2,112 matches
-
palat cu multe încăperi pe care, temătoare dar foarte curioasă, voiam să le cunosc. Mi se părea totul atât de nou încât îmi venea să cred că sunt în pragul unei aventuri. Și acum, în clasa a IV-a, sunt emoționată în prima zi de școală. Împletesc în gând clipele de neuitat ale vacanței cu vorbele calde, sfătoase ale doamnei învățătoare. În jurul meu, același râu de copii gălăgioși. Doar eu, cu ochi ceva mai maturi, încep să văd că mă îndepărtez
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
tremur și am crezut că ori o să plângă, ori o să explodeze. El însă a continuat să privească cu atenție, iar întoarcerea în trafic a avut un efect calmant. Era de parcă ar fi știut exact cât îți poate permite să se emoționeze ca om înainte de-a se întoarce la problemele legate exclusiv de slujba de polițist. Puțin după ora 3 ne-am îndreptat spre sud pe Van Ness, ca să aruncăm o privire la școala de pe bulevardul ăla. Eram la un cvartal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
se ascunde să n-o vadă nimeni. De ce tata îi zice numai: „Ai răbdare, îndură“? Și de ce nimeni nu vrea să vorbească cu mine, de parcă n-aș fi în stare să înțeleg? Era adevărat: nici măcar în timpul conversațiilor, nici măcar când era emoționat nu făcea greșeli de sintaxă, nu greșea timpul sau modul vreunui verb. Își înălță capul cu păr castaniu ondulat elegant pe frunte, așa cum avea să-l poarte toată viața, și promise: Nimeni n-o să știe că am vorbit despre asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
el. — Simois și Scamandros, zise Zaleucos. Gajus privea, nemișcat, locurile ale căror nume fuseseră inventate de Homeros. Mai încolo, sub norii joși străbătuți de razele soarelui ca de niște lame, se întindeau în dezordine mai multe ziduri. Zaleucos le spuse, emoționat: — Aceea de acolo, de pe colină, este cetatea care s-a numit Troia. Pe câmpia pustie, în fața zidurilor cetății care fusese asediată timp de zece ani, păștea acum o turmă; se vedeau păstorii sprijiniți în bâte, câțiva cai sălbatici. — A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Tritonios, care a dispărut când s-a scufundat Atlantis. Toate au fost adunate între zidurile acestea, cu nețărmurită dragoste, pentru că era memoria vie a tuturor oamenilor dinainte de noi, încheie el. Dar nu-i invită pe străini să intre. Germanicus fu emoționat, cum aveau să fie mulți alții după el. — Spune-mi dacă papyrus-ul despre Atlantis mai există. Spune-mi dacă-i cu putință să-l vedem. Vii cam târziu, grecule. Papyrus-urile au fost arse; nu știu dacă a fost violența soldaților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mincinoase ascundeau o cruntă luptă pentru putere a fost prima soție a lui Augustus - înșelată de multe ori -, mama Juliei, Scribonia. După divorțul acela plin de cruzime, s-a ținut deoparte cu o demnitate plină de dezgust. Acum însă a emoționat întreaga Romă declarând că voia să-și însoțească în surghiun fiica nevinovată. Și a făcut-o, rămânându-i alături până la moarte. Atunci și fiul de șaisprezece ani al lui Sempronius Gracchus a strigat că tatăl său era nevinovat și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se adauge o a doua acuzație scandaloasă: abuzul de putere, adulterul, magia neagră. Dacă s-ar vorbi doar de conspirație, Roma s-ar răzvrăti. Dar dacă acuzatul este și hoț, sau libertin, sau ucigaș prin otrăvire, nimeni nu se mai emoționează. Asta e teorema lui Tiberius.“ Scriind acestea, Drusus nu prevedea că, de-a lungul secolelor, Teorema avea să găsească mulți imitatori lipsiți de scrupule, chiar dacă nu întotdeauna foarte abili. Senatorii se adunară slugarnici, în grup compact, pentru a-l judeca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Avea veleități de actor tragic și îi plăcea să declame; dezvăluia sunetul fiecărui cuvânt, silabă cu silabă, insista, prin pronunție și pauze, cu o eleganță eterică, asupra accentelor complexe ale versurilor. Pentru el, literatura era o lume sonoră; sunetele îl emoționau; uneori părea că uită de semnificația intelectuală. Gajus stătea alături de el în grădină, cu ochii închiși, sub soarele blând de iarnă, în timp ce bibliotecarul citea. Și amândoi, sclavul grec și nepotul împăratului, evadau împreună, în gând. Din când în când, Gajus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
