1,678 matches
-
care aseară mi-a dat o amețeală destul de neplăcută. Cuplul, nici nu-l simt; umblă în vârful picioarelor; acum nu mai sar în sus când aud ușa de la intrare, cum se întâmpla când stătea Leși. Era o adevărată teroare. Rose, emoționată și speriată, îmi făcea semne cabalistice care însemnau: „Doamne, a venit!“ O întrebam: „Cu cineva?“ - „Cu siguranță, fiindcă se tot învârtește pe lângă glasvand; probabil are o gaură prin care se uită, căci aud parchetul scârțâindu-i sub pași, pe acolo
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
bătut la cap toată ziua să mă mut înapoi în Oxshott. — Păi, așa e! Tarkie tocmai zicea zilele trecute că parcă Londra nu mai e la fel, de când ai plecat. — Pe bune? Mă uit la ea mirată și ridicol de emoționată. — Și mama ta mă întreabă întruna dacă eu cred că o să rămâi pentru totdeauna la New York... Nu rămâi acolo, nu? — Sincer, habar n-am, spun neajutorată. Totul depinde de Luke... și de afacerea lui... Dar nu e el șeful! sare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Mersi, Robyn. După ce pleacă Robyn, se aude un ciocănit ușor în ușă și intră Christina, care arată absolut superb în rochia ei auriu pal Issey Miyake și are un pahar de șampanie în mână. — Ce face mireasa noastră? zice surâzând. Emoționată? — Nu chiar! spun. Ceea ce e relativ adevărat. De fapt, e perfect adevărat. Sunt dincolo de emoție. Ori totul iese exact conform planului și merge ca pe roate, ori nu, și atunci va fi un adevărat dezastru. N-am ce face. — Tocmai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
care m au găsit într-o stare sufletească bună, poate cea mai bună din acest an. Regret că nu l-am putut vedea pe Ducu în trecerea lui rapidă pe la Bibliotecă. S-a întîlnit însă cu Nuța; a fost vădit emoționat. Rămîne ca în scurtă vreme să vă fac eu o vizită (adică prin luna ianuarie). Am primit Ateneul, nr. 7, imediat ce ți-am trimis răspunsul (l-ai primit?) la scrisoarea ta precedentă. Ți-am trimis și volumul G. Ibrăileanu, M.
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
materie primă. Cînd îl vede pentru prima dată printre gratiile celulei, arată ca o pisică grasă care a pus ochii pe o pasăre interesantă un colibri, o kiwi. Cînd îl roagă să-i arate jurnalul lui, arată ca un vampir emoționat care cere de la virgină un strop de ceva, ca să-și mai domolească setea. Toată viața din Perry trebuie să treacă în personajul Perry din cartea lui Capote și, atît timp cît durează transferul ăsta delicat (a durat ani), Capote face
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
lui nu a dorit să-l urmeze pe acest drum, dar a fost prezentă la botez, iar când soțul ei a intrat în apă, lacrimi mari se rostogoleau pe obrajii ei. “În curând te voi urma și eu!” spuse ea emoționată. Probabil veți crede că totul a fost frumos în viața tânărului nostru, dar nu a fost deloc așa. La scurt timp după ce a primit botezul, oaspetele s-a mutat din acea comunitate, iar tânărul nostru s-a trezit singur, într-
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
veșmintelor, ei dovedea simțul artistic și hărnicia mâinilor ei îndemânatice. Lui Costache i s-a părut că s-ar bucura dacă ar alege-o pereche, s-a înclinat în fața ei și a poftit-o la joc. Fata a răspuns invitației emoționată, chiar îmbujorată de emoție, gândindu-se să nu fie judecată aspru de fetele ce erau în horă. Au jucat amândoi, potriviți ca înfățișare și măiestrie de joc, ceea ce arată că alegerea lui Costache era inspirată. Au jucat rând pe rând
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
moare valul,/ Dulce Românie, asta ți-o doresc.» Aceste versuri le-a scris în anul 1876 și i-au înflăcărat pe ostașii români în războiul de independență, din 1877, așa ne spunea domnu’ Obreja; − Intr-adevăr, așa este, confirmă Costache emoționat. Soarele se apropia tot mai mult de pădurea „Lui Iftenie”, semn pentru Maria și Maricica ce aduseseră „de-ale gurii” la prânzul mare, să se grăbească să meargă înapoi acasă, să împlineasă treburile de seară în gospodărie și să pregătească
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
formal, dar e foarte mulțumit de confuzia făcută, bucuros că l-a întinerit cu douăzeci de ani! Curând are loc adunarea propriu-zisă într-o sală special pregătită, profesorul-diriginte fiind mentorul nostru în ale pedagogiei, Petru Todicescu. Ne așezăm în bănci emoționați, ca odinioară... Spun câteva cuvinte, în calitatea mea de fost șef al promoției, după care, venerabilul nostru profesor face apelul nominal. Răspund motivat pentru cei care nu sunt de față, doar doi colegi, restul morți. Chicoș Vasile la cutremurul din
