3,474 matches
-
Lucian Blaga, I-IV, București, 1995-1999; Mircea Eliade, București, 1996; Opera lui Lucian Blaga, București, 1997; Blaga supravegheat de Securitate (în colaborare cu Dorli Blaga), Cluj-Napoca, 1999; Opera lui G. Călinescu, București, 2001; Ioan Alexandru, Brașov, 2002. Ediții: G. Călinescu, Enigma Otiliei, București, 2000. Repere bibliografice: Liviu Petrescu, Ion Bălu, „Cezar Petrescu”, RL, 1972, 21; Piru, Varia, I, 459-462; Grigurcu, Idei, 269-274; Nițescu, Repere, 53-57; Negoițescu, Engrame, 259; Șerban Cioculescu, Biobibliografie călinesciană, FLC, 1976, 10; Nicolae Manolescu, „Eram bărbatul care...”, RL
BALU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285594_a_286923]
-
biografii comune sau a unor fapte de muncă, în mediul vieții de șantier, de uzină etc. Tributul plătit comandamentelor propagandistice compromite în mare măsură rezultatul. Utopia profesorului Dunca (1983), semnat împreună cu Neculai Chirica, e un roman „polițist”, de „acțiune” și „enigmă”, marcat de convenționalismul propriu, în epocă, genului. B. a publicat și versuri pentru copii (Poezii în zori, 1988). Un interesant volum de critică literară este Generația ’80. Precursori & urmași, apărut în 1999. SCRIERI: Epistolele tânărului Theodosie, Deva, 1978; Floarea soarelui
BARGAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285640_a_286969]
-
la fel cum Don Quijote nu poate pleca În aventură fără Sancho Panza, iar Dante nu va putea Întreprinde călătoria sa fără a fi călăuzit de Virgiliu. Oedip nu-și va putea Începe marea aventură a existenței sale tragice, decât descifrând enigma Sfinxului, iar Socrate nu va accede la Înțelepciune fără ajutorul daimonului său interior. Persoana se Împlinește prin dedublarea sa. Dubletul este Începutul oricărei acțiuni, dar, În același timp, este și un act inițiatic, o deschidere, Între condiția Îndeplinirii de sine
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
București, introd. edit., București, 1971; Gib I. Mihăescu, Teatru, postfața edit., București, 1973. Traduceri: Prosper Mérimée, Cronica domniei lui Carol al IX-lea, București, 1963; Marcel Brion, Rembrandt, București, 1973 (în colaborare cu Rodica Baconsky); Jean-Marie Casal, Civilizația Indusului și enigmele sale, pref. Constantin Daniel, București, 1987 (în colaborare cu Rodica Baconsky); Maurice Rheims, Infernul curiozității, pref. trad., I-II, București, 1987 (în colaborare cu Rodica Baconsky). Repere bibliografice: Mircea Muthu, Leon Baconsky, „Marginalii critice și istorico-literare”, „Făclia”, 1969, 6910; Const.
BACONSKY-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285527_a_286856]
-
observator al lumii exterioare și interioare, având totuși un pronunțat caracter de încercări nefinisate. Excepție face cea mai amplă dintre ele, care propune o continuare a scrierii lui Mateiu I. Caragiale Sub pecetea tainei, fiind reușită ca rezolvare epică a enigmei, dar fără vraja scrisului matein. SCRIERI: Într-o duminecă de august, București, 1941; ed. îngr.și postfață Mariana Vartic, Cluj-Napoca, 1991; Exerciții, postfață Lucian Cursaru, București, 1970. Repere bibliografice: Pompiliu Constantinescu, „Într-o duminecă de august” de Eugen Bălan, VRA
BALAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285573_a_286902]
-
Lecturi intermitente, GL, 1967, 35; Doru Scărlătescu, Addenda la o ediție Alice Călugăru, RL, 1970, 13; Ciopraga, Lit. rom., 41-42, 49-50, 76-77, 97-98, 105-106, 303, 307, 321-325, 438; Micu, Început, 299-301; Piru, Varia, I, 377-380; Vasile Netea, Alice Călugăru, o enigmă biografică, MS, 1973, 3; Pavel Țugui, Alice Călugăru. Din nou despre o enigmă biografică, MS, 1978, 2; Gh. Agavriloaiei, Lucia Pop, Alice Călugăru în corespondență, CL, 1979, 3; Micu, Scriitori, 166-194; Eugen Jebeleanu, Deasupra zilei, București, 1981, 69-73; Piru, Ist.
CALUGARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286047_a_287376]
-
RL, 1970, 13; Ciopraga, Lit. rom., 41-42, 49-50, 76-77, 97-98, 105-106, 303, 307, 321-325, 438; Micu, Început, 299-301; Piru, Varia, I, 377-380; Vasile Netea, Alice Călugăru, o enigmă biografică, MS, 1973, 3; Pavel Țugui, Alice Călugăru. Din nou despre o enigmă biografică, MS, 1978, 2; Gh. Agavriloaiei, Lucia Pop, Alice Călugăru în corespondență, CL, 1979, 3; Micu, Scriitori, 166-194; Eugen Jebeleanu, Deasupra zilei, București, 1981, 69-73; Piru, Ist. lit., 260-261, 344; Constantin Popescu-Cadem, Alice Călugăru în documente pariziene, MS, 1984, 3
CALUGARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286047_a_287376]
-
reia explicațiile, insistă, încurajează pe fetiță pe un ton domol, liniștit, dar fetița plânge în continuare, nu violent, dar plânge. Stau în geam cu părere de rău că nu-i pot desluși cuvintele micuței și așa nu pot dezlega nici enigma supărării ei. Mama îi mai explică odată și încă odată, apoi se enervează și ea și începe să țipe la copilă: ori te dai cu bicicleta, ori mergem în casă! Fetița alege o altă variantă, dar nu e ascultată. Mama
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
aici pe trotuarul acesta umblă o vrăjitoare, uite așa și face câțiva pași sacadați, cu gesturi înspăimântătoare... și savurează pe loc efectul inhibant al propriei intervenții... fetița tace, nu mai îndrăznește să plângă... și doamna “vrăjitoare” crede că a dezlegat enigma și a dat cea mai promptă și eficientă rezolvare... Doamna pleacă, dar revine pe scenă tăticul curios să vadă noile evenimente. Între timp apare o altă fetiță cu vreun an mai mare decât cea despre care povestim și îl întâmpină
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
de pe perini, când Marea îl întreba cu vocea zorilor globul de aur de pe cer: -Soarele atotputernic, spune-mi, te rog, unde pot găsi Văzduhul, să-l întreb, cum aș putea să-mi revăd surorile mele dragi? Așteaptă ora prânzului și enigma se va desluși! - îi răspunse soarele, cu o voce îmbietoare, acoperind cu razele lui întinderea albastruverzuie, îmbrățișând-o, totodată, cu o căldură firească. La ora prânzului, Marea, construind valuri tot mai mari, întreba din nou: -Soarele atotputernic, nu vezi undeva
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
homuncul perfect. Craniul pronunțat indică viitoarele sale abilități matematice și mecanice. Paloarea nesănătoasă sugerează boala lui Crohn pe care o s-o aibă mai târziu. Alături de el iată-mă pe mine, cândva sora lui, iată-mi chipul care e deja o enigmă, pâlpâind ca o vedere holografică Între două imagini: fetița drăgălașă, cu ochii negri, care eram pe vremuri și persoana severă, cu nasul acvilin, gen monedă romană, care sunt astăzi. Și așa am plutit noi doi de când lumea, așteptându-ne indicațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
soi de agonie. Se frecă de mine și apoi se opri și Întinse mâna să-și potrivească poziția. Se auzi un sunet de fermoar. M-am uitat la el cu coada ochiului. L-am văzut gândindu-se, concentrându-se la enigma salopetei. Nu părea să aibă sorți de izbândă, așa că am plutit din nou până În celălalt capăt al camerei și am intrat În corpul lui Rex Reese. Preț de un minut, am simțit cum Obiectul răspunde la atingerile mele, am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de armament. Eu știam asta. Doar eu știam asta. Și el știa că eu știu asta. Dar atât. Probabil își imagina de ce l-am chemat. Constantin Velail. Constantin Velail e un mister pentru mine. A fost și rămâne încă o enigmă. Se zice că se trage din neamul românilor. Se mai zice că are rude și în vechea Rusie. După ochi, s-ar zice că o parte din sângele său vine din Extremul Orient. Cu toate astea, pielea măslinie zice că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
sunt tot eu, Corvium. Am reușit să-i mulțumesc, pentru moment. Cum e posibil acest transfer? Nu știu. Ți se prezintă o ocazie, cândva, în viață, iar tu trebuie să decizi. "Ocazie?" Nu știu, Corvium. Chiar nu știa. Era o enigmă pentru amândoi, căci în ochii săi nu citeam minciună, iar în mintea sa nu vedeam nici o urmă de răspuns. Fusese onest cu mine până acum. Stăteam așezat pe acoperișul înclinat al școlii. Deși vântul adia, frunzele copacilor stăteau nemișcate, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de alta a sa era întunericul amenințător care o străjuia. La capătul ei era un... tron din piatră neagră pe care stătea acel moșneag. Nici bătrân, nici îndeajuns de tânăr ca să-l categorisesc ca fiind la vârsta mijlocie, rămânea o enigmă. Părea în putere, dar, din motive necunoscute, nu se uita la mine, noul-venit, ci în jos, în inima întunericului, ca în vis. Era bătrân, dar încă îndeajuns de menținut fizic ca mușchii să nu-i atârne ca niște cârpe în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
