2,036 matches
-
, în aramaica: ܢܵܒܘܼ ܟܘܼܕܘܼܪܝܼ ܐܘܼܨܘܼܪ; în "" (Nebucadnețar); în greacă: "Ναβουχοδονόσωρ" (Nabucodonosor), fiul lui Nabopolassar, rege neo-babilonian care a domnit între anii 605-562 î.Hr. I-a învins pe egipteni la Karkemish (605 î.Hr.) și la Hamat și a anexat Siria la regatul Babilonului. A cucerit Iudeea în 587 î.Hr. În 586 î.Hr., a cucerit capitala Iudeii, a distrus Templul, palatul regal și zidurile de apărare. Mulți evrei, în special
Nabucodonosor al II-lea () [Corola-website/Science/302325_a_303654]
-
capătă însușiri fabuloase. În mitologia egipteană, broasca o reprezenta pe zeița nașterii, pe Heket, adesea reprezentată cu capul acestui animal, amintind de fertilitatea deosebită a broaștei. Ea și soțul ei Khnum, au creat ființele marine, ceea ce ar însemna că pentru egipteni, broasca este primul animal ce a populat apa. În mitologie, bufnița este reprezentanta a două noțiuni contradictorii: moartea sau înțelepciunea, care este, conform unor concepții antice, sinonimă cu viața. Contradicția este explicată prin faptul că zeitatea morții, după unele credințe
Animale (mitologie) () [Corola-website/Science/302338_a_303667]
-
pânzele, umilită pentru prima dată. Darius s-a decis apoi să dea o lovitură puternică Atenei. Timp de trei ani, el a făcut pregătiri pentru o nouă expediție de anvergură, dar a renunțat la planul său din cauza unei rebeliuni a egiptenilor. El a murit, lăsând fiului și urmașului său Xerxes sarcina de a răzbuna onoarea perșilor. Când s-a urcat pe tron, în anul 486 î.Hr., prima grijă a lui Xerxes a fost să-i supună pe egiptenii revoltați, apoi a
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
unei rebeliuni a egiptenilor. El a murit, lăsând fiului și urmașului său Xerxes sarcina de a răzbuna onoarea perșilor. Când s-a urcat pe tron, în anul 486 î.Hr., prima grijă a lui Xerxes a fost să-i supună pe egiptenii revoltați, apoi a hotărât să pornească împotriva Greciei în fruntea unei armate puternice: Herodot dă cifra fabuloasă de 2641610 de oameni, cifră pe care Ctesias, care a fost medic la curtea urmașilor lui Xerxes, a redus-o la 800000 de
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
condiții obișnuite, cadavrul unui mort se descompune. Dacă nu se întreprinde nimic împotrivă, omul nu va mai beneficia de o nouă viață după moarte, deoarece nu mai deține cele trei elemente esențiale ale ființei. De aceea, pentru a păstra trupul, egiptenii au dezvoltat tehnica îmbălsămării morților (tehnica mumificării), pe care, conform legendei, Anubis a folosit-o pentru prima oară pentru Osiris. Astfel, după moarte, regii, reginele, oamenii bogați, demnitarii aveau parte de îmbălsămare, singura metodă de a înfrunta moartea. Ei erau
Moarte (mitologie) () [Corola-website/Science/302138_a_303467]
-
Zeița Maat este cea care păzește balanța sufletelor, în care este cântărită inima mortului. Pe un talger al balanței se punea inima mortului, iar pe celălalt era pusă pana fermecată a zeiței Maat, pană care nu mințea niciodată. Pentru vechii egipteni, inima era lăcașul inteligenței. Dacă inima era grea, însemna că ea era plină de păcate, și era înghițită de un monstru cu cap de crocodil, coamă de leu și corp de hipopotam. Astfel, pentru mort, nu mai putea exista viață
Moarte (mitologie) () [Corola-website/Science/302138_a_303467]
-
puterile celorlalți zei, ci îndeplinea totul după bunul său plac. Literatura grecilor antici nu oferă o imagine unitară a lumii de apoi. Deși ideea existenței sufletului sau a unei individualități de după moarte era străină credințelor grecilor, mișcări influențate de traci, egipteni sau orientali cum au fost orfismul, pitagorismul și cultul zeităților Demetra și Dionis s-au bazat pe aceste concepții, necunoscute de pildă lui Homer. Astfel, în cel de-al XI-lea cânt al "Odiseei", sufletele morților invocate de Odiseu nu
