2,971 matches
-
ocupă cu faptele istorice, ci o critică și ca fapt istoric; programul său nu se consideră o simplă completare a criticismului kantian, ci un reînceput radical pe fundalul unor clarificări istoriste"88. Drept argument, Schnädelbach citează din Einleitung... un pasaj elocvent: "Nu ipoteza unui a priori rigid al capacității noastre de cunoaștere, ci doar istoria evoluției, care pleacă de la totalitatea ființei noastre, poate răspunde la întrebarea pe care trebuie s-o adresăm cu toții filozofiei."89 Tocmai din această cauză, în conceptul
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Dilthey în Einleitung...2, căci, după cum am văzut (III, 5), viața rămâne "elementul primordial și mereu actual, în timp ce abstracțiunile cunoașterii constituie al doilea element și se referă tot la viață". Comentariul autorului în legătură cu această problemă este cât se poate de elocvent: "Dacă sintetizăm formele date ale comprehensiunii superioare, caracteristica lor comună este aceea că, pe baza manifestărilor date, ele ne fac să înțelegem printr-o concluzie inductivă corelația întregului." Această metodă se bazează pe "comprehensiunea elementară, care ne înlesnește oarecum accesul
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
pe la spate, atacă subversiv, inoculează minciuni, pun presiune asupra incomozilor gândirii lor autosuficiente. Acești inteligenți și rafinați sunt fără limite (legale și de bun simț) atunci când își urmăresc scopul declarat de "apărători ai sistemului". Cazul lui Julian Assange este unul elocvent despre cum poate cunoașterea scurtcircuita capilare ale sistemului modern de putere. Totodată puterea acestui sistem-cameleonic, ce-și schimbă formele de manifestare, sistem-caracatiță, care își corupe potențialul uman, osificat doctrinar, maniheistic pentru că se erijează într-un "apărător al Binelui!" -, și dogmatic
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
orice devin un posibil creativ, dar în același timp lasă loc liber și unor atacuri și instrumentalizări politice pe care autorii nu le-au gândit atunci când au scris un "anume ceva". Relația Erasmus-Martin Luther, corespondența dintre cei doi umaniști sunt elocvente pentru ideea de mai sus. Prin istoriografii "numai literare" sau "numai artistice", elementele cognitive sunt vulnerabile în fața "argumentărilor" propagandistic-politice, care își arogă un soi de superioritate discursivă. Totodată, rezultatele certe ale științelor sunt utilizate în programe nu atât civice, cât
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
creșterea numărului beneficiarilor. Individualizarea unor categorii de riscuri sociale a ridicat problema legitimității solidarității la nivelul întregii societăți. De asemenea, nu credem că ar trebui atît de ușor trecut peste aspectul individualismului 18, întrucît anii '80 au fost un exemplu elocvent al capacităților acestuia de a atrage și de a oferi o alternativă viabilă. Ultimii ani au adus o ascensiune a socialismului în forma sa democratică. Guvernele de dreapta care au patronat prăbușirea comunismului în 1989 au fost nevoite să lase
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
asemenea demers, deși ar putea fi considerat unilateral și simplist, are totuși avantajul de a restrînge aria discuțiilor și de a pune în legătură oamenii cu ideile pe care le susțin. Analiza unei instituții poate oferi o imagine suficient de elocventă cu privire la capacitățile funcționale, la problemele pe care ideologia le ridică și la modul în care anumite disfuncționalități au urmări asupra ideilor pe care instituția ar fi trebuit să le apere. În final, lucrarea de față propune o serie de răspunsuri
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
modernistă și avangardistă reprezenta ea însăși un obstacol în calea articulării curajului civic, autori ca Havel și Goma, ar trebui studiați și apropiați ca veritabili experimentatori ...". Cu adevărat pasionantă, prin juvenila lipsă de prejudecți, devine cartea începând cu pagina 172, elocvente fiind pentru angajamentul polemic chiar titlurile capitolelor: "Literatură și vinovăție", "Nichita Stănescu între mit național și poet underground", "Soarta radicalismului în România", "Războiul intelectualilor cu ei înșiși" ș.a.m.d. Cu o urbanitate abia reținută, Caius Dobrescu dezafectează convingător imaginea
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
dar și a experiențelor directe (zece călătorii în India), să aducă temeinice argumente în favoarea obârșiilor comune ale celor două mari civilizații, iudeo-creștină și indiană, pledând pentru recuperarea sinonimiei pierdute între Cuvânt și Viață, între Spiritul electiv al omului și interioritatea elocventă a Tăcerii semnificante. Performanța discursulul lui Morretta atinge desăvârșirea prin forța de a converti cele mai aride concepte specifice unei vaste materii de specialitate într-o cuceritoare expunere, adesea polemică și patetică, dovadă că fiecare frază și aserțiune a autorului
