2,025 matches
-
M. Shoemaker, și Philippe Bendjoya, la Observatorului Astronomic de pe Muntele Palomar din California. Fusese probabil capturată de Jupiter în anii 1920. În iulie 1994 s-a dislocat, la apropierea sa de Jupiter, iar fragmentele acesteia au intrat în coliziune cu emisfera sudică a lui Jupiter, între 16 și 22 iulie 1994, la o viteză de circa 60 km/s. În cursul acestui eveniment, importantele „cicatrici” lăsate de impacturile fragmentelor cometei erau mai vizibile decât celebra Mare Pată Roșie și au persistat
Jupiter () [Corola-website/Science/297912_a_299241]
-
de exercițiile pentru flexibilitate și întărirea tendoanelor. Fără toate acestea, practicantul nici nu are cum să stăpânească și să execute corect Tai Chi Chuan. "Stimularea sistemului nervos": Prin executarea unor mișcări complexe pe ambele părți, practica Tai Chi-ului stimulează ambele emisfere cerebrale. Coordonarea de o complexitate deosebită a mâinilor, picioarelor combinată cu păstrarea unui echilibru perfect și a unei concentrări desăvârșite ajută practicantul să își dezvolte o minte puternică și alertă. "Îmbunătățirea posturii și a echilibrului": Practicantul învață să păstreze coloana
Tai Chi Chuan () [Corola-website/Science/296530_a_297859]
-
Zona de climă temperată indică în geografie cele două zone din emisferele nordică și sudică care sunt cuprinse între latitudinile tropicelor și ale cercurilor polare. Schimbările climaterice generale dintre vară și iarnă în aceste zone sunt treptate, indiferent dacă vremea se încălzește ori că se răcește, generând două anotimpuri intermediare, primăvara și
Zona temperată () [Corola-website/Science/307248_a_308577]
-
și mări, a căror prezență ajută sensibil la stabilizarea umidității și a temperaturii de-a lungul unui an întreg. Deoarece în zonele temperate, vânturile predominante sunt cele care bat dinspre vest, climatul maritim este tipic pentru marginea vestică continentelor din emisfera nordică. Astfel, în Europa, întreg vestul acesteia, din sudul Portugaliei până la jumătatea Norvegiei, la circa 65°-66° latitudine nordică, respectiv întreaga coastă americană a Statelor Unite și a Canadei la Oceanul Pacific, între 40° și 60° latitudine nordică sunt exemple tipice de
Zona temperată () [Corola-website/Science/307248_a_308577]
-
care deși suficient de înalt, fiind orientat de la vest la est, nu blochează accesul masiv al umidității oceanice înspre interiorul continentului european. Cea mai mare parte a populației umane a planetei noastre locuiește în zonele temperate, și în special în emisfera nordică.
Zona temperată () [Corola-website/Science/307248_a_308577]
-
ghețari, cu vârfurile mai importante Cerro Darwin, 2.488 m și Cerro Sarmiento, 2.235 m, lanțul muntos aparține de parcul național Alberto de Agostini. Localitățile mai importante sunt: Țara de Foc este situată în zona de climă rece în emisfera de sud a globului, caracterizată prin diferențe mari de la o regiune la alta. Astfel în vest cantitatea precipitațiilor atinge 6.000 mm/an, pe când în est fiind mult mai reduse (cca. 250 mm/an), ceea ce prin comparație ar fi ca
Țara de Foc () [Corola-website/Science/307360_a_308689]
-
modelul inteligenței multiple. <br> O contribuție însemnată se datorează Lindei Silverman care a elaborat o teorie confirmată prin numeroase experimente practice, în care se precizează două forme perfect distincte de inteligență: vizual-spațialii și auditiv-secvențialii, adică cei ce utilizează cu predilecție emisfera dreaptă cerebrală în procesul gândirii (vizualii) și cei ce utilizează cu preponderență emisfera stângă cerebrală (secvențialii). Deosebirile dintre aceste două categorii au atras atenția asupra unui alt fenomen ce caracterizează inteligența umană, acela al gândirii holografice ce se poate caracteriza
Concepte despre supradotare () [Corola-website/Science/308595_a_309924]
-
elaborat o teorie confirmată prin numeroase experimente practice, în care se precizează două forme perfect distincte de inteligență: vizual-spațialii și auditiv-secvențialii, adică cei ce utilizează cu predilecție emisfera dreaptă cerebrală în procesul gândirii (vizualii) și cei ce utilizează cu preponderență emisfera stângă cerebrală (secvențialii). Deosebirile dintre aceste două categorii au atras atenția asupra unui alt fenomen ce caracterizează inteligența umană, acela al gândirii holografice ce se poate caracteriza prin ecuațiile și funcțiile lui Gabor și care dau similitudini surprinzătoare între teorie
Concepte despre supradotare () [Corola-website/Science/308595_a_309924]
-
