1,968 matches
-
începuturi până în prezent, București, 1972 (în colaborare cu Adriana Hass); Georg Lukács, Estetica, I, București, 1972 (în colaborare cu Aurora M. Nasta); W. van Bode, Maeștrii picturii olandeze și flamande, I-II, București, 1974 (în colaborare); J.W. Goethe, Afinitățile elective, București, 1975; Dominique Sourdel, Janine Sourdel-Thomine, Civilizația Islamului clasic, I-III, București, 1975. Repere bibliografice: Emil Samoilă, Ziaristica, București, 1932, 261-265; E. Filotti sărbătorit de Sindicatul Ziariștilor, FCL, 1935, 1268; [Informații biografice] „Anuarul diplomatic și consular al Regatului României”, 1942
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287004_a_288333]
-
la o campanie politică; 10) să fie înscris activ într-un partid politic; 11) să participe la reuniuni în care se iau decizii politice; 12) să solicite contribuții în bani pentru cauze politice; 13) să ajungă candidat pentru o funcție electivă; 14) să ocupe funcții publice sau de partid. Aceasta listă este, evident, prea amplă și eterogenă. S-ar putea spune că nu este destul de convingătoare includerea celor care sînt adevărații decision makers, deținătorii funcțiilor publice sau de partid, care, pe
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
coeficientul. Sursă: McKee [1983, 170-171] Numărul parlamentarilor Individualizînd cele trei elemente care acționează asupra pro-porționalității rezultatului unui sistem electoral s-a făcut referire la dimensiunea circumscripției, la existența clauzelor de excludere sau a pragurilor de departajare și la mărimea adunării elective. Adesea ne-glijat, acest ultim element, adică numărul total de parlamentari ce urmează a fi aleși, acționează și el asupra rezultatului. Păstrînd constante celelalte două elemente, în mod intuitiv, se constată că dacă numărul parlamentarilor este mai mic, și proporționalitatea va
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
și poate chiar mai puțin funcțional, în timp ce un parlament mai mare riscă să nu obțină mai multă reprezentativitate, ci doar să fie fragmentat și aproape nefuncțional. Ținînd cont de densitatea populației, cei doi poli numerici între care pot oscila adunările elective care urmăresc să fie și reprezentative, și funcționale s-ar putea situa între puțin peste 200 și puțin sub 500 de reprezentanți aleși. Totuși, în 1997 patru parlamente europene au depășit limita de 500 de parlamentari: Franța cu 577, Italia
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
uniformitate expozitivă cu capitolul următor asupra guvernelor, aceasta este reprezentată de dificultatea de a formula o analiză structurală a parlamentelor (termen general care, tocmai din acest motiv, de acum va fi folosit mai ales cu referire la adunarea legislativă). Adunări elective Este de așteptat, firește, ca, în regimurile democratice, trăsătura dominantă a parlamentelor să fie caracterul lor electiv. Orice altă activitate ar mai trebui ele să îndeplinească, parlamentele democratice sînt, în primul rînd, adunări elective și reprezentative. Dacă este adevărat că
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
structurală a parlamentelor (termen general care, tocmai din acest motiv, de acum va fi folosit mai ales cu referire la adunarea legislativă). Adunări elective Este de așteptat, firește, ca, în regimurile democratice, trăsătura dominantă a parlamentelor să fie caracterul lor electiv. Orice altă activitate ar mai trebui ele să îndeplinească, parlamentele democratice sînt, în primul rînd, adunări elective și reprezentative. Dacă este adevărat că în regimurile democratice există mereu o cameră electivă, este la fel de adevărat că ei i se pot alătura
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
cu referire la adunarea legislativă). Adunări elective Este de așteptat, firește, ca, în regimurile democratice, trăsătura dominantă a parlamentelor să fie caracterul lor electiv. Orice altă activitate ar mai trebui ele să îndeplinească, parlamentele democratice sînt, în primul rînd, adunări elective și reprezentative. Dacă este adevărat că în regimurile democratice există mereu o cameră electivă, este la fel de adevărat că ei i se pot alătura și alte camere, cuprinzînd membri ereditari și membri numiți de suveran (cum ar fi Camera Lorzilor în
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
democratice, trăsătura dominantă a parlamentelor să fie caracterul lor electiv. Orice altă activitate ar mai trebui ele să îndeplinească, parlamentele democratice sînt, în primul rînd, adunări elective și reprezentative. Dacă este adevărat că în regimurile democratice există mereu o cameră electivă, este la fel de adevărat că ei i se pot alătura și alte camere, cuprinzînd membri ereditari și membri numiți de suveran (cum ar fi Camera Lorzilor în Marea Britanie), sau numite de executiv (ca Senatul Canadei), sau rezultate din alegeri indirecte (cum
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
camerele superioare au mai puține, chiar și în țări ca Franța și Spania, care pot face referire la autonomiile locale, mai mult sau mai puțin ample. Face excepție Senatul Statelor Unite, care are reputația celei mai autoritare și mai puternice camere elective din lume. În fine, camerele superioare (cu excepția Camera Lorzilor din Marea Britanie, cu peste o mie de membri) sînt mereu mai mici, prin numărul de reprezentanți, decît camerele inferioare. Bundesratul german, cu cei 68 de membri ai săi, este una dintre
