1,699 matches
-
Îl rezervă pentru celebritățile oarecum invitate să plece de pe platou - cu vocea care implică aluzia „timpul tău a expirat“. Pe ecran, Nina plutea către Nancy Într-un nor de șifon. În ciuda tuturor relelor, nu mă puteam abține să nu fiu emoționată. Privirea mi se lipi de ecran, inspectând În cele mai mici amănunte Înfățișarea Ninei. —Iat-o pe Nina Chlore!!! Starul din Blonda fatală... spuse Nancy, În timp ce Nina se apropia. Nina! Chlore! Tu! Ești! Extraordinară! Încetează! spuse cu drăgălășenie Nina când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de zăpadă, surpriză, portarul îi comunică cu voce joasă băiatului că are în sfârșit biletul de loterie. 98.38.51. Adică: anul care vine, cum îi ceruse Nicu, anul nașterii lui, anul nașterii nevesti-sii. Se priviră amândoi în ochi, foarte emoționați, ca întotdeauna când provoci soarta la joc. Nea Cercel, cu fața puțin mai congestionată decât de-obicei, îi conduse la Peppin Mirto. Nicu aflase fără mirare că domnul Peppin o să-l ajute în privința străinului, era un om care suplinea orice
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
greu, fiindcă lucrurile intime sunt mult mai ușor de pus pe hârtie când le scrii franțuzește. De pildă în seara asta, tare m-aș ascunde într-o limbă străină ca după o mască de carnaval, să scriu cât sunt de emoționată și din ce motive, mais puisque j’ai promis d’écrire en roumain, je dois tenir promesse. Așadar curaj, să trag aer în piept și să scriu în limba strămoșilor mei (ceea ce nu-i chiar adevărat, fiindcă o parte din
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cum e dumnealui totdeauna, și m-a trimis să-i fac un comision, deși io sunt liber duminica. A zis că arde! Mă crezi că e legat și el cu puternicele lanțuri ale dragostei? Matale știi de cine, spuse el emoționat. Portarul nu întrebă, din păcate, de cine, deși Nicu i-ar fi spus bucuros. Nea Cercel nu era curios din fire, meseria de portar la un mare ziar îl făcuse să întâlnească prea multă lume în viața lui. Nu mai
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de crețuri. Hristea s-a apropiat și i-a încheiat, după obicei, șiragul de perle la spate, cadou de la nunta de argint, dar a făcut-o cu neîndemânare, alegându-se cu o nouă muștruluială. Doamna-mamă Maria Livezeanu era nervoasă și emoționată: prea mulți musafiri necunoscuți. 3 Vizitiii opriră rând pe rând, la peronul bine măturat de zăpadă. Era ger. Prima ajunse birja de piață a lui Mișka, cea la care erau înhămați doi frumoși cai albi. Din ea coborâră cei patru
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
din prețiosul său timp liber. Mai bântuia printre ofițeri și un alt motiv, mult mai sensibil când era vorba de condei. Până și locțiitorul politic, care în fapt avea puterea supremă de decizie în regiment, era și el agitat și emoționat, probabil, din aceeași cauză. Unii mai curajoși își luau inima în dinți și, pe șoptite, răspândeau zvonul că acesta ar fi absolvit "Academia Militară la Leningrad" numai cu șapte clase elementare, fără a avea școala medie terminată. Era greu de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
liniștitor, de relativă împăcare cu sine, nu a durat decât câteva secunde. Starea de nervozitate și surescitare puse din nou stăpânire pe el, ceea ce-l făcu să tremure și mai tare. Chiar în această situație răspunse cu siguranța unui student emoționat, care s-a pregătit bine pentru examen și căruia i-a căzut și biletul preferat. Muzeul Galaxiei Moluște? Imposibil! Aiurez eu sau își bate cineva joc de mine? E o glumă proastă dusă la extrem. Cine ar îndrăzni la începutul
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
căreia ieșea un smoc grizonant în formă de buclă și doi ochi uimiți, fără cearcăne și fără pungi, pe jumătate închiși, ce îl oprise subit din mers. Deoarece nu se așteptase la o asemenea surpriză, la început tresări, apoi zâmbi emoționat și, cu degetul arătător de la mâna dreaptă ațintit spre ea, ca și cum ar fi avut un revolver în mână, exclamă: Să nu spui că nu ești Gladiola! Nici prin cap nu-mi trece așa ceva. Dacă ai ști ce speriată sunt, nu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