Moarte (mitologie) () [Corola-website/Science/302138_a_303467]
-
însă, supușii săi din Egipt s-au răsculat, ceea ce l-a făcut să amâne expediția către Grecia. Darius a murit în timp ce se pregătea pentru marșul către Egipt, și tronul i-a revenit fiului său, Xerxes I. Xerxes a strivit revolta egiptenilor și a continuat pregătirile pentru invazia Greciei. Gândită ca o campanie totală, era nevoie de timp pentru planificare, strângerea proviziilor și recrutarea soldaților. Xerxes a hotărât să construiască un pod peste Hellespont care să permită trecerea armatei de uscat și
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
berberii din tribul Zegrenses devin ciues Romani, rămânând în același timp berberi prin garantarea lui ius gentis, se înțelege de ce laii din uici dobrogeni continuă să se numească lai și după ce au fost cetățeni prin Constituția Antoniniană. Lor, ca și egiptenilor din choră și berberilor din Banasa, li s-a acordat o dată cu cetățenia romană garantarea păstrării drepturilor locale, a formelor locale aministrative și juridice. Tabula Banasitana pe lângă confirmările aduse privind acordarea dreptului cetățeniei romane încă dinainte de Constitutio Antoniniana, arată că nu
Tabula Banasitana () [Corola-website/Science/302687_a_304016]
-
de oameni o micșorare a taxelor rămase. Motivul pentru care aceștia au primit aprobarea nu se știe, dar se știe că nu a fost o grațiere colectivă, ci doar pentru anumite regiuni. 4. O epistolă prin care se ordona expulzarea egiptenilor din Alexandria. Se pare că această expulzare s-a făcut atât pe baza diferențelor semnificative între cele două culturi, cât și datorită dorinței lui Caracalla de a-i semăna lui Alexandru Macedon. Datorită transformării pe care a impus-o edictul
Constitutio Antoniniana () [Corola-website/Science/302699_a_304028]
-
necesită utilizarea unor echipamente potrivite de control al prafului, precum și controale industriale periodice datorită toxicității provocate de acesta; particulele de praf pot conduce la o alergie cronică, cauzatoare de moarte numită berilioză. Mineralele de beriliu și smarald sunt cunoscute de către egipteni, evrei și romani; scriitorul roman Pliniu le-a considerat ca fiind forme ale aceluiași mineral. El susținea că beriliul era prelucrat la minele de lângă Marea Roșie, iar smaraldul era importat din India. De asemenea prelucrarea beriliului avea loc și în deșertul
Beriliu () [Corola-website/Science/302743_a_304072]
-
ființei umane, conflicte ale unor forțe care se manifestă la toate nivelele existenței, de la universul cosmic la lumea intimă: negrul reprezintă forțele nocturne, negative, albul - forțele diurne, pozitive. Simbolismul cosmic al culorilor este regăsit la zeitățile din multe cosmogonii. La egipteni, valoarea simbolică a culorilor intervine adesea și în operele de artă. Negrul este simbolul renașterii postume și al dăinuirii veșnice, culoarea zeițelor Anubis (călăuzitoarea morților pe lumea cealaltă) și Min (ocrotitoarea genezei și a secerișului). Verdele colorează uneori pe Osiris
Simbolistica culorilor () [Corola-website/Science/302774_a_304103]
-
ionii de mangan (II) apar ca și cofactori pentru o serie de enzime. Unii compuși ai manganului erau cunoscuți încă din preistorie. Au fost descoperite picturi vechi de 17000 de ani realizate cu pigmenți pe bază de bioxid de mangan. Egiptenii și romanii foloseau compuși ai manganului la fabricarea sticlei, fie pentru a o colora, fie pentru a o decolora. De asemenea, în minereurile de fier folosite de spartani se găsea și mangan, iar unii cercetători susțin că duritatea excepțională a
Mangan () [Corola-website/Science/302786_a_304115]
-