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
esență, ea pretinde ca reprezentanții să constituie un microcosmos al reprezentaților, așa încît guvernanții să fie o oglindă sociologică a guvernaților. În planul variabilelor politice, în anumite limite care pot fi urmărite mai bine prin sisteme electorale proporționale, o adunare electivă se poate apropia de reprezentarea microcosmosului unui corp electoral, îl poate reflecta, cu unele distorsiuni explicabile, în opiniile, în preferințele și cererile sale. Ar trebui să ne întoarcem, pentru acest traseu, la teoria electorală a reprezentării. Dar teoria reprezentării ca
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
făcută numai din interese, ci și din valori și idealuri. Reechilibrarea bărbați / femei Este de dorit un rezultat cu o reprezentare sociologică mai mare, de exemplu în ceea ce privește fie menținerea echilibrului între bărbați și femei, fie prezența minorităților etnice în adunările elective, dar acesta nu poate fi impus de sus și în nici un caz prin "cote" prevăzute prin Constituție; aceste cote pot fi prezente doar în candidaturile exprimate de partide. O reechilibrare în reprezentare poate fi dorită și urmărită de către partide pentru
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
pentru unele grupuri, să încerce să le-o ofere, restabilind un echilibru între cererea și oferta de reprezentare prin simplul, dar decisivul principiu al beneficiului electoral. Reprezentativitate sociologică De aici apare destul de improbabil, chiar dacă la modul abstract, ca o adunare electivă să fie, din punct de vedere sociologic, întru totul nereprezentativă. Și, pe cît de relativ puțin reprezentativă va fi din punct de vedere sociologic, o adunare va tinde în mod constant să cîștige o reprezentativitate politică, din imperative politico-electorale. De
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
pe cît de relativ puțin reprezentativă va fi din punct de vedere sociologic, o adunare va tinde în mod constant să cîștige o reprezentativitate politică, din imperative politico-electorale. De altfel, este interesant de reținut că, de-a lungul timpului parlamentele elective au ajuns să se asemene între ele din punct de vedere sociologic, fenomen ce a însoțit, cel puțin parțial, și poate chiar a precedat unele procese sociale care au dus la diminuarea distanțelor dintre clasele sociale. Caracteristicile aleșilor Exceptînd cazurile
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
în toate regimurile democratice consolidate, majoritatea parlamentarilor o reprezintă bărbații din partide, bărbați care nu prea au intenții de a ieși din politică, decît din motive de vîrstă sau de sănătate, sau în urma unei înfrîngeri electorale. Așadar, în general, adunările elective contemporane, ca și cele din trecut, nu sînt prea reprezentative pentru electorat, din punct de vedere sociologic. Totuși, partidele caută candidați reprezentativi din punct de vedere sociologic, în timp ce atît partidele, cît și aleșii în parlament caută să reprezinte preferințele, interesele
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
pot reapărea în structurile și în modalitățile de funcționare ale parlamentelor. Ele au fost analizate în capitolul precedent. Aici, va fi suficient doar să subliniem că funcționează într-o manieră relativ satisfăcătoare acele guverne care adaugă la personalizarea funcției politice elective elemente de flexibilitate instituțională, și care stabilesc un raport suficient de strîns între guvern și majoritatea parlamentară. Proiectarea instituțională oferă unele tehnici pentru a ajunge la aceste rezultate, dar nu prea multe [Sartori 1995; Shugart și Carey 1995]. În general
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
politică publică este un fenomen mai complex și nu o simplă decizie, dar pare a susține că ea este, totuși, rezultatul "unuia sau al mai multor actori publici", interpretabili ca actori ce au roluri publice, probabil sarcini aferente unei poziții elective sau sarcini administrativ-birocratice. Nu numai actorii "publici" Această limitare la actorii publici apare cam imprecisă, cam reductivă și, în mare măsură, deplasată. Este imprecisă pentru că nu menționează care sînt efectiv actorii publici; este reductivă pentru că elimină alți actori care nu
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
Theodore Lowi [1964], cu mici revizuiri și completări. În concepția politologului american, ar exista patru mari categorii de politici publice, clasificate în primul rînd după obiectul lor: distributive, reglementative, redistributive, constitutive. Politicile distributive Politicile distributive, realizate, de obicei, de adunările elective și de comisiile lor și puse în practică de agențiile, și de birocrația guvernamentală, se referă, în general, la serviciile de diferite tipuri, mai ales cele legate de prevederi sociale și de asistență. Distribuie în mod deschis resurse și sînt
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
