1,628 matches
-
așa cum reiese zugrăvită de marii artiști ai cuvântulu, care au fost Giovanni Boccaccio și Geoffrey Chaucer, este naivă și avidă de miracole 505, crede în Dumnezeu, în sfinți, în moaște și în iertarea păcatelor, se înspăimântă în fața necunoscutelor și se entuziasmează ori de câte ori ceva neobișnuit pare a-i zgudui monotonia, devine „impregnată și în același timp complet saturată, în toate aspectele ei, de reprezentări religioase”506, încât despărțirea dintre secular și spiritual amenința în fiecare clipă să se piardă 507. Este o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
fost împinși de o ură și invidie neagră și nici nu le-au fost bazate părerile, deoarece n-au adus nici o probă” (nr. 41, 12 noiembrie; Al. Sihleanu fusese lăudat cu câteva luni înainte în revistă). Textul care l-a entuziasmat pe dl. C. Stănescu este cunoscut, broșura există la Biblioteca Academiei, nu e motiv de neliniște, autorul a scris mai multe amintiri despre Eminescu, i-a dedicat și o poezie. O întreagă arie de scriitori mărunți se pierd când scriu
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
ar fi putut îndepărta de munca filozofică. În februarie 1939 Wittgenstein a aflat, nu fără surprindere, că a fost numit profesor. Se cunoaște comentariul lui Charles Broad, unul din profesorii de filozofie de la Cambridge care nu era câtuși de puțin entuziasmat de acea reprezentare cu totul aparte asupra naturii și țelurilor activității filozofice pe care o transmitea Wittgenstein celor care îi frecventau cursurile. A-i refuza lui Wittgenstein o catedră de filozofie - ar fi spus Broad - ar fi cam același lucru
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
serviciu pe care Îl face societății”. * „Fiecare prostie găsește pe cineva care să o facă.” (Tennessee Williams) Poate, pentru faptul că fiecare Își găsește, la un moment dat o iluzie În care să creadă cu atîta tărie, sau să se entuziasmeze Într-atît de o idee, Încît poate fi ușor amăgit/indus În eroare. Sau poate că fiecare este prea serios În raport cu ceva anume, neadmițînd nici un compromis (este naivitatea credinței absolute În ceva: un principiu, un ideal, etc.). * „Nimic mai temerar decît
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
vezi un autor, și găsești un om” (B. Pascal). Acest specific psihologic individual este cuceritor cînd exprimă o anumită eleganță a atitudinii, adică acea discreție și Îngăduință a bunului-simț. * „Poți să te instruiești cu alții, dar nu poți să te entuziasmezi decît singur.” (J.W. Goethe) Pentru că „entuziasmarea” este o reacție subiectivă individuală, care nu poate fi decît expresia unei revelații a sensibilității proprii. * „Dramele vieții nu se află În Îmrejurări. Ele sînt sentimentele noastre, se desfășoară În inimă.” (H. de
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
nu se Înșală, pentru că statuia este Într-adevăr frumoasă. Numai că logicienii au aflat pe alte căi, nu prin logică, despre frumusețea statuii.” (A. de S-Exupéry) Aceste căi sînt, desigur, cele ale „sensibilității”, singura care ne face să ne impresionăm/entuziasmăm de ceva: poți să deții criterii obiective de apreciere, de exemplu, a frumosului unei picturi, Însă aceasta să nu te impresioneze totuși, pentru că ea nu corespunde gustului tău, nu se pliază pe pe dispoziția ta de moment, sau pur și
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
se pot tensiona repede și pot greși frecvent. Pot face gesturi pripite și pot adresa cuvinte nepotrivite, pe care le-ar putea regreta în momentul următor. c. Blazații. Sunt oamenii pe care nu-i interesează nimic, pe care nu-i entuziasmează nimic. Ei și-au pierdut pasiunea, interesul, curiozitatea. Nu-i mai surprinde nimic. Totul li se pare lipsit de sens, caraghios, inutil, stupid. Drept urmare, râncezesc. Fac adesea aluzii ironice, chiar sarcastice. Se menajează, lăsându-i întotdeauna pe alții să facă
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
se pare lipsit de sens, caraghios, inutil, stupid. Drept urmare, râncezesc. Fac adesea aluzii ironice, chiar sarcastice. Se menajează, lăsându-i întotdeauna pe alții să facă mai mult decât ei. Fac, în multe situații, remarci severe și demoralizante. Ei nu se entuziasmează niciodată, nu participă niciodată din plin, nu se angajează total. d. Dezordonații. Mai degrabă, par dezordonați (pentru cei din exterior), dar au o ordine numai de ei știută. Sunt, în multe cazuri, intuitivi și creativi. Ei dezmint adesea prejudecățile, intervin
