2,955 matches
-
că trânteam ușile cuștilor, nu făceam decât să mă zăvoresc în ele. Până ce am rămas singur. Acum n-am nici timp, nici nu vreau să joc rolul eroului care se pocăiește. Dacă sânt sincer, e tot dintr-un motiv profund egoist. Îmi caut în vinovăție unica libertate care mi-a mai rămas. Cu Dumnezeu, în felul meu, m-am împăcat. Nu intentezi proces mării că e nesfârșită, nu intentezi proces vântului că e nestatornic, nu intentezi proces pietrelor că sânt indiferente
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
o vorbă goală și că, din acest punct de vedere, nu mă deosebesc de alții decât prin abuz și prin faptul că eu nu ascund ce gândesc. Când se strica vremea, Dinu nu mai era deloc altruist; devenea un bolnav egoist care tremura pentru viața lui. De câte ori se lăsa o ceață deasă peste mare, îl vedeam cum intra în panică, lăsa totul baltă și se repezea să-și pună un șal în jurul gâtului, de teamă să nu răcească. El simțea atunci
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
lecții de politețe". Mi-am ridicat la rang de principiu dorințele și am devenit și mai opac la reproșurile altora. Deviza mea din Talleyrand nu mai era, din acest punct de vedere, decât o glumă proastă. N-a existat un egoist mai zelos decât mine. Nimeni n-a pus atâta zel nesăbuit în a-și da dreptate lui însuși și în a se distruge. Trebuie să mai spun că pe femei nu le-am obosit niciodată cu insistențele ori cu geloziile
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pe trunchiul gutuiului de la poarta Martei. "Îți împute gardul", îi spusesem, iar ea izbucnise în râs. Frânturi de viață. Cioburi de oglindă spartă. Ce legătură exista între ele? Eu. Eu care crezusem totdeauna că lumea se împarte în două categorii, egoiști care au curajul să recunoască faptul că sânt egoști și egoiști care din diverse motive o ascund. Uneori, trecutul nu mai era o amintire a cărnii mele, ci un fel de obiect pe care-l purtam după mine. Marta îmi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
iar ea izbucnise în râs. Frânturi de viață. Cioburi de oglindă spartă. Ce legătură exista între ele? Eu. Eu care crezusem totdeauna că lumea se împarte în două categorii, egoiști care au curajul să recunoască faptul că sânt egoști și egoiști care din diverse motive o ascund. Uneori, trecutul nu mai era o amintire a cărnii mele, ci un fel de obiect pe care-l purtam după mine. Marta îmi povestise că Profetul păstrase un ceas care arăta exact ora când
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
moale care te provoca să-ți înfigi degetele în ea. Dar gândul că și cei care sânt aruncați în mlaștini au partea lor de răspundere nu mă oprea să constat că nu mă ridicasem la înălțimile unde domnesc, nepăsători, marii egoiști, marii bolnavi, care nu-și mai pun probleme și n-au nici un regret. Chiar faptul că stăteam pe marginea mlaștinei dezgustat de mine era un indiciu că nu reușisem să obțin o inimă de fiară cum îmi dorisem de câte ori mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
dar nu-l lăsa să moară. Te rog, Doamne, ține-l în viață. Cum a putut să-i dea voie să facă asta, s-o lase pe ea să fugă prima? Cum a putut fi atât de proastă, atât de egoistă? Bineînțeles, nu a existat nici un plan. Uri a vrut pur și simplu să-i salveze viața: ea trebuia să iasă din mașină și să fugă, iar el să o acopere. Urmăritorii aveau să-și ațintească armele asupra lui, în timp ce ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
piețe locale, în timp ce se opune reducerii sărăciei și înțelegerii culturale, adevărata promisiune a rețelei economice globale va fi condamnată. Nu avem nevoie de alte neînțelegeri între culturi. Nu avem nevoie de o globalizare care să fie monopolizată de forțele interesului egoist, care să domine viitorul. Corporațiile au un rol istoric de leadership de jucat atunci când vor contribui la modelarea viitorului globalizării. Acesta este un contract vital care va determina succesul sau eșecul viitorului globalizării. VIITORII FACTORI CARE VOR MODELA GLOBALIZAREA Prețurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