El înțelese că, în timp ce îl serveau, se întrebau dacă aveau să-l mai vadă viu a doua zi. Îl întrebau ce dorește și observară că îi plăceau peștele din marea aceea, fructele și prăjiturile cu miere. „Mâncarea unui copil“, comentară emoționați la bucătărie. Adesea însă, după câteva înghițituri, vomita. Apoi ieșea din camerele lui - Tiberius nu-i rezervase o cameră umilitoare și sărăcăcioasă, ca aceea pe care i-o impusese Maștera, iar el se simți ușurat și aproape recunoscător - și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de atunci și că răsuna limpede. Începu, cum se cuvenea, comemorându-l pe Tiberius, în cuvinte dar prudente și puține; fură pe placul tuturor, pentru că nimeni nu-l plângea pe mort. Patricienii culți observară că pronunția lui era clasică, elegantă; emoționați, câțiva bătrâni spuseră: „Îmi aduce aminte de Augustus“. Imediat, frumosul glas tineresc evocă marile figuri ale neamului său, mitica familie Julia: Julius Caesar, Augustus, Agrippa, Germanicus. Populares și optimates constatară cu ușurare că nu-l amintise pe Marcus Antonius nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
care avea să devină celebră - ajungi să fii în siguranță. Fascinanta putere a tinereții, părul castaniu ușor ondulat, ochii limpezi, corpul atletic și agil datorită anilor petrecuți în castrum dădeau cuvintelor sale o forță extraordinară, mai presus de orice logică. Emoționați, populares aplaudară; dezamăgiților optimates discursul li se păru însă utopic, rod al lipsei de experiență. Se știa totuși că anunțarea unor măsuri liniștește adesea poporul, ca și cum respectivele măsuri s-ar și pune în practică; și cum liniștea romanilor era imperios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
colțuri tainice în grădini. Îi erau foarte dragi animalele, care nu știau ce-i trădarea. Uneori, în cele mai neașteptate situații, avea răbufniri de tandrețe, simțea nevoia să-i îmbrățișeze pe ceilalți, și toate acestea îi uimeau și, adesea, îi emoționau pe cei din jurul lui, de pildă pe orgoliosul praefectus din Classis Praetoria, amiralul de la Misenum, care nu avea să uite niciodată brațul Împăratului care-i înlănțuia umerii. Dormea întotdeauna singur. Servitorii spuneau că nu primise pe nimeni în camerele silențioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
scurt. Însă probabil că tu ești un cavaler mai bun decât el. Numai tu puteai să străbați o asemenea distanță în atât de puține zile. — Tribunul Caius Silius m-a așezat prima dată în șa, îi aminti Împăratul. Amândoi se emoționară la auzul acelui nume. Istoricii scriu că, în scurta lui domnie, Gajus Caesar a străbătut mai multe mile decât alți împărați care s-au aflat la putere vreme îndelungată. Rezista la oboseală, călătorea pe mare chiar și pe vreme rea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
că ești demn să porți acest nume? - Nu știu. L-am ales pentru că mi-a plăcut. - Mai arată-mi câte ceva, spuse bărbatul făcând un semn spre o masă de catifea aflată în apropiere. Băiatul mai efectuă câteva trucuri, fiind foarte emoționat totodată de faptul că era privit de una din legendele vii ale iluzionsimului. Omul făcu un nou semn din cap, un semn care păru aprobator. Faptul că un băiat de numai 14 ani primește un astfel de compliment din partea maestrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
un aspect cărnos, roșu, lasciv, care mă făcea să mă gândesc tânjind la obrajii ei și la sugestiile sânilor ei enormi care răzbeau mereu afară din bluza uniformei sale. Trandafirii din obrajii ei, m-am gândit eu, în vreme ce o priveam emoționat: dar expresia evoca roșeața delicată de pe pielea catifelată a vreunei eroine victoriene. Nu - obrajii fetei mele aveau loc cât pentru o vază-ntreagă. Plus câteva crizanteme gigantice. Iubirea mea e ca o sofa roșie-roșie, am meditat eu. Și da, desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
prima dată la magazin și m-a văzut la casă în uniformă a-nceput să plângă sau așa ceva. M-am jenat că mai era încă un senior care stătea cu mine să se uite la tot ce fac, m-am emoționat și apăsam greșit pe butoane și ratam scanneru’ și naiba mai știe ce făceam. Îți cam pierzi mințile când se uită cineva așa la tine: verificam chestiile cele mai plicticoase pe vremea-n care eram sub un senior. Clienții aduceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
l-aș fi făcut. Chiar și la telefon auzeam cât era de supărată, după tremurul din glas: suna gâtuit și foarte agitat, fie pentru că se abținea să nu zbiere la mine, fie pentru că faptul de a vorbi cu mine o emoționase foarte tare - nu-mi dădeam seama. Sau poate, desigur, din cauza faptului că descoperise că mama ei, la fel ca tatăl ei, cedase (deși, din ce-mi spune, această dependență extraordinară de a răzui cartonașe durează de ceva vreme, astfel că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