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
arealelor coloniale francez și britanic. În Arabia contururile perfecte au fost în bună măsură moștenite de europeni din perioada stăpânirii otomane, trasate pe un relief șters, fără repere topografice riguroase, identificabile în frontierele noilor state arabe independente, ca un exemplu elocvent a modului în care configurarea hărții politice este tributară inerției istorice. c. Cucerirea și anexarea unor teritorii reprezintă o altă modalitate de formare, în special a teritoriului unor entități statale din trecut, ce au precedat constituirea actualelor state arabe, ca
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
fraierii, în birou. Iar în WC-ul instituției trăiau... broaște! Pe scena Odeon-ului, într-un moment dramatic, a traversat rampa un șobolan; multă stăpînire de sine le-a trebuit actorilor, să se prefacă indiferenți!... (oricum, sala a scos un elocvent "Ooooohhhh!!!"). La Timișoara, un alt actor creștea papagalii din Mutter Courage, păsări care, odată decedate, au fost imputate milosului histrion ... Mda! Iar la Brăila, la repetiții, uneori și la spectacole, o pisică se hîrjonea pe scenă, indiferent de acțiunile simultane
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
Benedict Dabija, de Marietta Sadova, de regizorul Crin Teodorescu, de Mitică Popescu, de Radu Cornea, de Ștefan Radof... și, bineînțeles, de Șeptilici" (și-ncă autorul nu-i numește pe toți!). Acele vremuri, însă, erau tot în regimul acesta. Altă secvență elocventă, pentru umilințele pe care trebuia să le suporți, în epocă: ducîndu-se în vizită la un unchi internat în spital, află că ruda sa nu mai vrea să trăiască. "...Mi-am dat seama că nu mai am nici un rost pe lume
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
emisare ale trecutului stăruia un miros inconfundabil: parcă de... noblețe și tensiune culturală... de parfumuri dispărute și tipar colbuit. De vopsele (ulei) și imortele. Aveau ceva de muzeu ilegal, încăperile doamnelor d-anțărț, ceva care predispunea la nostalgii și tăceri elocvente; la pioșenie. Tinerii ahtiați de teatru (cum eram eu) sufereau, aici, că s-au născut prea tîrziu; soția artistului suferea că nu mă putea face să-nțeleg inefabilul vremurilor apuse. Simțeam întotdeauna, în aceste rare ocazii, că panoramarea-mi superficială
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
dimensiune spirituală, invizibilă, a configurației lumești, o adresă pură a înțelegerii. În actul imaginat de literatură al cunoașterii, protagoniștii pot fi purtători "inocenți" ai sarcinii cognitive. Dinspre "neștiința" lor paradisiacă se propagă undele unor experiențe inteligibile, grele de sens și elocvente pentru "adevărații cititori": cum în romanul matein "adevărații Arnoteni". Romanele de "formare", bildungsroman, de inițiere prin mortificare nunta "în cer", amînată -, de inocență roman al "adolescentului miop" și suferință, pentru care sacrificiul este fără sens imediat "întîia noapte de război
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
uscat: Lumina!...Lumina!..." (s. n.) E de ajuns să comparăm semnele trăirii cu atributele extazei din copilărie, cînd Apostol a fost învăluit de o "lumină de aur, orbitoare, înfricoșătoare și în același timp mîngîietoare ca o sărutare de mamă..." Și mai elocvent ni se pare tiparul mamei Fecioare, transparent în rîndurile de mai sus, chiar sub forma înșelătoare de "fecioară îndrăgostită." Restituit prin asemănarea izbitoare contextului anterior citat, cum și formulei auctoriale obsedante, tiparul este întărit ireversibil de comparația finală: "ca un
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
atracția spre forul ei ultim. Scriitoarea manifestă obișnuita consecvență în descrierea analitică a personajului axată pe imaginarul arhitectural. O situație dintre cele mai frecvente compune în mod echilibrat cele două "fețe" ale existenței, una materială și vizibilă, reprezentată de "domiciliile" elocvente, alta ascunsă și esențială. A se exprima prin intermediul ambiental devine o regulă (nu întotdeauna consecventă cu privirea "serioasă", neutră și neironică) în logica lumii pe care o descoperim în narațiunile Hortensiei Papadat-Bengescu. Contiguitatea în care se înscriu termenii relației poate
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
pieirii. Natura duală a actului discursului, fără de care nu avem de-a face cu Ironia, înseamnă, în două straturi, supunere șireată la o semnificație inofensivă, familiară, dar concomitent sabotare nemiloasă a sensului avansat, prin înțelesul care se tace, dar este "elocvent" și savuros pentru un receptor complice. Există însă cazuri, ca mai sus, cînd, arătîndu-se cu degetul, limbajul pe dedesubt , direcția "oblică" a citirii devin pe dată "transparente". Ele se prezintă sub chiar eticheta ironiei, pe care o celebrează o dată în
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