mâini pricepute - mâinile lui Barry - acest fapt putea fi tradus cu ușurință în insinuarea că acea femeie avea priorități mai importante decât dragii ei copii. Era un părinte neglijent, un custode pe care nu se putea pune bază, o femeie egoistă, care își căuta propria plăcere, lăsându-și copiii să stea toată ziua cu slujnica ei vorbitoare de spaniolă. Și tipa arăta bine, la douăzeci și opt de ani, își spuse Sindler. Iar asta nu era în favoarea ei. Barry Sindler putea să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
putea? Este mai dificil, pentru că știm că trufia omului poate lua multe forme... nu numai tinzând prea departe, dar și trăgând înapoi, cu încăpățânare. Noi ne aflăm aici ca să reflectăm gloria lui Dumnezeu în toate lucrările Sale, și nu dorințele egoiste ale omului. Eu, unul, nu am nici un răspuns acum, când stau în fața dumneavoastră. Mărturisesc că inima mea este tulburată. Dar am credința că Dumnezeu ne va conduce, în cele din urmă, spre lumea pe care El o dorește pentru noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
și așa va muri. Sinceră și pură În blasfemia ei. Dacă Allah există Într-adevăr undeva, ar trebui să aprecieze mai degrabă această acuzație sinceră a ei, specifică doar câtorva aleși, decât să plece urechea la vorbele dulci din rugăciunile egoiste ale fanaticilor religioși, care sunt peste tot. În camera din celălalt capăt al etajului al doilea stă mătușa Banu. Și ea e trează la ora asta. Cea de-a treia persoană trează din casa familiei Kazanci. În dimineața asta se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
scrisese că era mai bine pentru un tînăr să facă amor cu o prostituată decît să se dedea singur masturbării Într-un colț. Măcar tînărul Întreținea o comunicare cu semenul lui atunci cînd era cu o tîrfă, În loc să se Închidă egoist În sine. Tatăl meu zicea: „Mișcarea care te poartă, trup și suflet, spre acea logodnică destinată ție dintotdeauna e o mișcare fizică și metafizică. E bună În esența ei. Nu trebuie decît dirijată. GÎndește-te la ce anume Îți cere logodnica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
să bată cu tărie. Dar apoi simți o greață vinovată la propria sa jubilație excitată. În fața lui zăcea un om mort din sărăcie și disperare sau dintr-o stupoare alcoolică, ceea ce era același lucru. Mortul merita mai mult decât bucuria egoistă a lui Porfiri că victima nu era Virginski. Brusc, din cerul senin, începu să ningă, iar Porfiri se întoarse cu spatele către mort și o luă la picior de pe pod. De data aceasta Salitov era cel care trebuia să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Foarte impresionant! Totuși nu putea să nu se Întrebe de ce o urmărise Desert Rose, Încă dinainte ca ea să pună Întrebarea aceea. — Mulțumesc. Nici eu nu mă prea dau În vânt după politicieni, spuse Desert Rose. Majoritatea sunt corupți și egoiști. Dar am avut de-a face cu ei destul de mult, pentru filmele mele. Apropo, Desert Rose este numele meu „de scenă“. Mă cheamă de fapt Dorri Ravan. — Eu sunt Christina Roman. Dar toată lumea Îmi spune Kitty. — Îmi pare bine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
fața umflată a prietenei sale, lui Kitty Îi păru imediat rău de explozia ei nerușinată de bucurie. — Îmi pare rău, zise și se aplecă peste masă, luând mâinile lui Desert Rose Într-ale sale. Dar nu sunt chiar atât de egoistă. L-am Întrebat pe Matthew dacă putem rămâne amândouă la el diseară, iar el a fost foarte drăguț și mi-a promis că ne va găzdui bucuros. Kitty strălucea de bucurie la gândul că-și va răpi prietena din tenebrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ajutor. Cred c-ar trebui să vorbești cu Suzanne despre drum, spuse calm. — Ba nu. Mă duc sus să-mi strâng lucrurile. Kitty n-o opri. Era bucuroasă că o lăsa În pace. Dacă nefericirea plânge după companie, fericirea e egoistă. Doar că ziua ei era deja compromisă. Aerul cald, amețitor din Bel Air i se părea Înăbușitor acum. Soarele puternic devenise dintr-odată supărător. Asta ar fi trebuit să fie ultima ei zi de fericire, când se putea plimba pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
să nu se grăbească, să-și trăiască viața și pe la șaizeci de ani să facă un copil? Sau poate la șaptezeci? — E clar că nu vrea copii, zise Giulia. Nu intră decât el În ecuație. Kitty, draga mea, pare foarte egoist... chiar dacă se Întoarce, nu cred c-ai fi fericită cu el. — Mda, o susținu Carmen. O să fii nevoită să te prefaci că nu-ți dorești copii, că nu vrei să te căsătorești, că nu vrei o viață normală, altfel o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