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
ecusoane, pixuri, mape etc.) tonalitate caldă marcarea atitudinii de deschidere către interlocutor, de sociabilitate, prin exprimarea explicită a interesului și a empatiei față de acesta Îți stă foarte bine așa! Cum ți-a venit ideea să combini astfel culorile? Ești foarte entuziasmat! mimică deschisă mimică-oglindă pentru starea interlocutorului (congruență la nivelul mimicii și al gesturilor, în general) atingerea mâinii interlocutorului intonație exclamativă hiperbolizarea feedback-ului pozitiv dat interlocutorului Ai lucrat realmente foarte bine! Extraordinară reacție! aplauze mimică aprobatoare intonație exclamativă ton încurajator
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
invitată la ziua lui de naștere etc.; aceeași replică spusă în șoaptă, tare, strigat (contextualizat locutorul spune replica respectivă la urechea unui prieten, pentru a nu-i deranja pe cei din jur, în salonul de spital; sau un copil bucuros, entuziasmat bunicilor care au venit în vizită; sau o persoană cu deficiențe de auz unui prieten etc.), exprimând bucurie reală sau, dimpotrivă, ironie, nemulțumire etc. III.2. Tehnici ale instanței interlocutoriale reperabile în comunicare/comunicarea-teatru Instanța interlocutorială este concretizată, în comunicarea
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
grupuri: 1. "popoarele nordice suedezii, finlandezii, norvegienii și danezii -, care gesticulează foarte puțin, fiind practic analfabeți în ceea ce privește limbajul gestual"; 2. "britanicii, germanii, olandezii, belgienii și rușii, care gesticulează cu moderație. Ei au tendința de a-și folosi mâinile când se entuziasmează, când trebuie să comunice la o distanță mai mare sau când vor să se amenințe sau să se insulte unii pe alții"; 3. "italienii, grecii, francezii, spaniolii și [...] portughezii, [... care] utilizează gesturile din abundență. Când se adresează unii altora, își
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
de la Banca a fost ziarul Iarmarocului de la Banca, 2003, p.95 104, de Marin Rotaru și Gheorghe Ghenghe, 40 ocazionat de sărbătoarea Sfântului Ilie și a fi ințat în perioada 20 iulie 1901 - 20 iulie 1904. „Când publicul românesc se entuziasmează până la delir la piesa Clereta în concentrare și rămâne indif erent la Năpasta; când ziarul călătoriilor ori al romanelor celebre se tipărește în zeci de mii de foi la „Viața” , literatura și știrile nevoite să moară, când publicul rămâne în
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Cartea Bârladul odinioară și astăzi nu este o carte ca oricare alta, ci este, dacă‐ i vorba să privim și viitoarele apariții pe car e le așteptăm cu sufletul la gură, o adevărată enciclopedie, o admirabilă epopee a orașului” se entuziasma Elena Selenaru, scriitoare din București. Volumul închinat trecutului și prezentului orașului Bârlad „este un ceaslov în care se oglindește f ața acestei părți de țară, valoarea și spiritualitatea unei generații care a dat nume de prestigiu în cultura și civilizația
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
ar fi putut îndepărta de munca filozofică. În februarie 1939 Wittgenstein a aflat, nu fără surprindere, că a fost numit profesor. Se cunoaște comentariul lui Charles Broad, unul din profesorii de filozofie de la Cambridge care nu era câtuși de puțin entuziasmat de acea reprezentare cu totul aparte asupra naturii și țelurilor activității filozofice pe care o transmitea Wittgenstein celor care îi frecventau cursurile. A-i refuza lui Wittgenstein o catedră de filozofie - ar fi spus Broad - ar fi cam același lucru
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
o plantă firavă cu bobițe atârnânde și care, în firava ei alcătuire, dacă o scuturi ușor, scoate un sunet aparte, care i-a dat și numele. Am fost posesoarea norocoasă a unor ani de stat la țară, când m-au entuziasmat tot felul de culesuri: de pildă, al brândușelor, toamna, de care îmi părea rău că li se spunea ceapa ciorii, probabil, de ciudă, pentru că erau atât de frumoase și, în același timp, otrăvitoare. Nici acum nu știu dacă e adevărat
