant de poeți, circa 200, imposibil de nominalizat În acest context; universul poetic este Însă restrâns la câteva motive și doar două direcții lirice care s-au demonetizat valoric În scurt timp, datorită
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
corporale supraordonată noii științe matematice a naturii 25, în opoziție cu noua conștiință de sine a fizicii matematice, sau, dimpotrivă, expresia unei străduințe, care merită să fie salutată, de a discerne elemente raționale, a priori, în infrastructura conceptuală care susține edificiul acestei științe. Că orientarea gândirii lui Kant se distinge de orientarea mai „empiristă” a unor cercetători reprezentativi pentru noua tradiție științifică reiese deosebit de clar tocmai din afirmarea insistentă a caracterului a priori și, prin urmare, a certitudinii apodictice a legilor
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
a trage o linie clară de despărțire intre relațiile personale și obligațiile pe care le impune conștiința profesională. Așa se face că îl iubim pe Platon mai mult decât iubim adevărul. Constantin Noica va încerca și el să construiască un edificiu filosofic propriu pornind de la Kant. Aceasta este până la urmă singura apropiere ce poate fi semnalată între el și Rădulescu-Motru. Din orice alt punct de vedere, în primul rând al concepției despre rosturile filosofiei, al orientării generale a gândirii, al modului
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
al XVIII-lea și îndeosebi la începutul secolului al XIX-lea, tocmai ca reacție față de raționalismul universalist al epocii luminilor. Inițiatorii acestei orientări, contemporani ai lui Kant, s-au raportat în mod polemic îndeosebi la acele pretenții universaliste care susțin edificiul filosofiei transcendentale și al eticii imperativului categoric. Pentru Kant, individul, ca ființă emancipată prin exercițiul rațiunii, era cetățean al lumii (Weltbürger). El aparține epocii și unei anumite colectivități mai mult prin determinările contingente ale existenței sale. Din perspectiva particularismului istorist
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
se apuce, nu-i așa? Marele handicap al celor care se aventurează pe tărâmul ficțiunii detectivistice constă în precaritatea instrumentelor de luptă: cei care știu să scrie nu sunt capabili să construiască o intrigă, cei care se pricep la meșteșugul edificiului „polițist” scriu prost. Se pare că acest neajuns nu a fost surmontat nici până în ziua de azi: ai impresia că indivizii inteligenți sau ingenioși au fost deposedați de cea mai vagă urmă de talent, pe când talentații îți dau senzația că
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
între mai multe formule stilistico-ideologice. Ele sunt cerute de text, impuse chiar, cu o anumită brutalitate, de indeterminarea morală a lumii descrise. Stilul se naște, literalmente, din logica povestirii, din criteriile plauzibilității și intensității emoționale după care se construiește întregul edificiu narativ. Hiperbola e frecvent aruncată la bătaie, ca modalitate de subliniere a vastității proiectului de însănătoșire morală. Citind corespondența lui Chandler, ești uimit cât de puțin îl satisface genul căruia a ajuns să-i consacre întreaga sa energie. Deși citește
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
plăcerea de a colecționa incunabule a lui Peter Winsey (numele lui întreg e Lord Peter Death Bredon Wimsey!) sunt pure elemente de decor. Detectivul lui Chandler e decupat din realitate și nu extras din serele cu aer rarefiat ale splendidelor edificii de stil victorian. Ca polițist de carieră, trebuie să se poarte ca un polițist și să aibă înzestrarea mentală și fizică potrivită cu slujba sa. Dacă e investigator particular sau amator, el trebuie să aibă destulă rutină polițistă pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
el înțelege permeabilitate, dar și consistență: orice om de inteligență medie ar trebui să cadă - fie și temporar - în capcana întinsă de autor. Atragerea în cursă nu se poate, însă, produce oricum: onestitatea rămâne un pilon de rezistență al întregului edificiu. Chandler nu agreează formulele arogante, caracteristice maeștrilor suspense-ului, ce-și fac un titlu de glorie din a menține până la capăt chepengul deasupra misterului. Drept argument, el notează că unele dintre cele mai bune povestiri detectivistice scrise vreodată nu-l induc
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Prima dintre ele: „Romanul polițist nu trebuie să încerce să facă totul dintr-odată”. A face trebuie înțeles, aici, drept a fi - existența și actul fiind, în acest caz, nu doar echivalente, ci și interdependente: ești ceea ce faci, clădind un edificiu din propria-ți carne și din propriu-ți spirit. Prin această aserțiune, suntem trimiși în zona rigorii mentale, dar și a realismului referitor la ceea ce literatura poate și la ceea ce ea ar trebui să fie. Sintagma „dintr-odată” atrage atenția
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
în a căror penumbră infracționalitatea își găsește un perfect mediu de acțiune. Descrise în contrast cu lumina și mireasma plăcute ale unei zile de vară californiene, clădirile au un involuntar aer gotic, stârnind imagini lugubre, aducătoare de moarte: Belfond Building era un edificiu cu opt etaje, lipsit de orice expresivitate. Stătea înghesuit între un mare magazin verde-crom, unde se vindeau costume ieftine, și un garaj cu trei etaje plus un subsol de unde se auzea un zgomot asemănător cu cel din cușca leilor la
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
să fie textul fundamental, sub aspect factual, despre Pitești. O carte rece, rațională, matematică. Fără speculații, fără interpretări abisale, fără cuvinte elevate și termeni savanți (autorul recapitulează toate cărțile despre Pitești, dar le și topește în fluxul său, construind un edificiu nu neapărat original, dar mult mai exact și mai amănunțit). Ochiul emoțional este interzis; este îngăduită doar privirea cerebrală și cronologică. Celebrul eseu al lui Virgil Ierunca (Fenomenul Pitești) fusese o sinteză suplă și intelectuală, cu impact remarcabil. Alin Mureșan
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
fie pur și simplu închise, iar pe ușă să fie lipit un afiș purtând inscripția „Intrarea interzisă”. Această primă eventualitate este comparabilă cu judecata de condamnare, una dintre modalitățile înlăturării. Interdicția nu este însoțită de dispariție. Alteori se întâmplă ca edificiile cultului anterior să fie făcute una cu pământul. Această a doua eventualitate evocă refularea, care provoacă dispariția, dar nu și înlocuirea. Există și o a treia posibilitate. Adepții noii religii nu se mulțumesc să distrugă vechile lăcașuri de cult, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
făcute una cu pământul. Această a doua eventualitate evocă refularea, care provoacă dispariția, dar nu și înlocuirea. Există și o a treia posibilitate. Adepții noii religii nu se mulțumesc să distrugă vechile lăcașuri de cult, ci construiesc, pe ruinele acestora, edificii religioase consacrate noilor zeități, anulând astfel orice încercare de revenire la vechiul cult. Această soluție ar putea fi comparată cu formațiunea reacțională. Scrierile lui Freud permit alcătuirea unei liste aproape complete de trăsături de caracter reacționale. Între ele găsim ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]