250778° longitudine estică. Locul amartizării este aici pe harta web Google Marș și aici în software-ul NAȘĂ World Wind. "Phoenix" a amartizat în Valea Verde din Vastitas Borealis la 25 mai 2008, într-o zi de la sfârșitul primăverii din emisfera de nord marțiană (L = 76,73), unde Soarele a luminat panourile sale solare pe toată durata zilei marțiene. Până la solstițiul de vară din emisfera nordică marțiană, care a avut loc la 25 iunie 2008, Soarele a apărut la poziția maximă
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
Valea Verde din Vastitas Borealis la 25 mai 2008, într-o zi de la sfârșitul primăverii din emisfera de nord marțiană (L = 76,73), unde Soarele a luminat panourile sale solare pe toată durata zilei marțiene. Până la solstițiul de vară din emisfera nordică marțiană, care a avut loc la 25 iunie 2008, Soarele a apărut la poziția maximă de . "Phoenix" a văzut primul apus de soare la începutul lui septembrie 2008. Amartizarea a avut loc pe o suprafata plata, cu landerul raportând
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
sau α Lyrae (denumire Bayer: alpha Lyrae), este cea mai strălucitoare stea a constelației Lira, a cincea stea de pe cer ca strălucire și a doua din emisfera celestială nordică, tot ca strălucire. are o magnitudine de 0.03 și se află la o distanta relativ mică de Soare și chiar de Pământ (ținând cont de alte obiecte de pe cer), la 25.31 ani-lumină de Pământ. Împreună cu Arcturus
Vega () [Corola-website/Science/308074_a_309403]
-
stea descoperită se conține un disc de praf orbital. Vega poate fi observată adesea aproape de zenit în zonele situată în latitudinea de mijloc dintre Ecuator și Polul Nord, în timpul nopților de vară. Bineînțeles, aceasta poate fi văzută aproape în totalitate în Emisfera Nordică, situându-se aproape de limita stelelor circumpolare. În partea sudică a Terrei, ea poate fi văzută foarte palid spre partea de nord, în timpul iernilor din emisfera respectivă. Cu o declinație de +38,78°, Vega poate fi văzută doar la latitudini
Vega () [Corola-website/Science/308074_a_309403]
-
Polul Nord, în timpul nopților de vară. Bineînțeles, aceasta poate fi văzută aproape în totalitate în Emisfera Nordică, situându-se aproape de limita stelelor circumpolare. În partea sudică a Terrei, ea poate fi văzută foarte palid spre partea de nord, în timpul iernilor din emisfera respectivă. Cu o declinație de +38,78°, Vega poate fi văzută doar la latitudini mai la nord de 51° latitudine sudică. Prin urmare, ea nu poate fi văzută din Antarctica sau din sudul Americii de Sud, la Punta Arenas, din Chile, de
Vega () [Corola-website/Science/308074_a_309403]
-
vară, printre care și Vega, Altair din Aquila și Deneb din Cygnius formează asterismul "triunghiul de vară". Acest triunghi are forma unui triunghi dreptunghic, Vega aflându-se în punctul unghiului drept. Triunghiul de vară este foarte ușor de recunoscut în emisfera nordică, deoarece se află printre multe alte stele luminoase și ușor de recunoscut. Lyridele sunt o ploaie de meteori, care are loc anual între 21 și 22 aprilie. Când un meteoroid intră în atmosfera Pământului cu o viteză foarte mare
Vega () [Corola-website/Science/308074_a_309403]
-
recunoscută de către toate stările sociale, indiferent că aparțineau stărilor dominante sau celor subordonate. Interesul navigatorilor occidentali s-a îndreptat cu precădere spre zonele sudice ale globului, spre „Indii”, iar pe liniile de navigație între Pacific, Atlantic și Oceanul Indian străbăteau îndeosebi emisfera sudică. Dar, în ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea și în prima jumătate a secolului al XIX-lea, pe măsura creșterii nevoii de noi piețe de desfacere a diferitelor produse industriale, s-a impus necesitatea formării unor escale suplimentare
Istoria Japoniei () [Corola-website/Science/308200_a_309529]
-
Epifiza sau glanda pineală (corpus pineale, conarium sau epiphysis cerebri) este o formațiune nepereche, cu greutatea de aproximativ 0,2 g, situată deasupra coliculilor cvadrigemeni superiori. Este aflată în masa encefalului, între cele 2 emisfere, fiind parte a epitalamusului. Aceasta este responsabilă pentru secreția unor hormoni, printre care și secreția melatoninei. În perioada copilăriei, epifiza este mare, însă odată cu trecerea anilor, aceasta se micșorează devenind aproape inactivă la maturitate. Ca glandă endocrină, epifiza aparține "sistemului
Glandă pineală () [Corola-website/Science/307536_a_308865]
-
în climat, iar peste câteva mii de ani, 75% din speciile de mamifere din Europa și America de Nord au murit, printre care și gheparzii. Este probabil ca ei să fi migrat spre medii mai potrivite, căci gheața acoperise mare parte din emisfera nordică, iar nivelul mărilor a scăzut. Ghepardul a supravietuit Epocii Pleistocene, dar numărul său a fost grav redus. În secolul al V-lea, ei erau folosiți de către nobilii italieni la vânătoare. Gheparzii adulți erau prinși în sălbăticie și închiși în