istoviseră și, totodată, la amintirea lor, se umpluse de o mâhnire amară. De fapt, în ele era cuprins tot înțelesul vieții ei. Cât adevăr! Luiza, pe de altă parte, ascultase totul cu o uimire deosebită și era și ea adânc emoționată. Pentru dânsa, cuvintele Adrianei fuseseră ca un adevărat izvor de duioșie vie; se simțise că porniseră din inimă. Era profund mișcată, răscolită de-a dreptul în suflet. Totuși, cu eforturi, ea își păstră același veșnic 146 Rareș Tiron înveliș aspru
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
a pregătit pentru voi ceva, ca să toastăm - apoi toarnă lichior în ceștile de cafea. N-o să beți totuși, numai dacă veți repeta după mine următoarele: În viață, niciodată nu avem voie să ne dăm bătuți! Eu și cu Iozefina, extrem de emoționați, repetăm ținându-ne de mână: În viață, niciodată nu avem voie să ne dăm bătuți! Simt mâna Iozefinei, ușoară, subțire și rece, care-mi strânge degetul cel mijlociu între ale ei. Acuma să vă văd cum știți să respectați acest
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
care trebuie să reflecteze profund la multe chestiuni ale vieții" chiar m-a dat pe spate, după cum nu ascund nici faptul că eram surprins de gândul că un mucos ca mine poate pleca deja în concediu. Și tata era foarte emoționat, dar nu datorită acestui premiu. Îl mișcase atât de mult vestea, încât arăta ca în clipele lui de mare mulțumire sufletească: își pipăia, nu știu de ce, foarte febril, cureaua aceea lată, din piele sănătoasă, pe care o avea la pantaloni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
care, după apusul soarelui, se va muta spre sud, transformându-se într-un Maoa’é Tavara, care va bate în rafale până când Lancea Zeului Oró va dispărea la orizont. Un zâmbet ușor apăru pe buzele lui Miti Matái, iar pentru emoționatul Tapú Tetuanúi această echivala cu trecerea primului prag al paradisului, căci simplul fapt că aceasta ființă superioară era dispusă să-i pună încă o intrebare dovedea că, până în acel moment, răspunsese corect. Este amiază, insistă Miti Matái, iar pe deasupra capului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Până atunci vom fi în larg, spuse Tapú Tetuanúi. Cu problemele pe care le au pe cap, nu cred că vreunul din Consiliu o să-l caute pe Omul-Memorie ca să-l întrebe dacă legile sunt exact așa cum am zis eu. Zâmbi emoționat. Singurul care probabil că știe este Hiro Tavaeárii, dar eram convins că nu va interveni, nici în favoarea noastră, nici împotriva. — Și dac-o face? — Dacă ar fi făcut-o între timp, acuma eram deja băgați la apă. Dar merită riscul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Dar unde lucrați? Director la ACVS. Liberal, da? Da, dom' președinte. Eu nu mă amestec în chestiile astea. Dar nu puteți? Sincer? Da, sincer. Nu pot și nici nu vreau. Eu sînt din alt aluat. Știu. La bună vedere. Plec emoționat și mai aud din urmă: Of, și am și rate mari..., iar nevastă-mea... Prost, dar nu prea... Mitică Barnea era un prost. Chiar dacă unii găseau la el o anume logică incipientă, desigur -, care cu certitudine cuprindea și mici deducții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
este lume multă și împricinații sînt puși într-un fel de țarc deasupra căruia trona un fel de juriu. De acolo radia cu o mînie universală profesorul Paraschiv, grangurul judecătorilor. Doct, sever, grav, interoghează: Ce veți...? Cei șase amărîți încep emoționați un repertoriu prost învățat. Vom... Cîteva minute se succed pe fondul "înghițiturilor în sec" ale unui aspirant. Și dumneavoastră, ce veți...? Și noi vom... Se încearcă înghițirea salivei de către cel care răspunde, dar are gura uscată și, din acest motiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Bîtcă studia problema la fața locului. Beciul la urmă îl las. Să vedem prin casă... A ales minuțios ce-i trebuie și le-a pus deoparte. Acum să degustăm din bunătățile beciului... După două zile se întoarce Cosașu. Este foarte emoționat. Prin casă găsește lucruri puse deoparte, în grămezi care pot fi cărate ușor de un om. Ai fost pe aici întîi. Aleargă la beci și observă imensa contragreutate căzută la pămînt. Te-am prins, șobolane! Bate în ușă și rîde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
