1,905 matches
-
numărul 7/2009, chiar în centrul revistei, un in memoriam Matei Călinescu. Semnează Ion Vianu, Ștefan Borbély, Sanda Cordoș și Laura Pavel. În josul unei file, întregind îndoliata familie literară, facsimilul unei dedicații către Marta (Petreu) și Doru (Vartic), pe Tu, elegii și invenții, urmată de un poem, ca o presimțire, despre timp și scăderi. Pînă cînd? e întrebarea care-l încheie și căreia paginile îndureraților prieteni îi dau, vai, răspuns. Deși omul din amintirile lor nu s-a consumat, și nici
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7097_a_8422]
-
luxuriantă, frenetică, gemînd voluptuos de asociațiile concretului imnic asumat: "Omnipotență, sînt jucătorul tău/ Și bogăția ta de elogii/ Cu joc de cărți regale./ Îl aleg pe rigă și mă așez/ În cerul fruitat unde poemul/ Domnește peste întîrzierea lumii./ Pentru elegie orice carne vine să scîncească./ Mă rog, pentru că tăcerea ta mi-e frate/ Pe care-l am, trunchi de ocean, pe brațe./ Exilat în caliciu/ îngenunchez printre mulțimile/ Imnului" (Către soare șvariantăț). Frate cu Fundoianu, cu Voronca, cu Virgil Gheorghiu
Însemnări asupra poeziei lui Miron Kiropol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15320_a_16645]
-
să-și explodeze captivitatea părea autoportretul însuși al poetului în exil, unde exista visul nelimitării și o libertate asumată. După cum se știe lui Rilke îi plăceau castelele și în unul din ele, la Duino, inspirat de o furtună violentă, scrisese elegiile duineze, după un timp lung de sterilitate poetică. Apoi fusese invitat la castelul Borgeby, în Scania, de către Ernst Norlind, cunoscut pictor de berze. Acolo, la castel, o întâlnise pe Tora Vega Holmström și devenise interesat de arta ei, de tema
Corespondență din Stockholm - Istoria captivă în tablouri by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/9461_a_10786]
-
o manifestare inițial primitivă, ulterior elevată a dragostei, cu acroșări intempestive ale unei simbolistici când profane, când sacre ori cu treceri abrupte de la comic la tragic, de la lirism la prozaic, de la poetic la narativ. în fond, am asistat la trei elegii erotice în care au dansat cu ardoarea și pasiunea proprie îndrăgostiților Marie-Agnes Gillot și Manuel Legris, Myriam Kamionka și Alessio Carbone (sinceri, candizi, dar și pătimași, ca la prima iubire), Jeremie Belingard, Kader Belarbi, Miteki Kudo și Wilfried Romoli (oarecum
Din Paris în Paradis by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10316_a_11641]
-
Dar apoi se ridică curând în picioare. În purtarea ministrului era o stânjeneală solemnă (așa i se păru) care o intimida. Pomponescu avea gust de muzică și o rugă pe Indolenta să-i cânte ceva. Aceasta deschise pianul și vocaliză Elegia lui G. Călinescu Massenet cu atâta impeto, cu toată reținerea vocii, încît ministrul înțelese că toată pasionalitatea femeii se exprima sonor. Singura cale adecvată de a convorbi în aceeași vibrație cu Ioana era ca partener într-un duo muzical. Când
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
poate-poate cărăbuși,/ dihanii azurii și litanii vor țâșni din creierul tău/ și se vor pierde spre asfințit printre alte vise noroioase și departe de casă”. Nostalgia normalității temperate și domestice? Doar acutizează vibrația, ca un vuiet, vaietul fără leac al elegiei sardonice: „De-aș avea și eu o traumă ca pojarul,/ o răpăială de ploaie de vară,/ onevroză ca o mătase”. Scrutând, „cu ochii Îngroziți”, degradarea, Mariana Marin aude și Înregistrează, cum doar marii privilegiați ai poeziei izbutesc, „scrâșnetul și mașinăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
nu un cer mai mare, săgetat de păsări și încărcat de vânturile întoarcerii acasă?“ O carte de Rilke pe care o cumpărase pentru Sylvie, acum o veșnicie, când abia ieșiseră de pe băncile școlii și încă își mai făceau timp pentru elegii absurde. Omul de știință e poet, spune femeia. Dar el nu e nici una, nici alta. N-are nici o profesie pe care s-o poată recunoaște. Nu e nimic din ceea ce crezuse odată că va deveni. Și femeia asta - ce e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ani, le aduseseră cu ei în Țara Românească dascălii greci ai beizadelelor și ai coconilor boierești, așa că se știa bine despre ceea ce însemna iertarea otomană, tot atât de bine se știa cum folosiseră turcii vânzările celor de-un neam. Erau cunoscute din elegiile lui Matei Camariotes și din cronici condamnările la moarte ale megaducelui Luca Notaras (vinovat că îl refuzase pe sultanul Mahomed al II-lea când acesta îi ceruse fiul de paisprezece ani pentru a-și satisface poftele) și împăratului David al