era imposibil să fie făcut de prezentatorul emisiunii. Numai că Alexia Aldridge acordă puține interviuri. Chiar dacă nu face parte din aceeași categorie și nu e nici de aceeași vârstă ca Streisand, Alexia ea și e și ea un fel de enigmă, așa că faptul că a acceptat măcar să vorbească reprezintă oricum o știre internațională în sine, indiferent de ce-ar putea fapt dezvălui sau nu. Dar Diana Macpherson, care ar trebui să fie în al nouălea cer pentru această lovitură strălucită, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
cel isteț ca un proverb. Eliad zidea din visuri și din basme seculare Delta biblicelor sânte, profețiilor amare, Adevăr scăldat în mite, sfinx pătrunsă de-nțeles; Munte cu capul de piatră de furtune detunată, Stă și azi în fața lumii o enigmă n-esplicată Și veghiaz-o stâncă arsă dintre nouri de eres. {EminescuOpI 32} Bolliac cânta iobagul ș-a lui lanțuri de aramă; L-ale țării flamuri negre Cîrlova oștirea chiamă, În prezent vrăjește umbre dintr-al secolilor plan; Și ca Byron, treaz
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Căci nimic nu se întîmplă în întinderea pustie, Și în noaptea neființii totul cade, totul tace, Căci în sine împăcată reîncep-eterna pace... ..................................... Începând la talpa însăși a mulțimii omenești Și suind în susul scării pân-la frunțile crăiești, De a vieții lor enigmă îi vedem pe toți munciți, Făr-a ști să spunem care ar fi mai nenorociți... Unul e în toți, tot astfel precum una e în toate, De asupra tuturora se ridică cine poate, Pe când alții stând în umbră și cu inima
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Când dorul meu e-atîta de-adînc și-atît de sfânt Cum nu mai e nimica în cer și pe pământ, Când e o-namorare de tot ce e al tău, De-un zâmbet, de-un cutremur, de bine și de rău, Când ești enigma însăși a vieții mele-ntregi... Azi văd din a ta vorbă că nu mă înțelegi! {EminescuOpI 233} {EminescuOpI 234} LA STEAUA La steaua care-a răsărit E-o cale-atît de lungă, Că mii de ani i-au trebuit Luminii să
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
bucuria de a fi Împreună cu el. De acord, era un pic cam prea serioasă uneori, dar, Într-un fel, asta făcea și mai plăcută misiunea lui de a o vrăji și Îmblânzi. Această reticență era misterul ei, gândi el, o enigmă Încântătoare, iar el era norocosul bărbat căruia Îi va fi permis să desfacă acest pachet complex și păstrat neatins, să-i vadă sufletul În toată goliciunea lui. Iar ea va ști că acesta era farmecul și recompensa. Da, se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cerc, în care macro și micro se întrepătrund și din care nu are ieșire. În prezent muncește la o firmă care se ocupă de topografie și duce o viață perfect normală. Are de gând să-și dedice toată viața căutării enigmei pe care a reprezentat-o Aum. Chiar și acum, când are timp, se duce la tribunal să asculte procesele persoanelor implicate în secta Aum. În timpul facultății am dus o viață activă. Totuși simțeam o puternică înstrăinare între partea exterioară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
le cunoaște resorturile, materia, grandoarea și decadența, Cutia cu Bătrâni fiind și, dacă nu ne înșelăm, o meditație între oglinzi de curburi opuse, într-o perpetuă tentativă de a face să vorbească însuși timpul, timpul considerat ca un colecționar de enigme, dacă nu enigma însăși, în înspăimântătoarele ei arătări. Am putea merge mai departe și declara Cutia cu bătrâni un ritual în magia întoarcerii la matcă a timpului, ca depozitar de revelații pierdute, de mesaje degradate și în această direcție am
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
materia, grandoarea și decadența, Cutia cu Bătrâni fiind și, dacă nu ne înșelăm, o meditație între oglinzi de curburi opuse, într-o perpetuă tentativă de a face să vorbească însuși timpul, timpul considerat ca un colecționar de enigme, dacă nu enigma însăși, în înspăimântătoarele ei arătări. Am putea merge mai departe și declara Cutia cu bătrâni un ritual în magia întoarcerii la matcă a timpului, ca depozitar de revelații pierdute, de mesaje degradate și în această direcție am descoperi o filiație
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de mistuit și imaginat revărsate ca dintr-o cutie a Pandorei în existența ternă a bătrânului, care caută în acest fel să-și întrețină reflexele după pensionare. Este un personaj interesant, chiar dacă neindividualizat pe deplin, de fapt o funcție a enigmei ce emană abundent din fiecare filă a cărții. Diferența pe care o întruchipează în raport cu ceilalți îi servește cheia multor taine. De tânăr va căpăta gust pentru viețile transcrise ale altora, stivuite în uriașul sanctuar de hârtie, neglijând să-și "capseze
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
jurnalului lui Sandu este cum nu se poate mai îndoielnică, deoarece el îl scrie cu gândul că va fi citit și de Irina. Finalul cărții este esențialmente deschis, căci rațiunea lui stă tocmai în necesitatea de a nu se dezlega enigma: Irina s-a sinucis sau a fost un accident? Intervine și orgoliul creatorului ce se consolidează cu gândul că chinurile sale n-au fost inutile din moment ce au dat naștere unei opere de artă; cu alte cuvinte, "opera scuză mijloacele". Ioana
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]