generală unei deputate care era la modă și chiar Monicăi să-i dea lecții de rafinament. Dorea Lena să facă din Corbu o rampă de lansare? S-ar fi putut crede și așa ceva. Avionul s-a auzit huruind și, puțin emoționată, Lena s-a tolănit în pat, reluînd lectura unui roman clasic. Știa că va mai dura destul pînă ce va scăpa Corbu din aeroport. Își amintește de primele întîlniri, cînd greșea voit numele demnitarului. Cum spunea domnul Cioroi... Corbu, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de diferit de mine pînă și propria mea limbă vorbită de el Îmi devine străină și eu trebuie să mă Îmbrac În fiecare dimineață și să exclam În oglindă: rochiile mele! să mă lovesc de mobila Popular și să șoptesc emoționată: casa mea! să cutreier străzile unui București desfigurat și să urlu: orașul meu) — ... da ei, ți-ai găsit, nici nu te lasă să-i explici și-ți țrîntește ușa-n nas, da cînd vine o nespălată d-aia cu puradeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mari și strungărețe și codițe jucând rolul unui înger într-o piesă de teatru naivă, Clio copilașul din cadă mânjit de mâncare pe față, Clio adolescenta cu colanți negri, fustă scurtă, o cravată înnodată ștrengărește într-o parte, Clio cercetașa emoționată în tabără, Clio studenta eminentă cu hainele ei de camuflaj și părul lung până la bărbie la un festival, cam pe când se aflase că suferă de cancer. Mama ei punându-mi întrebări despre toate cele întâmplate în Grecia, despre tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cauze. Iată-l pe nelipsitul păstor, chemat să prezideze vreun joc de noroc destul de nevinovat; o bătrînică Într-o rochie cu imprimeu, lungă pînă la glezne și o pălărie de vară cu borurile pleoștite, se foia de colo pînă colo emoționată, În ciuda aerului ei oficial, organizînd „goana după comori“; (un petec restrîns de pămînt, ca o grădiniță pentru copii, era Înțesat de țăruși care indicau posibilele locuri unde erau Îngropate premiile), și Întrucît se apropia seara, acuși-acuși trebuiau să Înceapă săpăturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
lui Bruno era insuficient pentru amândoi. Apoi, mai era și fiul Christianei; și pentru asta mai trebuia așteptat. Totuși, era posibil; pentru prima oară după atâția ani, ceva părea posibil. A doua zi, Bruno Îi scrise o scrisoare scurtă și emoționată lui Michel. Se declara fericit, regreta că ei doi nu reușiseră niciodată să se Înțeleagă perfect. Îi dorea să cunoască și el, În măsura posibilului, o anumită formă de fericire. Semna: „Fratele tău, Bruno.” 17 Scrisoarea Îl găsi pe Michel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
urmărea, pe sub ochelari, elevele timide care înaintau printre scaune ținîndu-se de mînă. Cu capul nemișcat în piept, în rîndul din față ședea un actor; se afla pe raza nasurilor fixate ale belferilor care, depistîndu l, își răsuciră una către alta, emoționate, bilele. Cu priviri scurte prin ochelari, o clipă se treziseră din letargie. Cînd la tribună apăru un omuleț ce părea familiarizat cu toate, sala se liniști. Prichindelul era urmărit de un șirag de personaje care se mișcau grav și greoi
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
prepară masa de prânz, apoi se discută iar despre datorie și plăcere. Unele liturghii sunt așa de frumoase, profunde și totodată simple, încât îți pătrund până în adâncul inimii. Hans poate, în sfârșit, să mai mănânce o înghețată și tot amestecă emoționat și neîndemânatic cu lingurița în terciul ciudat de culoare roz‑verde‑maronie, purcelul. Nu‑i așa că‑s porc, întreabă Hans, iar Sophie zâmbește. Iar acum mai vreau totuși și o prăjitură de‑aia cu ciocolată. O să ți se facă rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
el acasă pe canapeaua lui extensibilă, timp în care ea vrea să privească. Hans spune că nu poate să facă asta în fața ei. Sophie spune că vrea ca el s‑o facă în fața ei. Hans se înroșește ca racul și, emoționat, subliniază motivele pentru care nu poate. Dar trebuie s‑o facă, spune Sophie, altfel poate să plece în momentul ăsta și să nu se mai întoarcă niciodată. Neîndemânatic, Hans se dezbracă, mai neîndemânatic decât la WAT la un meci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
scrisese cineva despre el? La fel și noi. Ne cumpăram fiecare un exemplar, Îl răsfoiam repede. Ne căutam anunțurile la rubricile de matrimoniale, oferte de servicii, artă și instrumente, diverse, mă rog, unde le plasaserăm pe talon. Culmea, eram cu toții emoționați. Era bine, era rău? Nu știu. Oricum, micul succes ne Îndemna să continuăm. Completam alte taloane, dădeam alte anunțuri. Două săptămâni n-am făcut altceva. Apoi ne-am luat cu altele, anunțuri nu mai dădeam decât din când În când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]