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Wagner, de pildă, pentru că sclipirea de geniu pe care o poate avea un artist nu e niciodată suficientă ca să acopere o viață întreagă, și de aceea în multe momente ea e diluată, mimată, contrafăcută de el. în orice caz, autorul Elegiilor corespunde unui model literar destul de comun, poetul damnat și boem, fapt care a dus la penibila sa popularitate 116 117 printre semidocți, de la elevi de liceu care șoptesc iubitei pe o bancă în parc "A sosit toamna. Acoperă-mi inima
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
COMARNESCU: în volumul Pe-o gură de rai sunt relevate "pe o linie mai pură" calitățile de "poet romantic" (Prefața, op. Cit.); Al. PIRU: în Pe-o gură de rai, versul lui Emil Botta s-a decantat și sublimat într-o elegie romantică suavă în sunet de flaut, de rezonanță eminesciană" (Prefața la vol. Scrieri, I, Emil Botta, București, Ed. Minerva, 1980, p.11). 19 Dinu PILLAT, Mozaic istorico-literar. Secolul XX, București, Editura pentru Literatură, 1969, p.140. 20 Vladimir JANKELEVITCH, Tratat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
ca să îmi apăr bietul suflet de monstru, de monstrul groaznic nu prin hidoșenie, ca la Kafka, ci prin, frumusețe. Mă gândesc acum și la îngerul insuportabil de frumos al lui Rilke, și aș vrea să și citez câte ceva din prima elegie, dar, de când stau aici, parcă mi s-a întunecat sau măcar aburit nițel resortul amintirii. (Mi-e frică. Acum câteva clipe stăteam pe canapea privind aiurea la toate acele icoane pe sticlă, unde predomină roșul aprins și azuriul, la clapele
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
lui Holban o încărcătură puternică de snobism, fiind unul din motivele principale ale ascendentului pe care eroul masculin îl are asupra tuturor eroinelor sale. Nicolae Manolescu observa în Lecturi infidele că „ muzica aceasta a patefonului înlocuiește susurul izvoarelor din celebrele elegii eminesciene pe tema morții.”<footnote Nicolae Manolescu, op. cit., p. 35 footnote>, iar o asemea observație poate fi pusă pe seama avansului tehnic. Nuvela Halucinații nu ar fi decât o variantă reciclată a elegiei. „Când nu <<literaturizează>>, eroul apelează la muzică (marea
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
aceasta a patefonului înlocuiește susurul izvoarelor din celebrele elegii eminesciene pe tema morții.”<footnote Nicolae Manolescu, op. cit., p. 35 footnote>, iar o asemea observație poate fi pusă pe seama avansului tehnic. Nuvela Halucinații nu ar fi decât o variantă reciclată a elegiei. „Când nu <<literaturizează>>, eroul apelează la muzică (marea pasiune a lui Holban) care, dacă uneori reprezintă o consolare, un <<paradis artificial>> facilitând evadarea din cotidian, alteori nu face decât să accentueze dezechilibrul interior, sau se grefează pe niște situații-limită, constituindu
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
vedere al muzicalității scriiturii și al varietății temelor care vor fi permanent reluate, romanul acesta ascunde o mică bijuterie muzicală. Paroxismul delirului pe motive muzicale e atins atunci când în nuvela Halucinații eroul își imaginează înmormântarea, într-o variantă modernă a elegiei emisciene”, după observația lui Nicolae Manolescu <footnote Nicolae Manolescu, op. cit., p. 165 footnote>; măreției spectacolului nocturn de „sunet și lumină” îi corespunde o prețiozitate stilistică de factură simbolistă, rar întâlnită în proza lui Holban: „La căpătâiul mormântului meu să se
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
defectelor iubitei prin idealizare (De-i mică, nu e mică, ci astfel nimerită/ Cât poate să încapă în inima-mi răpită./ E-naltă ? Văd pe Iuno cu mersul maiestos). Actul al V-lea, plasat la Tomis, reverberează, în schimb, ecourile elegiilor de exil ale lui Ovidiu. Descrierea gerului și a viscolului de pe tărâmurile getice (V 1, 3) corespunde pasajelor similare din Tristele, III 10 sau III 13 ; năvala barbarilor sosiți pe Istrul înghețat (V 1) reia imagini din Tristele, V 10
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
el bântuit în ultimele sale opere de spectrul dispariției din viață. Dincolo de reminescențele evidente, piesa dramaturgului român preia din Triste și Pontice echivalarea fundamentală a surghiunului cu moartea. La Tomis, Ovidiu continuă să scrie în genul care l-a consacrat, elegiile sale revenind însă, în noul decor al existenței lui, mai degrabă la funcția primordială de poezii funebre. Moarte civilă, exilul este perceput de autorul latin drept moarte spirituală și fizică și toate semnele care i se arată poetului se lasă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ultimele lui piese, în care tratează despre bătrânețea și moartea artistului de geniu, Alecsandri îi alege ca protagoniști pe doi mari poeți latini preocupați în operele lor de scurgerea inexorabilă a timpului : Horațiu, autorul odelor clipei trecătoare, și Ovidiu, cântărețul elegiilor surghiunului echivalat cu moartea. În dramele sale consacrate lui Socrate, Platon și Diogene cinicul, Dumitru Solomon pornește de la cele mai cunoscute texte filosofice, memorialistice și doxografice compuse de Platon, Xenofon și Diogenes Laertios cu privire la cei trei gânditori elini. Dramaturgul folosește
