3,224 matches
-
-lea a reușit să rupă echilibrul regimului de stări subordonând Dieta, Leopold al II-lea a pus capăt opoziției stărilor acceptând restabilirea vechilor structuri instituționale și convocarea Dietelor provinciale. Dar reformele preconizate de noul împărat, care au stimulat mișcarea de emancipare a românilor din Transilvania, urmau să fie înfăptuite prin organele reprezentative ale stărilor, care și-au însușit din programul leopoldin doar postulatele naționale, legate de menținerea privilegiilor anterioare. Compromisul final cu stările se va realiza în timpul împăratului Francisc, ceea ce marchează
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
revelatorii concepute de poetul Mihai Ursachi pare guvernat de principiul transsubstanțierii, al înălțării din straturile obscure ale umanului la treapta imuabilă a Spiritului, întreaga lui poezie poate fi considerată ca proiecție solemnizată a unei questa ideale, care are ca finalitate emanciparea derizoriului către durabil și a fragmentarului către unitate. O atare interpretare pare a fi validată nu numai de desfășurarea ceremonialurilor din texte, ci și de retorica discursului ursachian, căruia cumulul de enumerații și figuri retorice îi accentuează emfaza. Tocmai această
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
recomandat studenților din Republică Moldova de către Senatul Universității Libere Internaționale din Moldova. CUPRINS Introducere 7 Capitolul I Personaje emblematice ale modernității: Pariziana 13 1.1. Femeia pariziana în imaginarul colectiv și individual 19 1.1.1. "Noua Femeie" și paradoxurile emancipării franceze 24 1.1.2. Reprezentarea Parizienei: arhetipuri și ambiguitate 30 1.1.3. Pariziana că mitosferă 34 1.2. Pariziana personaj reprezentativ al secolului al XIXlea francez 48 1.2.1. Parizianism versus tipologia Parizienei 55 1.2.2
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
al modernității franceze duce la bun sfârșit promovarea individului. Procesele sociale de ansamblu sunt ilustrate prin destinele individuale ale personajelor reprezentative. Realităților noi le corespund tipuri noi. "Homo modernus" este definit de relația specială cu noutatea 14. Individul trăiește elanul emancipării, parcurgând rapid drumul care duce la proclamarea autonomiei sale15. Individul se (auto)construiește în periplurile sale sociale, etice, politice etc. Femeia parcurge și ea drumul sinuoasei sale afirmări. Locul și rolul femeii în societate, puterea și formele de acțiune, diversitatea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
de subliniat în această ordine de idei capacitatea românului "de a contopi problemele timpului în caractere umane memorabile" [Bilețchii, p.10, subn.n.]. Revoluția din 1789 transforma statuile și rolurile, răstoarnă valorile, remodelează identitățile, dă naștere mai multor mișcări de emancipare. Revoluția socială, pariziana prin excelență, a antrenat, în urma sa, alte revoluții demografică 17, industrială, morală și estetică. Un rezultat important al Revoluției este nașterea subiectului modern conștient, liber, protagonist al propriei vieți. Dar Revoluția a dat naștere și la multiple
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
cea a soțului. Multiplele tulburări sociale nu modifică această stare întemeiata pe religie și tradiție. Începând cu dezvoltarea vieții de curte, trecând prin Renaștere, Revoluție și modernitate, destinul femeii preocupă și neliniștește opinia publică. Codul civil al lui Napoleon frânează emanciparea femeii pe parcursul secolului al XIX-lea, având o delimitare strictă între caracterul privat al feminității și cel public al masculinității. În acest context, Femeia Nouă, cu pași mărunți, discret, dar eroic, pe eșafod, pe baricade, în cluburi, în presă, în
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
strictă între caracterul privat al feminității și cel public al masculinității. În acest context, Femeia Nouă, cu pași mărunți, discret, dar eroic, pe eșafod, pe baricade, în cluburi, în presă, în exil sau în saloane, desfășoară o considerabilă energie în vederea emancipării sale. Soluționarea problemei de gen constituie o condiție de ruptură cu mentalitatea tradițională și de avansare a societății în direcția modernității. Principiul excluderii femeilor este relativizat de individualități cu spirit de independență și originalitate, cum este Pariziana. Indivizi emancipați în
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
femeii în general, și al femeii franceze, în special. A fi femeie și a fi Pariziana este un rol dublu. Femeia pariziana vizează afirmarea unui anumit tip de autenticitate specific franceză și pariziana. 1.1.1. "Noua Femeie" și paradoxurile emancipării franceze Formarea identității celui de "al doilea sex" (expresie consacrată a Simonei de Beauvoir) a fost un drum anevoios. Tradițional, bărbatul est subiectul universal, el transcende spațiul și timpul. Prin contrast, femeia este întotdeauna limitată de loc, timp, particularitatea corpului
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