Ghepard () [Corola-website/Science/306539_a_307868]
-
Aurora polară este un fenomen optic ce constă într-o strălucire intensă observată pe cerul nocturn în regiunile din proximitatea zonelor polare, ca rezultat al impactului particulelor de vânt solar în câmpul magnetic terestru. Când apare în emisfera nordică, fenomenul e cunoscut sub numele de aurora boreală, termen folosit inițial de Galileo Galilei, cu referire la zeița romană a zorilor, Aurora, și la titanul care reprezenta vânturile, Boreas. Apare în mod normal în intervalele septembrie-octombrie și martie-aprilie. În
Auroră polară () [Corola-website/Science/306524_a_307853]
-
nordică, fenomenul e cunoscut sub numele de aurora boreală, termen folosit inițial de Galileo Galilei, cu referire la zeița romană a zorilor, Aurora, și la titanul care reprezenta vânturile, Boreas. Apare în mod normal în intervalele septembrie-octombrie și martie-aprilie. În emisfera sudică, fenomenul poartă numele de auroră australă, după James Cook, o referință directă la faptul că apare în sud. Fenomenul nu este exclusiv terestru, fiind observat și pe alte planete din sistemul solar, precum Jupiter, Saturn, Marte și Venus. Totodată
Auroră polară () [Corola-website/Science/306524_a_307853]
-
observarea fenomenului în nordul continentului, de unde numele de auroră boreală. În secolul XVIII navigatorul englez James Cook a constatat prezența fenomenului observat de Galileo în Oceanul Indian, botezându-l aurora australă. De atunci a devenit clar că efectul nu era exclusiv emisferei nordice terestre, motiv pentru care a apărut denumirea de auroră polară. În aceeași epocă, astronomul britanic Edmond Halley a emis ipoteza potrivit căreia câmpul magnetic terestru ar fi legat de fenomenul de formare a aurorelor boreale. În 1741, Hiorter și
Auroră polară () [Corola-website/Science/306524_a_307853]
-
În zonele cu climă temperată, vara este cel mai cald dintre cele patru anotimpuri. Solstițiul ce are loc în timpul său se numește "solstițiul de vară" și marchează momentul în care, în emisfera respectivă, ziua are durata cea mai mare. Data de început și de final ale verii sunt aproximative, și variază de la o cultură la alta. În zonele polare aflate între pol și cercul polar, în preajma solstițiului are loc fenomenul de „nopți
Vară () [Corola-website/Science/306633_a_307962]
-
de aer stă la baza aerodinamicii. Intensitatea vântului depinde direct proporțional de diferența de presiune dintre cele două zone geografice. Direcția vântului este influențată de forța Coriolis care ia naștere prin rotația pământului, deviind, de exemplu, vânturile spre vest în emisfera nordică. Un alt factor care schimbă direcția și eventual temperatura vântului sunt obstacolele topografice ca: munți, văi sau canioane. Föehnul, de exemplu, este un vânt rece din Munții Alpi care la trecerea peste Alpi (urcare și coborâre) se încălzește prin
Vânt () [Corola-website/Science/306681_a_308010]
-
indivizi (între 202.000 și 311.000). Mai există două concentrații mult mai mici (de circa 2.000) în grupurile din Pacificul de Nord, Antarctica și Oceanul Indian. Alte două grupuri există în Atlanticul de Nord și cel puțin două în emisfera sudică. Balenele albastre sunt rorquali (din familia Balaenopteridae), familie ce cuprinde balena cu cocoașă, balena nordică, balena tropicală, balena sei și balena știucă. Familia Balaenopteridae este considerată a fi evoluat din alte familii ale subordinului Mysticeti în oligocenul mijlociu. Nu
Balenă albastră () [Corola-website/Science/306912_a_308241]
-
și are aproximativ lungime. Puii de balenă albastră beau 380-570 litri de lapte pe zi. Puiul este înțărcat după șase luni, moment la care și-a dublat lungimea. Maturitatea sexuală este atinsă de regulă la vârsta de 5-10 ani. În emisfera nordică, arhivele din anii vânătorii arată că masculii cu lungimi de 20-21 m și femelele 21-23 m sunt la maturitate sexuală, în vreme ce în emisfera sudică, aceste lungimi sunt de 22,6 m și, respectiv, 24 m. În emisfera sudică, la
Balenă albastră () [Corola-website/Science/306912_a_308241]
-
și-a dublat lungimea. Maturitatea sexuală este atinsă de regulă la vârsta de 5-10 ani. În emisfera nordică, arhivele din anii vânătorii arată că masculii cu lungimi de 20-21 m și femelele 21-23 m sunt la maturitate sexuală, în vreme ce în emisfera sudică, aceste lungimi sunt de 22,6 m și, respectiv, 24 m. În emisfera sudică, la maturitate, lungimea medie a masculilor este de 25 m și a femelelor de 26,5 m. În Pacificul de Nord, studii fotogrammetrice au arătat
Balenă albastră () [Corola-website/Science/306912_a_308241]