3,571 matches
-
ceva în legătură cu utilitatea profesională și consideră prețul mai mult decât accesibil, ceea ce o făcu pe mama să privească pe fereastră, țintind un punct îndepărtat, fără să scoată o vorbă. HASSELBLATT - era numele unui continent unde tata ar fi vrut să emigreze cu toate angaralele, având în mână prospectul, și pe masa ovală din Cöln zăceau cele două aparate de fotografiat, cilindrii negri, lentilele, filtrele și tata citea instrucțiunile, desfăcea piesele, le monta iar, introducea un film, ieșea în grădină, îngenunchea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
amintiri: fratele meu s-a decis când tata îl lăsase baltă după întâmplarea cu aparatele de siguranță; se simțea ca odinioară, când bunicul și „Oha“ hotărâseră că trebuia să se facă desenator de mașini în loc de grafician și se hotărâse să emigreze spre a se sustrage „influenței acestor H. și a lumii lor de mașini“. Se căsători cu Laura, trecu Atlanticul, unde au emigrat atâția în ultimii ani, ca să urmeze acolo Academia de Arte și să devină ce-și dorise dintotdeauna. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
bunicul și „Oha“ hotărâseră că trebuia să se facă desenator de mașini în loc de grafician și se hotărâse să emigreze spre a se sustrage „influenței acestor H. și a lumii lor de mașini“. Se căsători cu Laura, trecu Atlanticul, unde au emigrat atâția în ultimii ani, ca să urmeze acolo Academia de Arte și să devină ce-și dorise dintotdeauna. Eu însumi voiam să mă înscriu la teatru, mă pierdeam prin „Țara de deasupra acoperișurilor“, locuiam în mansarde și în cărți și încercam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cântând, voci care începură să populeze casa, o muzică se pornise să cânte și nu mai voia să înceteze, deși ea încercase să înghită această „di-da-da-dum“ și să se înece cu ea. Încă o dată, o ultimă dată, a trebuit să emigreze într-o cameră albă, în nicăieri, undeva unde cânta un radio care nu exista, ce răsuna din pereții spitalului și relata despre tata și mama, despre anii din București și despre lucruri de care nu se vorbește, lucruri vechi ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
bun caz. El ignoră întrebarea mea. Cred că ai simțit că poți avea încredere în mine. Acum chiar că sunt în „zona crepusculară“. —Ai cam aceeași vârstă cu Katie a mea. Și ea s-a măritat cu un porc. Au emigrat în Australia și de câte ori am ocazia să ajut o fătucă aflată la ananghie, o fac cu speranța că cineva face la fel și pentru Katie a mea când are nevoie de ajutor. Excelent. Ca să mă pedepsească pentru toate înjurăturile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Nici tații nu au drepturi. Mama îl poate părăsi pe tată de câte ori se plictisește sau își dorește o schimbare, poate să ia copiii cu ea, să nu-l lase să-i viziteze, să le găsească un alt tată sau să emigreze în Australia dacă are chef. M-am căznit să mă îndrept de spate. E greu să te impui când zaci sprijinită de un ciot de copac. Dar nu trebuie să fie așa. Multe familii rămân împreună. Multe căsnicii merg. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
două ținte cu o singură săgeată - era singura modalitate În care un romancier putea impresiona materialistul secol al nouăsprezecelea. Dickens și George Eliot reușiseră. De ce nu și HJ? Ambiția aceasta avea și un factor ereditar. Bunicul lui, William James, care emigrase din Bailieborough, County Cavan, cu aproape o sută de ani În urmă, sosind În Albany, New York, cu câțiva bănuți zăngănind În buzunar, făcuse rapid o avere imensă dintr-o serie de afaceri inteligente cu alimente deshidratate, tutun, transporturi și proprietăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Ben și Dieter, despre echipele opuse de la spălătorie și de la bucătărie și despre acel education officer, care încerca să medieze între grupurile învrăjbite. În manuscrisul meu, el se numea Hermann Mautler, fusese nevoit să se refugieze în ‘38 din Austria, emigrase în SUA, era licențiat în istorie și credea în rațiune. Povestirea mea, cârpită în cuvântare, intra în detaliile eșecului său. Și dacă o citesc astăzi, la o distanță în timp de aproape patru decenii, am impresia că eșcul lui e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Mickey căzut Într-un fel de incantație, n-am găsit dar pot presupune, pot improviza, pot recompune o temă de jazz sau iepurele din Alice În țara minunilor, din Alice nu mai locuiește aici că s-a săturat și-a emigrat la Polul Nord, sau pe acela Înnegrit, decedat ca efect colateral al radiologiei asupra unor plante de apartament, niște anemone, În sfîrșit pauză, reclamă Coca-Cola, dau să mă ridic și să mă duc la bucătărie cînd văd că nu