iveală faptul că divergențele, chiar în problema feminină, nu sunt legate de sex, ci traversează ambele sexe. Prin feminism femeile au putut să-și creeze o identitate publică de gen, atât prin scrierile, cât și prin capacitățile lor de organizare. Emanciparea este pentru femeie voința de a ajunge la libertatea spirituală și morală, la puterea de creație a bărbatului. Femeile antrenate în această mișcare (Georges Sand, Floră Tristan, Lucile Desmoulin, doamna de Girardin ș.a.) au știut să scoată în valoare sfera
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
politice, dezbateri, alianțe. Ultimele decenii ale secolului al XIX-lea sunt deosebit de pasionante din punct de vedere al revendicărilor feministe: dezbaterile despre divorț, căutarea unui echilibru genurial și a unor noi forme de exprimare. Nouă femeie apare ca rezultat al emancipării; analiștii masculini au făcut speculații și dezbateri despre această specie nouă începând din anii '880 [Hobsbawm, p.248; Ozouf, 1999A, p.69,71], care reprezintă un nou progres pentru femei și o nouă perioadă de renovare în raporturile bărbat-femeie, datorate
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
pe virtutea femeilor în rolul lor de soție, de fiica și de mamă. Spre sfârșitul secolului, esteții burghezi intra în reacție contra acestor valori, avansând un flux de imagini calificate de autorii actuali că "imagini perverse". Românul, teatrul, pictură reprezintă emanciparea feminină sub diferite forme. Pe parcursul secolului, romantismul elogios face loc naturalismului defăimător. Personajul feminin este primul vizat în condamnarea românului idealist și al literaturii romantice în ansamblu. Imaginea femeii în literatura și arta secolului al XIX-lea a suferit metamorfoze
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
la voix est și douce que, prononcé par elles, le moț adieu nous dit ne partez pas" [15.XI.1869, p.2]. Discursul, ca și personalitatea să, sunt greu clasabile. Ezitarea și imprecizia în exprimare sunt, de fapt, semnul unei emancipări în devenire. Limbajul enigmatic, caracterizeazt printr-o doză de confuzie, prin crearea unor ambiguități, devine comunicare galanta, cu dedesubturi: "Mme Bouchard (...) s'attardait encore devant Rougon, très gracieuse, très douce, lui demandant à quelle heure elle pourrait le voir, rue
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
cunoscut diferite deplasări ale centrului de gravitație. Dependența materială și juridică la nivel de societate are ca răspuns independența spiritului și a moravurilor. Ciocnindu-se de barierele unei societăți mic-burgheze, închisă afirmării feminine, Pariziana își construiește o autonomie relativă. Dacă emanciparea se asociază, în mod tradițional, cu forme instituționalizate societăți sau comitete cu o structură și un program emanciparea femeii pariziene ține de modul său de a fi. Timpul și spațiul nu au pentru bărbați și femei aceleași caracteristici și dimensiuni
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
independența spiritului și a moravurilor. Ciocnindu-se de barierele unei societăți mic-burgheze, închisă afirmării feminine, Pariziana își construiește o autonomie relativă. Dacă emanciparea se asociază, în mod tradițional, cu forme instituționalizate societăți sau comitete cu o structură și un program emanciparea femeii pariziene ține de modul său de a fi. Timpul și spațiul nu au pentru bărbați și femei aceleași caracteristici și dimensiuni. În relația ei cu timpul, se constată că Pariziana nu este personajul tradițional feminin, atașat sentimental de trecut
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
schimbare și care pot fi acuzați astfel că sunt agenți străini. Totuși, o dezbatere în societatea civilă pe tema generică a drepturilor omului a fost declanșată și poate produce urmări în actualul context. Dar, pînă la alegeri libere, libertatea cultului, emanciparea femeilor ș.a. mai e cale lungă. O problemă tot mai presantă devine cea a minorității șiite din nord-estul țării, grupînd cca 2 milioane de locuitori (10-15 % din populația totală). Neglijați pînă acum, aceștia au început să-și ceară drepturile. Cer
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
superioare. Deci ceea ce ni se propune acum nu e doar urmarea unui implant al capitalismului occidental, nici un soi de socialism reformat, ci avem de-a face cu un nou sistem economico-social, ce caută un nou compromis, o nouă conciliere între emanciparea individului și justiția socială, între libertate și egalitate, între a fi și a avea. Ca PIB global, China a trecut pe locul 3 în lume. Dar ca PIB pe locuitor, ea se situează abia în jurul locului 100, însă se află
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
nu pot face nimic. Să ne amintim ce deprecieri au suportat lira sterlină și cea italiană, conducîndu-le la ieșirea din Sistemul Monetar European, după unificarea Germaniei, cînd înainte de alegeri Bundesbank-ul a ridicat ratele dobînzilor pentru a atrage capitaluri pentru finanțarea emancipării estului și a evita astfel o creștere nepopulară a impozitelor. Și atunci pe ce se bazează vorba lui Moromete refuzul danez de integrare monetară, într-o lume a interdependențelor multiple? Mai întîi, poate, pe faptul că economia merge bine, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