a fost influențată de mediul înconjurător (climă caldă și uscată) și de stilul de viață al egiptenilor, care își desfășurau afară majoritatea activităților. Spre deosebire de cele mai multe dintre popoarele vechi Mediteraneene, egiptenii purtau doar una sau două piese mari de îmbrăcăminte înfășurate pe corp în diferite moduri. Însă, atât bărbații cât și femeile din Egiptul Antic purtau tunici cusute
Vestimentația Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302843_a_304172]
-
a fost influențată de mediul înconjurător (climă caldă și uscată) și de stilul de viață al egiptenilor, care își desfășurau afară majoritatea activităților. Spre deosebire de cele mai multe dintre popoarele vechi Mediteraneene, egiptenii purtau doar una sau două piese mari de îmbrăcăminte înfășurate pe corp în diferite moduri. Însă, atât bărbații cât și femeile din Egiptul Antic purtau tunici cusute pe măsura potrivită. Aceste tunici semănau cu un tricou lung care ajungea până la
Vestimentația Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302843_a_304172]
-
femeile din Egiptul Antic purtau tunici cusute pe măsura potrivită. Aceste tunici semănau cu un tricou lung care ajungea până la genunchi (pentru bărbați) sau până la glezne (pentru femei). Tunicile erau de obicei fabricate din in și aproape totdeauna albe. Cei mai mulți egipteni, atât bărbați cât și femei, nu par să își fi acoperit capetele cu niciun fel de articol de vestimentație. Deseori umblau cu picioarele goale, dar uneori purtau sandale din piele. Bărbații care lucrau afară purtau deobicei fuste scurte în loc de tunici
Vestimentația Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302843_a_304172]
-
egiptean cu verile sale fierbinți și ierni blânde a favorizat îmbrăcămintea ușoară făcută din fibre vegetale, predominant pânză iar în timpurile Romane ocazional bumbac, un material de import din India. Lâna era folosită în măsură mai mică, și rareori de egiptenii bogați. Mici cantități de mătase erau comercializate în estul Mediteranei, posibil pe la a doua jumătate a mileniului II A.C. și resturi de mătase au fost găsite în mormintele egiptene. Pieile de animale, în special de leopard, erau uneori purtate de
Vestimentația Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302843_a_304172]
-
cupru, din bronz în timpul Regatului Mijlociu și în final din fier, deși cuțite din cremene, cu muchii mai ascuțite decât cele din fier, continuă să fie folosite din ce în ce mai rar până în timpurile Romane. Acele erau fasonate din lemn, os sau metal. Egiptenii au reușit să facă ochiuri în ace din cupru groase de un milimetru. Foarfecele au devenit de uz general târziu în istoria Egiptului deși principiul era cunoscut din al II -lea mileniu A.C. "Purtau tunici din pânză cu marginile atârnând
Vestimentația Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302843_a_304172]
-
să aibă toți servitorii necesari spre a servi nevoile zeului: Am adus spălătorese, servitoare și curățitori pentru garderoba din august a marelui zeu și eneada lui divină."" -J.H.Breasted, "Înscrisuri antice ale Egiptului", Partea a patra, § 992 De regulă, egiptenii obișnuiți nu purtau nicio acoperire, similar cu africanii de mai la sud. Cei bine-situați își puneau peruci - probabil numai la ocazii speciale. Acestea au luat proporții mari în timpul Noului Regat. Parohii sunt totdeauna reprezentați purtând coroane, dar dacă asta este
Vestimentația Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302843_a_304172]
-
Regatul Mijlociu Timpuriu erau ceva mai mult decat sandalele cu legături între degete și cu marginile adunate la călcâi, cu pielea de deasupra numai acoperind piciorul fără sa fie fixată chiar pe picior. Pe timpul Noului Regat erau momente când unii egipteni păreau să poarte ocazional pantofi, ca într-o pictură a Reginei Nutmose de la Karnak. Aceasta poate să fi apărut ca o influență a Hitiților, cu care au venit în contact în acea perioadă de timp.