nici c-ar fi avut nevoie de un astfel de moment pentru a se alege cu un alt joc. Care i-a fost promis pe dată și dat după cîteva zile. Acum nu primise nimic. Poate n-a fost destul de elocventă privirea lui? Dar de unde știi? Ai văzut-o tu? a continuat dragonița care scuipa flăcări, fără să bage de seamă că-și prelungea situația defensivă, creîndu-i astfel un avantaj lui Alin, care nu mai era silit să facă față unui
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
Ruscanu este un personaj dinamic, multidimensional, un alter-ego al autorului, făcând parte din categoria lunaticilor care au văzut idei. Unii exegeți susțin că Gelu este un erou suprauman rătăcit într-o lume subumană. Concluzia lui Praida din finalul piesei este elocventă: "Pentru ceea ce năzuia el să înțeleagă, nici o minte omenească nu a fost suficientă până azi... L-a pierdut orgoliul lui nemăsurat". Tiparul de idealitate a lui Gelu Ruscanu vizează "un ideal, gândit ca etern și pur, static în perfecțiunea lui
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
scris pentru a nu fi ignorate sau contestate. Două decenii mai târziu, probabil și sub impulsul învățăturilor mitropolitului An tim, deja această necesitate este asumată, așa cum era firesc, mai întâi de către elita socială. Testamentul lui Grigore Filipescu reprezintă un exemplu elocvent în acest sens. La 21 martie 1736, când Grigore Filipescu își alcătuiește dia ta, el face o trecere în revistă a stării fiecărui copil. Patrimoniul se îm parte întrecei doi fii, Radu și Pană, lăsați sub oblăduirea și ascultarea mamei
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
patul conjugal, o tactică cât se poate de inteligentă prin care speră să obțină libertatea. înaintează jalbă la Mitropolie și cere, ca urmare a „gre șe lii“ comise, „s-o trimită iarăși muiare“. Discursul clericilor este cât se poate de elocvent în această privință și arată ine fi ca ci ta tea închisorii corective în Cazul unor asemenea indivizi incorigibili: „am socotit că de vom călugări-o noi peste voia ei (precum dedese ia făgăduință la noi mai nainte) și fiind
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
cu "teroriști" și catacombe, clădiri incendiate și destui morți, spre a legitima noua putere. Alegerile de la 20 mai 1990 n-au făcut decât să consacre o situație impusă între timp prin diversiune, șantaj, minciună, violență. Mineriadele sunt expresia cea mai elocventă a noului regim, în care continuitatea prevala încă asupra rațiunii înnoitoare. Discursul cel mai radical l-a produs Timișoara, atât în decembrie 89, cât și în lunile următoare. Proclamația lansată acolo, în martie 90, era un răspuns la intenția noului
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
apăsați de vicisitudini, victimizați și terorizați. O nouă istorie, aceea a maselor tăcute, în esență o istorie a muncii, se înfiripă sub ochii noștri. Ea presupune o viziune amplă, circumscrisă duratei lungi, singura care poate îndritui prezența, adesea atât de elocventă a celor nedeprinși cu discursul politic, diplomatic, cultural etc. Pâinea, locuința, veșmântul, viața privată cu toate ale ei (naturalia non sunt turpia, spuneau cei vechi) sunt teme preferate azi de istorici. F Braudel socotea chiar că cel mai de seamă
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
că tăcerea e de aur, dar ca să meargă în lume, trebuie o efigie pe dânsa și pentru aceea trebuie să vorbești", spunea N. Iorga, atent și el la substanța reală a tăcerii, care nu-și împlinește rolul și nu devine elocventă decât în anumite condiții. Pentru noi, ca neam, tăcerea a putut fi o emanație a istoriei, un semn al destinului nostru de oameni pașnici, care nu-și strigă zgomotos dorințele și nu agită armele cu sunet mare. O asemenea istorie
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
căruia i-a aparținut întotdeauna, după cum arată așezarea și documentele publice". Reproducând acest pasaj, autorul se întreabă, la urmă, cu bun temei: "Ce-am putea să adăugăm la aceste cuvinte care, într-un fel, sunt sacre?". În adevăr, nimic mai elocvent, nimic mai persuasiv ca documentul în cauză. El presupune o conștiință de sine și evocă o dramă colectivă de două ori milenară, dramă a cărei proiecție în actualitatea memorabilului "89" românesc e în același timp un act de restituție istoriografică
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
la marginea orașului. O statuie ecvestră, înfățișând transmisia torței de către un alergător epuizat altuia plin de elan și vigoare, te întâmpină la intrarea în Faculdad de Medicina, unde au loc, într-un "labirint" bine ordonat, lucrările congresului. Un simbol mai elocvent, mai eficace, nu putea fi ales pentru a atrage luarea-aminte asupra misiunii didactice, a științei în ansamblu. Știința, ca în scena sculptată de Anna Hyatt, e o însumare de forturi ce se transmit de la o generație la alta și presupune
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]