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
și altora despre ce am văzut și simțit. Pe 8 mai către seară ajungem la Pisa, cu celebrul ei turn înclinat așa cum l-am văzut în manualele școlare, ori în filme. Acum mă aflam pe acele meleaguri și-mi plimbam emoționat pașii pe străzi, admirând monumentala Catedrală și alte monumente pe care mâna măiastră a omului le-a făurit în timp. Admir cu încântare vastitatea spațiilor pictate și sunt furat de forfota neliniștită a miilor de turiști care circulă și comentează
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
vecinilor, dar ne fac extraordinar de bine. E liniște și frumos și bine, și bine, și minunat. Vineri 18 iulie 1997 - San Antonio - Spania Plecarea din Iași a fost pe data de 6 iulie duminica. Ploua și toată lumea era precipitată, emoționată și plină de întrebări cărora numai timpul putea să le găsească răspunsul. De exemplu: doamna doctor (vecina) se întreba ce se va face dânsa timp de trei luni cât vom fi noi plecați și când, probabil, și ceilalți vecini de
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
mi-a interzis să mai car eu ceva, ducând la mașină tot ce era de dus, relatându-i lui Liviu că dimineață m-a văzut în costum de baie (de fapt în chiloți și sutien umblând de nebună prin casă, emoționată și speriată, cu ușa de la intrare deschisă larg, din obișnuință) și întrebându-se (deci și el a rămas cu un semn de întrebare) de ce trebuie să mergem în Spania, când țara noastră este atât de frumoasă. N-am putut să
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Stetson pe malul unui râu cu p)str)vi, În Colorado, la Harold Wilson, cu p)rul s)u neîngrijit și cu acea strângere de mân) lipsit) de orice efuziune. Francezii, cred, vor fi ultimii care vor renunța la aerul emoționat. A fost emoționant s)-l Întâlnesc pe Saint-John Perșe, diplomatul și poetul. F)cea ochii mari, ca un vr)jitor, când Îți pronunța numele, comportându-se că un vizionar, cu o privire care te s)geta. Era o ființ) mereu
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
multe probleme. Este evident c) se str)duiește permanent s) se fac) Înțeles; faptul c) accept) o astfel de obligație nu-i face viața mai simpl). Vorbește limba englez) corect, cu multe sunete guturale, specifice israelienilor. Poate c) nu pare emoționat, Ins) emoția exist). Simți acest lucru și În casa lui, desi reședința lui Rabin nu este impozant). Dac) la uș) nu ar fi oameni cu pistoale-mitraliere, ai crede c) te afli Într-o cas) confortabil) din Washington sau din Philadelphia
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
trebuie s) fie prudent. În ceea ce m) privește, am oroare s) irosesc timpul oamenilor care sunt ocupați și au multe probleme. Îmi amintesc o anecdot) despre Lyndon Johnson - unui ziarist, pe care Il intimidase și care abia Ing)ima câte ceva, emoționat, presedintele i-ar fi spus: „Ce Întrebare de rahat mai e și asta, că s) i-o pui conduc)torului celei mai puternice națiuni din lume?”. Cât de bine Îl Înțeleg pe Samuel Johnson, care nu era dispus s) fac
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
unde, licean fiind, făceam figurație. Ea obișnuia să vină devreme În teatru, se Încuia În loja ei, nu vorbea cu nimeni, apoi stătea În culise așteptându-și intrarea, complet absorbită În rol. De cum intra În scenă, lacrimile Îi curgeau instantaneu, emoționată atât de suferința eroinei pe care o juca, cât și de iubirea ei de sine. Revenea În culise extenuată, dar fericită. Era prea identificată cu propriul ei elan ca să se Întrebe ce s-a comunicat În sală și dacă i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
ocazie, mi s-a cerut să fac parte din procesiunea de deschidere. Așteptând semnalul de intrare În uriașa sală de dans În care e transformată opera pentru o noapte, Holender s-a apropiat de mine și mi-a șoptit, evident emoționat: „Nu e minunat că am ajuns noi, românii, să deschidem balul Vienei?!“. Am fost plăcut surprins să văd că În culmea succesului, având orașul imperial cu toate intrigile lui În buzunar, Holender se gândea la plaiurile mioritice! Shakespeare, my way
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