Vestimentația Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302843_a_304172]
-
de vară pentru grecii antici, în timp ce la polinezieni marca iarna, fiind o stea importantă pentru navigarea în jurul Oceanului Pacific. Sirius, cunoscut în Egiptul Antic ca "Sopdet" (greacă: Σῶθις = Sothis), apare în cele mai timpurii consemnări astronomice. În timpul erei Regatului Mijlociu Egiptean, egiptenii s-au bazat în calendarul lor pe răsăritul heliacal al stelei Sirius, anume în ziua în care aceasta devine vizibilă înainte de răsărit, când este destul de depărtată de strălucirea Soarelui. Perioada era chiar înainte de inundațiile anuale ale Nilului și înainte de solstițiul
Sirius () [Corola-website/Science/303223_a_304552]
-
Merneptah (1213-1203 î.Hr.), venind de pe mare, au atacat Egiptul. Alături de acesti filisteni, identificați prin etnonimul „peleset”, inscripțiile de la Medinet Habu menționează grupurile etnice „tkr” ("tieker"), „dnw” ("danu"), „șrdn” ("șardana"), "șekeleș" și "uașaș" ("wașaș"). Textul inscripției relatează despre confruntări masive între egipteni și „popoarele mării”, purtate pe mare și pe uscat, probabil imediat după 1177 î.Hr. și soldate cu respingerea invaziei. Un alt izvor istoric datat în jurul anului 1185 a. Chr., descoperit în ruinele anticului Ugarit (astăzi Ras Samra, Liban), este scrisoarea
Filisteni () [Corola-website/Science/303313_a_304642]
-
scuturile din oțel i-au ajutat să înfrângă triburile vecine și armata regelui Saul. Numai alianța din sec. al X-lea î.Hr. între regatele Israel si Iudeea le-a oprit înaintarea. Învinși prima oară de armata regelui David, apoi de egiptenii aliați cu regele Solomon, filistenii intră în declin la sfârșitul sec. X-lea î.Hr. Civilizația lor înflorește iar în sec. al VII-lea î.Hr. în statul vasal asirienilor. După ce Ekron este cucerit de babilonieni, dispar din istorie. Erau buni constructori
Filisteni () [Corola-website/Science/303313_a_304642]
-
se află procesele de fermentație, procese ce decurgeau cu participarea unor organisme vii (în special microorganisme) pentru obținerea de produse alimentare. Dovezi scrise (papirusuri, tăblițe, Biblia) arată ca sumerienii și babilonienii produceau bere din drojdii cu 6000 de ani î. Hr., egiptenii preparau pâine folosind maia cu 4000 de ani î. Hr., iar în Orientul Apropiat se producea vin. Cu 500 ani î.Hr. în China se producea lapte de soia mucegăit folosit ca antibiotic pentru a trata arsurile, iar în anii 100 d.
Biotehnologie () [Corola-website/Science/303414_a_304743]
-
de asemenea, și reședința de vară a tatălui său, Seti I. Noua reședință se afla într-o zonă foarte bogată. Pământurile roditoare și apele saturate de pește asigurând aprovizionarea cu hrană a rezidenților. Populația orașului a fost compusă, atât din egipteni, cât și din emigranți din Libia, Nubia, Canaan și Amurru. Amplasamentul reședinței la granița de est, a avut și rol militar, deoarece această zonă era expusă în continuu pericolului invaziilor din Asia Mică. Iar politic, această mutare, a redus considerabil
Ramses al II-lea () [Corola-website/Science/302466_a_303795]