era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de Florian asupra lui Niki. Pintilie atacă un subiect universal, m-am gîndit, nu unul exclusiv românesc. Ce urmează după parastas ar trebui să concorde cu rezumatul din libret, iată Însă ce vedem: Flo Își convinge fiul și nora să emigreze În America, În ciuda opoziției blînde a colonelului, tinerii pleacă cu tot cu copilul Încă nenăscut al Dorinei care joacă bine și, În plus, e așezată goală pușcă de regizor Într-o scenă renascentistă cu instalația pelviană Îndreptată spre cameră, adică spre noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ministrul Transporturilor, a făcut o aceeași ultimă afirmație dar pe altă temă, atunci cînd a destăinuit motivul pentru care era urmărit de securitate, pe vremuri: pentru că-și făcuse un deltaplan cu care voia să fugă peste graniță. Ideea de a emigra ilegal folosind un deltaplan, cu care voia să zboare peste blocuri, cîmpii și Dunăre, nu a deranjat pe nimeni, nu a stîrnit nici un interes, comentariu, pare așadar normală. Faptul că un popor căruia i-a rămas ca singură trăsătură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să se contopească cu mama natură fiindcă „s-a scîrbit și nu mai vrea să trăiască printre astfel de oameni”. Cred că am citat destul de exact. Explicația este inexactă. Nu-l obligă nimeni pe ciobănel că trăiască cu mitocanii. Poate emigra oricînd la BÎrlad, de pildă. Sau la Roma. Să revin. Poezia e greșită. Pentru că Întotdeauna realist, așadar la mișto, așadar nonviolent, ar fi un răspuns potrivit cu specificul național, dat atît rezolvării propuse de baladă, cît și revelației lui Sar al-Sadaki
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mînă sigură -, În schimb voi scrie morala: give peace a chance. *James Cain, Asigurare pentru moarte, Editura Leda, Grupul Editorial Corint, 2006. CĂLĂREȚUL SÎNGEROS* Apărută În 1986 la o editură americană, cartea a fost Îngrijită (sau scrisă) de un rus emigrat pentru motivul că nevoia de eroi sexuali era destul de mare (ca și acum). De atunci, a fost tradusă În 23 de limbi (!) plus coreeană. În prefața ediției rusești, o doamnă Olga scrie cîteva adevăruri fundamentale pentru literatura universală: „E adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
dar ăsta e gata să-i tragă o palmă Patriciei. Bin Ishmael Îi face o injecție cu cronodină. Helga Micaleff e biochimistă. Are loc un alt atentat, asupra tau-cetienilor. Indowegiatuk e de negăsit. Atunci, Kay Îi propune lui Roald să emigreze pe Stellaris. Micky, care este sociolog și genial ca un uomo universale, descoperă că Stellaris a trecut În fruntea planetelor ocupate de oameni și propune un plan prin care să i se cedeze acest rang pe cale pașnică, iar pămîntenii să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ca medic, sînt vii. Dacă nu ar fi apărut comuniștii, astăzi aș fi fost bogat, n-ar mai fi trebuit să muncesc, aș fi stat pe-un fotoliu anatomic. Bunicul din partea tatălui era economist, a ajuns director de bancă, a emigrat În Olanda În ’49. Foarte Înalt, foarte slab, Îi plăcea coniacul. Mi-a rămas de la el o poză. Bănuiesc că e din Olanda, se vede o moară care stă, el se uită la ea, apoi la mine. E Întunecat. Bunica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Poliție din Los Angeles, iar Ed a intrat În LAPD În 1943, cu puțin Înainte să plece În război, unde a cîștigat Crucea pentru Merite Deosebite pe teatrul de luptă din Pacific. De fapt Înainte ca familia Exley să fi emigrat În America, găsim În arborele lor genealogic generații de detectivi la Scotland Yard. Așa se face că munca de polițist este În sîngele acestui clan, dar poate că și mai pregnantă este setea lor de perfecționare. Informație: Preston Exley are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
lucru ce-l face să închidă pe jumătate ochiul drept. Trăsăturile osoase ale chipului aspru arată deslușit cei treizeci și trei de ani tocmai împliniți. Poreclit Americanul, pentru că tatăl său, de loc de pe lângă Sighetului Marmației, pe atunci supus al împăratului Frantz Josef, emigrase în Statele Unite înaintea Marelui Război ca să nu lupte împotriva fraților lui, românii din Regat și revenise în țară după Marea Unire, era cel mai bătrân dintre soldații aflați sub comanda lui Marius. În august 1940, plecat cu treburi la Brașov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
norvegieni Erlend Slettevold - pian, Terje Gewelt - bass, Tom Olstad - baterie. Și a venit seara a treia - sâmbătă 13 iulie - în care am trăit bucuria reîntâlnirii cu un excelent saxofonist, născut la Satu Mare dar crescut și format în Timișoara, Peter Wertheimer, emigrat în Israel din 1977 și estimat drept o valoare a scenei internaționale; el și-a alăturat trei coechipieri din Ierusalim - pianistul și orchestratorul Nahum Perefercovici, vulcanicul baterist Guy Ben Barak și Edmond Gilmore, tehnician de marcă al ghitarei bass considerat