sensul poeticii intertextualității). Conceptul kristevian, în această epocă din istoricul lui, opune poeticii (ca analiză a operelor texte (de)săvârșite și editate), propria poetică. Și atinge un grad al conștiinței de sine care poate părea altor concepte din teoria literaturii emancipare obraznică: intertextualitatea se mută treptat pe terenul genului (génologie) "care nu înseamnă decât cazul cel mai vast de intertextualitate" (ibidem, 28). Motivul pentru care am insistat pe acest studiu este, pe de o parte, faptul că ne-a furnizat un
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
plecând de la o figură asemănătoare din teatrul lui Brecht. Continuarea operei de către cititor reprezintă o dimensiune importantă a intertextualității (Riffaterre: 1981, apud Samoyault: 2001, p.16). Laurent Jenny este cel care a semnalat printre primii ineficiența lecturii lineare și posibilitatea emancipării orientării temporale a lecturii: Meritul intertextualității rezidă și din introducerea unui nou mod de lectură care detonează linearitatea textului. Orice referință intertextuală devine punctul unei alternative: continuarea lecturii ca și cum nu ai avea în față decât un fragment ca oricare altul
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
XIX-lea. Mai mult, Charlotte și Emily se confruntă, în realitate, în interiorul acestei ecuații estetice. Charlotte autoarea educată, cu experiența lumii și a alterității, care, în romanele de mai tîrziu (în primul rînd, în Shirley) va deveni un mesager al emancipării și Emily scriitoarea de geniu (ca și Austen), rămasă captivă în imaginarul pur, neintersectat cu viața ca atare, nemodificat de grilele experienței. Jane Eyre este "efectul" unui principiu, pe cînd La răscruce de vînturi ajunge însăși "cauza" lui. Faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Jane, îi va dărui, și ea, doi băieți: George Philip (Gip) și Frank Richard. Wells predică peste tot necesitatea eliberării femeilor (le sprijină pe sufragete, pentru a căror cauză scrie chiar un roman tezist: Ann-Veronica/Ann-Veronica) și marea revoluție a emancipării, însă, la moartea soției, e oripilat de gîndul că ar putea găsi între lucrurile ei intime dovada vreunui adulter. La fel, amenințat de Rebecca West că îi va plăti cu aceeași monedă infidelitățile, prozatorul cade în depresie subită, lamen tîndu-se
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
datorate influenței tot mai insistente a "Americii (post) moderne". Nucleul și metafora absolută a acestui transfer de identitate ajunge să fie Midwest-ul anilor cincizeci și, cu precădere, o familie tradițională din spațiul respectiv (conservator prin definiție), familie supusă pe fondul emancipării Statelor Unite unor metamorfoze imprevizi bile. Enid și Alfred Lambert formează un cuplu tradițional, închegat în spiritul bătrînelor stereotipuri puritane, moștenite din America pionierilor. Descrierea momentului de constituire a căsniciei, dincolo de umorul negru, nu lasă nici o umbră de suspiciune vizavi de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
prezentul, viitorul. Și toate acestea în numele unei anumite concepții asupra cunoașterii și științei. MARJĂ DE LIBERTATE ȘI LIBERTATE Spiritul modern asociază știință, cunoaștere și libertate. Producînd cunoaștere, pe care o consideră eliberatoare, științele umane ar produce libertate. Ele ar aduce emanciparea. A reduce, însă, incertitudinea din jurul acțiunilor umane (a întemnița trecutul, prezentul, viitorul) nu înseamnă a reduce libertatea oamenilor? A cunoaște realitatea istorică, sociologică, economică nu înseamnă a pune și mai multe limite în acțiunea omului? A denunța realitatea, adică adevărul
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
I. Scrieri 185 II. Documente 238 Indice de nume 283 Summary 289 ARGUMENT Personaj de factură renascentistă, al cărui traiect biografic și a cărui operă ilustrează, dimensionând, potențialul creator al unei societăți încă patriarhală, dar angajată ireversibil pe calea propriei emancipări, Carol Mihalic de Hodocin constituie, neîndoielnic, un reper inconfundabil al spiritualității românești de la cumpăna celor două lumi, medievală și modernă, în stare să incite, să intrige, ori să uimească, chiar să descumpănească pe oricine s-ar încumeta a-l integra
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
istorice, deceniile de mijloc ale "secolului naționalităților" corespunzând perioadei istorice deschisă de Regulamentul Organic, devansau suma realizărilor din ultima jumătate de mileniu. Acea generație, crescută și maturizată în atmosfera de efervescență post-eteristă din Principate, adăuga obiectivului sau dezideratului major al emancipării naționale în numele căruia românii se ridicaseră la luptă în 1821 și reformele sociale, reclamate de nevoia creării și consolidării unității naționale. Numai că opțiunea politică a marii boierimi în favoarea Rusiei, întemeiată pe experiența tristă a deceniilor anterioare și exprimată prin amputările
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]