Distribuie în mod deschis resurse și sînt finanțate cu ajutorul taxelor. Politici reglementative Politicile reglementative se referă la emiterea de norme care reglementează comportamentele, deseori avantajînd unii indivizi sau unele grupuri și dezavantajîndu-i pe alții. Și ele sînt realizate de adunarea electivă și transpuse în practică de agenții relativ descentralizate. Politici redistributive Politicile redistributive iau, într-o manieră vizibilă și explicită, resursele de la unele grupuri, pentru a le da altora. Sînt, așadar, politici conflictuale, întrucîtva, care implică o însemnată intervenție a puterii
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
și morbidității fiind mai mare decât la pacienții tineri din cauza particularităților- fiziopatologice determinate de procesul de îmbătrânire și a comor- bidităților asociate. Gradul de calcificare a aortei ascendente, vârsta înaintată, hipotensiunea perioperatorie- și prelungirea intervalului de CEC sunt factori determinanți electivi ai AVC perioperator. Evoluția postoperatorie a octogenarilor se caracterizează prin incidența crescută a AVC, reintervenție pentru hemoragie, sepsis, insuficiență renală acută (IRA) sau insuficiență respiratorie acută. Insuficiența respiratorie reprezintă cea mai redutabilă complicație postoperatorie, urmată de fibrilația acută (FA) cauzată
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică () [Corola-publishinghouse/Science/91942_a_92437]
-
caroidiene preexistente. Utilizarea atentă a substanțelor nefrotoxice poate preveni insuficiența renală postoperatorie. Se indică îndepărtarea cate - terelor centrale venoase cât mai repede posibil pentru a reduce riscul de sepsis postoperator și reinstaurarea precoce a realimentației enterale. Mortalitatea operatorie în intervențiile elective este sub 3%, crescând la vârstele extreme, în condițiile intervențiilor în urgență, prezenței endocarditei și comorbidităților multiple (caseta 25.2) (12). Pe termen lung, supraviețuirea este de 75% la 5 ani și 60% la 10 ani, cu risc de endocar
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică () [Corola-publishinghouse/Science/91942_a_92437]
-
îmbunătățire a statusului funcțional al pacientului, scăderea incidenței complicațiilor, absența reintervențiilor. Experiența noastră relevă o scădere a timpului de CEC, scăderea intervalului de clampare și implicit a mortalității perioperatorii. Supraviețuirea la 5 ani este de 89,4%, bioprotezele fiind considerate elective datorită alterării structurale evidente la pacienții vârstnici și absența necesității tratamentului anticoagulant de lungă durată. Tehnicile de prezervare cordală oferă avantaje adiționale în menținerea funcției ventriculare stângi. Politica serviciului nostru este de a remodela valva mitrală ori de câte ori este posibil și
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică () [Corola-publishinghouse/Science/91942_a_92437]
-
de convenție, ce urmează să fie semnat de cele două curți. Astfel, principiul eligibilității domnului urma să fie suspendat. Domnul trebuia să fie numit pe tron, de către cele două puteri, de comun acord, pe o durată de șapte ani. Adunările elective din Principate vor fi substituite de două Divanuri. Se avea în vedere constituirea a două comisii boierești, care vor revizui legislația. Reformele legislative ar trebui să vizeze, în principal, următoarele puncte: compunerea Marilor Divanuri, destinate să înlocuiască Adunările generale; Alăturarea
POLITICA SOCIALĂ A REGIMULUI CEAUȘESCU by MOȘOIU VIRGINIA () [Corola-publishinghouse/Science/91524_a_92974]
-
istoric canadian a cărui carte Vichy et les Juifs (1981), scrisă împreună cu Robert Paxton, a pus Franța față în față cu paginile întunecate ale regimului de la Vichy, numește "triumfalismul durerii"32. Din acesta decurge indiferența victimei, învăluită în durerea ei electivă și incomparabilă. Note CAPITOLUL 5 În afara suferinței nu există salvare! De la datoria de memorie la datoria de vigilență Una dintre cele mai bune ilustrări ale mecanismelor pe care am încercat să le demontăm în capitolul precedent este în același timp
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
se curețe saloanele prin spălare zilnică. Pacientul va fi internat doar cu puțin timp înaintea operației, pentru a reduce durata contactului cu flora de spital. Decontaminarea colonului și curățirea mecanică a intestinului se practică de rutină înaintea unei operații colorectale elective. Cu trei zile înaintea operației se va recomanda pacientului o dietă săracă în reziduuri și exclusiv lichidă în preziua operației. Se indică de asemenea administrarea unui preparat cu efect purgativ și clismele evacuatorii pentru curățirea completă a colonului. În preziua
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Eugen Târcoveanu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1184]
-
abordării eminesciene a statutului contemporan al provinciei, până în zilele noastre, într-o Românie posteminesciană. Un punct important în demararea discuției o constituie conferința Influența austriacă asupra românilor din Principate, din 1876, unde Eminescu pune problema celor două tipuri de monarhii: electivă și ereditară, arătând că prima se dovedește a fi pretutindeni matricea dezbinării fraților, care se ridică unii împotriva celorlalți, moștenind, punctează Th. Codreanu, "păcatul fratricidului biblic al lui Cain și Abel". În diagnosticul răului intern, pe care îl comentează gazetarul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]