GĂRÂNA JAZZ FEST 2013 - UN TRIUMF! by Florian LUNGU () [Corola-journal/Journalistic/83438_a_84763]
-
Fostul basist al grupului timișorean Quo Vadis s-a nimerit să concerteze în chiar 21 iunie 2013, ziua filmării lui. Cu trioul său româno- canadian pe val, Joe a trebuit să supraviețuiască (în mai puțin de un deceniu de când a emigrat) unui divorț... și astfel să revină cu toate forțele creatoare la muzica ce i-a dat nume. Mai contează că lucrează în telefonie sau că înainte de concert își rupsese piciorul la repetiții? Prea puțin, câtă vreme este din nou pe
Muzicieni rom?ni din Diaspora by Doru Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/83453_a_84778]
-
acestea rămân postate pe site-ul tvrplus.ro. În Toronto, am întâlnit doi soliști români din noua generație. Gilmar Oprișan se încadrează în genul pop- rock, cu o activitate underground în România, dar care a renăscut în Canada, unde a emigrat alături de familie. Singur sau cu grupul Nashpa Sound, este un artist întâlnit frecvent pe afișele sărbătorilor românești din GTA, cu două discuri la activ. Mai mult, de curând a obținut un rol principal într-un musical - „Pigment a musical” - care
Muzicieni rom?ni din diaspora (V) by Doru IONESCU () [Corola-journal/Journalistic/83480_a_84805]
-
ceaușist în eseul Frig sau frică - despre condiția intelectualului român, difuzat întâi de "Europa liberă" și publicat apoi la Paris în revista "Ethos", în timp ce autorul se afla în țară. După chinuitoare hărțuieli ale Securității, interogatorii, greva foamei, memorii, Dorin Tudoran emigrează în 1985 în SUA, unde obține azil politic. Este, după Paul Goma, cel mai important caz de disidență din rândul scriitorilor, disidență exprimată înainte de exilare. 1977 și 1985 sunt cei doi ani de vârf al disidenței românești, deopotrivă vârfuri ale
Cronologia exilului literar postbelic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8355_a_9680]
-
1988: Sonia Larian (Franța), Petru Romoșan (tot Franța), Romulus Zaharia (SUA), Virgil Duda (Israel); 1989: Dinu Flămând, Mihai Dinu Gheorghiu, Mircea Iorgulescu (toți, Franța). O privire specială, un capitol aparte ar merita emigrația scriitorilor germani din România, de la Wolf Aichelburg (emigrat în 1980) până la Peter Motzan (emigrat în 1990), plecați în Germania, aflați într-o situație ambiguă, care nu poate fi considerată nici exil (pentru că scriitorii de limbă germană se integrează în mediul natural al limbii și culturii germane), nici întoarcere
Cronologia exilului literar postbelic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8355_a_9680]
-
tot Franța), Romulus Zaharia (SUA), Virgil Duda (Israel); 1989: Dinu Flămând, Mihai Dinu Gheorghiu, Mircea Iorgulescu (toți, Franța). O privire specială, un capitol aparte ar merita emigrația scriitorilor germani din România, de la Wolf Aichelburg (emigrat în 1980) până la Peter Motzan (emigrat în 1990), plecați în Germania, aflați într-o situație ambiguă, care nu poate fi considerată nici exil (pentru că scriitorii de limbă germană se integrează în mediul natural al limbii și culturii germane), nici întoarcere acasă (pentru că ei sunt originari din
Cronologia exilului literar postbelic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8355_a_9680]
-
două alte cazuri de exil cultural: Eugen Lozovan reușește să fugă în 1950, când însoțea în Austria ca traducător o delegație studențească, stabilindu-se din 1951 la Paris. E un caz rarissim. Al doilea e puțin mai deosebit: Ionel Jianu emigrează în iulie 1961 în Franța, "fiind răscumpărat de fratele său, Virgil Stark, din New York", după cum consemnează Florin Manolescu în dicționarul său. Ar fi, probabil, începutul acelor emigrări evreiești prin răscumpărare, de care va abuza regimul Ceaușescu, aplicându-l și sașilor
Cronologia exilului literar postbelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8379_a_9704]
-
1964. A făcut parte dintr-un select club de călărie, fiind chiar unul dintre conducătorii acestuia. Era un pasionat călăreț și cunoscător de cai. A fost, de asemenea, de notorietate, relația sa cu o altă împătimită a echitației, Ana Cumpănaș, emigrată în America și amanta celui mai căutat gangster din țara de dincolo de Ocean: Jo Dillinger, pe care Anna Sage, cum se numea acolo, îl denunțase FBI-ului. Revenită la Timișoara, și-a ales în Gara Domnița Elena (actuala Gară de
Agenda2006-13-06-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284909_a_286238]