de Munții Făgăraș, din România. De asta Îmi plăcea acolo. Vocea i se Înăspri și ochii Îi deveniră reci. — Dar oamenii sunt diferiți față de cei din New York. Sunt frumoși, sunt politicoși, dar dincolo de toate astea sunt foarte reci. Mult mai egoiști decât cei din New York. Mult mai puțin dispuși să accepte... ce le aduce viața... — Deci legenda e adevărată, nu-i doar un clișeu? Întrebă Kitty. — Da. Iar oamenii sunt mai Înceți decât cei din New York, ei pretind că sunt mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
până când ai fi început să ai grețuri, și eu te-aș fi întrebat ești-bolnavă-te-doare-burta, și tu mi-ai fi răspuns ce-prostie-tată-sunt-gravidă-am-uitat-să-ți-spun, Tată, te rog, repetă Marta plângând, azi n-ar trebui să fie o zi de lacrimi, Ai dreptate, sunt egoist, Nu e asta, sunt egoist, dar, oricât mă străduiesc, nu reușesc să înțeleg de ce nu mi-ai spus, ai vorbit de griji, grijile mele sunt și ale tale, olăria, vasele, păpușile, viitorul, cine împărtășește un lucru împărtășește totul. Marta își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ai grețuri, și eu te-aș fi întrebat ești-bolnavă-te-doare-burta, și tu mi-ai fi răspuns ce-prostie-tată-sunt-gravidă-am-uitat-să-ți-spun, Tată, te rog, repetă Marta plângând, azi n-ar trebui să fie o zi de lacrimi, Ai dreptate, sunt egoist, Nu e asta, sunt egoist, dar, oricât mă străduiesc, nu reușesc să înțeleg de ce nu mi-ai spus, ai vorbit de griji, grijile mele sunt și ale tale, olăria, vasele, păpușile, viitorul, cine împărtășește un lucru împărtășește totul. Marta își trecu rapid degetele peste obrajii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
binele meu. Probabil, Luchi apăsase cu toată greutatea ei ca să încline balanța în favoarea acestei hotărâri. La drept vorbind, azi îl judec mai puțin aspru pe tata deoarece am descoperit și în mine incapacitatea de a iubi altminteri decât în chip egoist. Îl înțeleg - avea destule motive să vrea să se descotorosească de mine - și câteodată mă gândesc cu tandrețe la el. Dar atunci vorbea în mine numai înverșunarea. Tocmai găsisem într-o revistă și prinsesem pe perete, deasupra patului, alte două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Petric, ești de-al nostru. Nu vrei să ne fii profet? Ai putea atunci să vorbești nu numai în numele tău. Doar știi că podul acesta e domeniul nostru”. „Nu vreau”, mă pomenesc murmurând. Ei mă privesc cu reproș. „Ești un egoist și acum, Daniel Petric. Nu poți să îmbrățișezi o cauză care să depășească umbra ta”. Ne temem unii de alții. Mă simt, deci, ca între oameni. Cu deosebirea că eu mă mărturisesc în timp ce dinții guzganilor lucesc în ungherele mai întunecoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mari, ca niște lipitori vinete, dar care iubea acum câinii cu o căldură și un devotament ce-l făcuseră în ochii mei aproape un sfânt. Mila mea pentru animalele închise în cuști pe la circuri sau prin grădini zoologice a fost egoistă; în ea nu m-am văzut decât pe mine. Pe când Hingherul suferea dezinteresat pentru fiecare câine lovit. Era în stare să doarmă lângă un câine bolnav și cred că a și făcut-o. Uneori lipsea nopți și zile întregi. Rătăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Nimic nu mi se părea inadmisibil, iar drumul meu spre podul acesta cu guzgani e presărat la fiecare pas cu dovezi că mi-a lipsit în mod dramatic putința de a iubi, de a mă atașa profund, serios, fără scopuri egoiste, de ceva. Încât n-am reușit decât să devin sclavul și marioneta vanității mele. Aș fi fericit dacă aș putea spune ca alții „am iubit destul, acum mă odihnesc”. Eu sunt dintre cei jalnici care n-au iubit nimic. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
că trânteam ușile cuștilor, nu făceam decât să mă zăvoresc în ele. Până ce am rămas singur. Acum n-am nici timp, nici nu vreau să joc rolul eroului care se pocăiește. Dacă sunt sincer, e tot dintr-un motiv profund egoist. Îmi caut în vinovăție unica libertate care mi-a mai rămas. Cu Dumnezeu, în felul meu, m-am împăcat. Nu intentezi proces mării că e nesfârșită, nu intentezi proces vântului că e nestatornic, nu intentezi proces pietrelor că sunt indiferente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]