baza capului ras, pentru vitejia lui, pentru mișcările nervoase ale bețigașului lui, deasupra căruia - ca niște pisoi care se joacă degajați cu lăbuțele - culorile alunecau uneori, când Îl apropia prea mult de ecran. Spre sfârșit, monotonia ședinței devenea insuportabilă; operatorul emoționat nu mai găsea a patra placă, amestecând-o cu cele deja folosite și În timp ce Lenski aștepta răbdător În Întuneric, câțiva spectatori Începeau să-și proiecteze umbrele negre ale mâinilor ridicate pe ecranul alb și speriat; dintr-odată, un băiat sprinten
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
prima dată de el: decedați, detestați?) s-a ciocnit intenționat de Maurice Vânătorul de mustangi (eșarfă stacojie, pantaloni de catifea ferfenițiți, sânge fierbinte de irlandez), un tânăr geambaș care era de fapt un baronet, Sir Maurice Gerald, după cum va descoperi emoționată mireasa lui, la sfârșitul cărții. Asemenea emoții false au constituit poate unul dintre motivele pentru care faima autorului de origine irlandeză a apus atât de repede În țara lui adoptivă. Imediat după ciocnire, Maurice a efectuat mai multe acțiuni În
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ăsta îi numai inimă, spune Maria cu admirație. Să nu-l piardă inima asta. Pușche pe limbă, unchiule! Doamne ferește! își face ea cruce. Chiribuță copil de casă intră precipitat: Măria sa Domnul! Țamblac îi iese înainte. Maria se ridică. Este vădit emoționată. Bună dimineața, Maria, spune Ștefan și îi sărută podul palmei. Maria este fâstâcită o clipă, apoi, cu fină ironie, răspunde printr-o adâncă plecăciune: Gloriosul meu Domn! Țamblac se frânge de mijloc, apoi cu salutul roman: "Ecce homo! Fortissimus athleta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și înțelepciunea lor de demult... Și noi vă mulțumim că ne-ați îmbrățișat cu dragoste și măcar o părticică din comorile Eladei și-au găsit mlădiță în pământul Moldovei ce a devenit "Bizanț după Bizanț", grăiește Țamblac cu glas tremurat, emoționat. Boier Stanciu tușește, se foiește, șovăie, își drege glasul: Apăi... dacă tot a venit vorba de ce-i vechi și de ce-i nou, fie-mi îngăduit a zice și eu o vorbă. Nu ți-a fi cu supărare că limba-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
începe câinii, toți câinii, să necheze?) are ceva apocaliptic. Dragostea e totuși mai tare. În linia trubadurescă, dar cu sens inversat, divinizând femeia nu ca regină sau „Doamnă”, ci ca sclavă, am auzit adesea, cântată de Frățilă în prezența poetului emoționat, o poezie mai veche, ușor modificată în transpunerea muzicală : „...în lipsa mea ea se gândește numai la mine/ ea cea mai dragă și cea mai aleasă/ dintre roabele sublime./ Ei i se face rău de singurătate/ ea stă și spală tot
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
spuse de Mântuitorul. Vizita medicală am trecut-o ușor, dar la verificarea aptitudinilor muzicale, preotul profesor Gheorghe Marinescu, absolvent al Conservatorului din Viena, m-a verificat îndelung și cu greu mi-a dat aprobare. Nu știam să cânt. Am cântat emoționat, cu frică, „pe nas”. Proba scrisă la aritmetică m-a făcut „celebru”. A mai copiat și un alt candidat rezolvarea dată de mine, dar supraveghetorii au observat și au consemnat faptul că „concurentul N.N. a copiat la teza de aritmetică
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
acest drept. Acest paseism are o funcție protectoare într-o lume în care ea e depășită, într-o lume pe care ea n-o înțelege și pe care n-o va înțelege niciodată. Dacă ai ști, mon amour, cât de emoționat sunt ascultând raportul de zi al vieții ei, speranțele ei puerile, credința ei, certitudinea că-l va regăsi pe Iisus după această viață. Înainte, protestam mereu împotriva acestui tip de viziune a lumii, acum o las să vorbească, ascult fără
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
la terminarea oralului, cei șapte ieșind din sală cântând “Pe-al nostru steag”. La ora 16 listele erau afișate. Prima parte a listei era ocupată de dragii noștri elevi, începând cu Catană și Tcacenco: un moldovean și o ucrainiancă. Bucuroși, emoționați, copii s-au strâns în jurul învățătoarei lor. - Fetițo, i s-a adresat soției cineva din comisie, unde vă este învățătoarea? - Eu sunt, domnule. Mă numesc Steluța Brumă. - Nu-mi cer scuze pentru confuzie. Acum înțeleg cât de aproape le-ați
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]