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
cântări însoțite de sărituri și alergări care-i împing la frenezie și delir, luate drept stări profetice. 80. Adept al așa-numitei doctrine slavofile, curent de gândire din secolul trecut, centrat pe ideea de specific național. 81. Versuri din poezia Elegie de Pușkin. 82. Aluzie la romanul Părinți și copii de Ivan Turgheniev. 83. Talleyrand, Charles-Maurice (1754-1838), diplomat francez, abil și șiret, care în decursul vieții a depus jurământ în fața a 18 guverne franceze, călcându-și-l de fiecare dată. 84
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Icoana cea mai veridică a lumii s-ar putea alcătui din "licăririle" unui idiot - dacă el ar putea învinge senzația de putrezire a sângelui și și-ar da seama uneori de fluxul infinitezimal al inteligenței sale. Vocea sângelui este o elegie neîntreruptă. A trăi sub semnul muzicii înseamnă oare altceva decât a muri cu grație? Muzica sau incurabilul ca voluptate... De n-ai ușurat pe nimeni în a nu fi, n-ai cunoscut nicicând lanțurile ființei și nici emoția dureros de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
oarecum sibilinica - aproape un dens poem În proza - că anunți un nou poet și, așa stând lucrurile, spre el mi-am Îndreptat atenția, făcând efortul să mă desprind de reprezentările privitoare la celălalt, pe care-l știam eu, fiu al elegiei, frate cu trubadurii și truverii, cu alte cuvinte făcând parte din familia inobservabilei eternități. Noul poet m-a izbit Întâi de toate printr-o teribilă fantezie, care nu lasă nerăvășită nici o poliță a cămării dinăuntru... Cum e agrementata cu plăcerea
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
pervers, Romanticii mei gâscani («Luna Încălțata În păpuci de tablă/ Numără băbește ziduri vechi În Iașiă e un distih de o rară splendoare și forță!), Ochi tragic și Peisaj pentru Alină (mi-au plăcut foarte mult), Revoltă microscoapelor, Sensul celest, Elegie, A ieși de sub timp, Am trecut peacasă, Murise Alexandru Ț, Binomul lui Newton, Codrii. Mi-au plăcut ce deosebire poeziile cu elemente sau aluzii autobiografice și asta nu pentru că mă regăsesc În ele În măsura În care copilăria sau adolescență evocate ne-au
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Început. Dada Dintre cele 17-18 poezii comentate mai sus de Dada, doar 3 le vom regăsi În volumul care avea să apară de abia În 1992: „Inscripție pe un ceas pervers”, „Braconierii” și „Revoltă microscoapelor”. Majoritatea - „Romantică”, „Ieșirea de sub timp”, „Elegie”, „Binomul lui Newton”, „Murise Alexandru Ț.”, „Peisaj pentru Alină”, „Sensul celest”, „Aventuri cu filozofi”, „Codrii”, „Romanticii mei gâscani” - Îmbunătățite fie și cu un vers-două, cu un cuvant numai, vor fi Incorporate Într-un alt volum care va fi dăruit publicului
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
publicului cu un elogiu adus tatălui său. Prea personal, se gândesc probabil. Și prea intim. Judecata le e încețoșată de prejudecăți. Vor avea surpriza să vadă că - pe lângă ploaia de pledoarii și discursuri în cea mai mare parte insipide, pe lângă elegiile siropoase și litaniile nesfârșite de epopei banale, născute din imitații și reminiscențe vergiliene, cu care vor fi delectați - scrisul Livillei este de o mare prospețime și sinceritate. L-a mișcat până și pe Augustus, oricât e el de tradiționalist și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
înclinând din cap la vederea lui Jonathan. Deodată, apare ca o săgeată Star, aproape dărâmând un chelner, care duce o tavă cu niște pahare goale, înalte. — Slavă Domnului c-ai venit! șuieră. Este mortal aici. Selwyn vrea să citească o elegie și a invitat o mulțime de critici și editori, lume. Sau este o eulogie? Oricum, abia așteaptă să te cunoască, așa că vii cu mine. Unde-ți este băutura? Jonathan nu are nimic de băut, așa că i se întinde un cocteil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
si lumină, ultimele versuri reprezentând stindardul de biruință asupra morții. Ca și Miorița, și Gorunul lui Lucian Blaga stă tot sub semnul probabilității, amintind parcă de versul și de-o fi să mor; în această metaforă se pot identifica două elegii: cea a gorunului și cea a poetului. Mihaela Pascu, clasa a VIII-a C Atitudinea ciobanului moldovean în fața morții Ilustrată în Miorița, o capodoperă a literaturii populare românești, figura ciobanului moldovean rămâne un important portret, arătând deosebit de frumos tradiția poporului
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]