și lu’ Charlie și poți să iei și tu una și să nu te deranjezi deloc pentru mine. Minunat! Așa, a sunat soneria și eram destul de emoționată când m-am ridicat de pe scaun să răspund. La dracu’! Aș fi fost emoționată dacă știam cine vine, nu? Mama a tras draperiile și-a tras cu ochiu’ afară și arăta - cum se zice? - cam surprinsă și uimită în același timp. Nu, iubita, zice, nu-s prietenii tăi. Cred c-au greșit casa - vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ritualic. Zgomotul făcut de acest tun singuratic străbătu aerodromul, acoperit curînd de zumzetul plîngăreț al unei sirene de alarmă aeriană. Claxonul de deasupra casei paznicilor din lagărul Lunghua reluă mesajul, cu un duduit aspru care Îi sfredeli auzul lui Jim. Emoționat de perspectiva unui raid aerian, Jim se uită spre cer prin acoperișul deschis al sălii de Întrunire. În tot lagărul, deținuții alergau pe cărările de zgură. Bărbații și femeile, care moțăiau ca niște pensionari de azil pe treptele barăcilor, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pista de ciment de la aerodromul Lunghua rămînea intactă. Printr-un efort eroic, inginerii japonezi continuau să astupe craterele după fiecare raid, de parcă s-ar fi așteptat ca o flotilă de salvare să sosească din Insulele de Acasă. Albul pistei Îl emoționa pe Jim, suprafața ei albită de soare amestecată cu oasele calcinate ale chinezilor morți și, poate, chiar cu propriile sale oase Într-o moarte care ar fi putut avea loc. Aștepta nerăbdător ultimul act de rezistență al japonezilor. Acest amestec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ce nu-i fusese permis niciodată, și Începu să citească exemplarele aruncate din Life și Saturday Evening Post. De data asta, reclamele generoase, titlurile și lozincile - „CÎnd se vor construi mașini mai bune, Buick le va construi!“ - nu-l mai emoționară. În ciuda alimentelor pe care le mîncase, se simțea amețit că trebuia să găsească o cale spre Shanghai și din pricina tuturor confuziilor păcii arbitrare impuse peisajului așezat și sigur al războiului. Venise pacea, dar lucrurile nu erau În regulă. Prin ferestrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
stau bine, este excentric, bisexual, foarte inteligent. Scriitorul berlinez cu siguranță ar fi făcut-o mai fericită. Se întâlnesc poate în vreo cafenea literară, el își așază umbrela sau căciula pe scaun, îi citește din operele lui, iar ea se emoționează. Da, este matură exact atât cât trebuie, burgheză atât cât trebuie pentru un amant bisexual. Am fost întotdeauna mândru să am o femeie atât de elegantă alături. Astăzi însă eleganța ei mă întristează. Al nu știu câtelea travestiment. În dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
să ajung la el. Mă uit afară. Și perspectiva privirii este diferită. Noi construcții au micșorat orizontul, curtea este identică, dar plină de mașini. — Mulțumesc. — Pentru puțin. Suntem din nou în stradă, se simte din nou mirosul brutăriei. Te-a emoționat? întreabă Italia. — Nu vrei să mâncăm o pizza? spun eu. Mâncăm pe drumul de întoarcere, eu cu îmbucături mari, în timp ce șofez. Italia mă mângâie pe ureche, pe față, pe cap. Știe că sufăr și îi pare rău. Ea nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
asta acum demonstra cât de iritată era. Nu voia să mă supere, dar nici nu putea să închidă ochii în fața nedreptății, oricare ar fi fost ea în cazul acesta. —„Acest document, sub forma unei cărți sau a unei piese, a emoționat sute de mii de persoane“, am citit eu. Tot nu înțelegeam de ce. O mulțime de oameni se ascunseseră. Milioane muriseră. Nimănui nu i-a păsat. Sau, cel puțin, nimeni nu a făcut ceva ca să îi oprească. Și nici acum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Uri și Nina, Fima era În cea mai bună formă. Când avea inspirație, putea captiva și distra tot grupul până la orele târzii ale nopții, cu un șir nesfârșit de paradoxuri strălucite, Îl putea ului cu analizele sale politice, amuza și emoționa. Fima e doar unul! obișnuia să spună Uri cu o mândrie paternă. Iar Fima completa propoziția: Dar și ăla e prea mult! Nina zicea: —Uitați-vă la ăștia doi! Romeo și Julius. Sau mai degrabă Laurel și Hardy. Fima nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]