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
suprema fericire. Kant arată că ceea ce unește libertatea cu necesitatea este sentimentul sau „rațiunea afectivă”. Alături de sentimentul frumosului, trebuie pus și sublimul care este o formă a sentimentalului pur. Înrâurirea criticismului a zguduit pe păstrătorii tradițiilor raționaliste sau empirice, a entuziasmat pe cei nemulțumiți de tradiția filosofică, adversarii văzând în criticism o simplă prefacere a idealismului lui Berkeley, în timp ce adepții săi îl socoteau pe Kant un fel de Mesia al filosofiei iar criticismul o nouă religie, o revelație a adevărului negrăit
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
ritmul și rima specifice poeziei populare (Umbre de baladă, Singuraticul pom). Domină cuvinte precum „duh”, „tăcere”, „fum”, „ceață”, sugerând o lume greu de perceput. Volumul următor, Stinsa oglindire (1943), este distins cu Premiul Academiei Române, raportul fiind redactat de Lucian Blaga, entuziasmat de stilul și de structura internă a poemelor, de unitatea și maturitatea viziunii autorului. În 1944, C. a alcătuit, împreună cu Matei Alexandrescu și Ion Frunzetti, Atlasul liric al poeziei românești contemporane. Alte volume de versuri publicate de el sunt Ospățul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286204_a_287533]
-
Domnitorului moldovean Mihail Sturza(18341849), bun gospodar, dar autoritar, îi plăcea să fie lăudat pentru acțiunile sale, motiv pentru care, pe o medalie de bronz emisă în 1840, era scris pe revers, în limba latină, Întemeietor al așezămintelor folositoare patriei. - Entuziasmat de mașina de scris, lansată pe piață în 1873, renumitul autor Mark Twain(18351910) scria următoarele cuvinte un an mai târziu: Poți să te sprijini de scaun și să scrii la mașină. Scrie o grămadă de cuvinte pe o pagină
Caleidoscop by Liliana Novac () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93248]
-
și noi să reflectăm pentru a ști cu cine să le studiem. Ideea de a abor-da aceste probleme și-a croit drum cu atît mai ușor cu cît Robert Buron l-a cunoscut pe Henri Laborit și s-a întors entuziasmat de la această întîlnire. Buron era creștin și Laborit credea în importanța lui Isus: acest aspect a contribuit, poate, la apropierea lor. În orice caz, cei doi au învățat să se înțeleagă. După numeroase întîmplări neașteptate, la primul colocviu organizat de
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
precis al funcționării creierului: Louis Couffignal nu era deloc de acord cu asta. B.C. Cînd oamenii s-au interesat de dezvoltarea ciberneticii și a inteligenței artificiale în Statele Unite, s-a remarcat faptul că cercetătorii din acest domeniu erau atît de entuziasmați încît treceau foarte repede de la as if la is. Atitudinile au fost mai moderate în Franța. Ciberneticienii francezi își exprimau mereu rezerva. Chiar dacă meto-da analogică li se părea interesantă și promițătoare, încercau să nu-i uite limitele. E ceea ce a
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
în sensul corect, și nu se poate înșela. Omul machiavelic le spune celorlalți: Împreună vom fi cei mai frumoși". Sloganul în domeniul utilizării narcisismului: "Ei foarte urîți, noi cei mai frumoși" e sloganul de bază, arhetipul urletului care adună și entuziasmează. Dar această situație se va schimba printr-o întoarcere la cotidian, la alèthéia, cuvînt grec ce desemna adevărul și realitatea. Nu există adevăr decît în realitate. Nu există realitate în afara adevărului! Singura problemă a acestei societăți este existența persoanelor machiavelice
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
să realizeze condițiile propice întîlnirilor care lăsau fiecăruia impresia că înțelege mai bine și că stăpînește problemele discutate. Pericolele erau numeroase, dar avertizările unora precum Henri Atlan, care suspecta abuzul de analogii și metafore, serveau drept pavăză celor care, prea entuziasmați de ceea ce tocmai învățaseră, erau uneori lipsiți de simțul critic. JACQUES ROBIN, "CONSTRUCTOR DE REȚELE" Ca în orice grup, unii aduceau (sau se implicau) mai mult decît alții și, dacă am compara Grupul celor Zece cu grupul Quadrivium, pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
îmi propun să îl fac mai departe. Majoritatea miturilor de acest tip, dar nu toate, sunt difuzate de cei care sunt ostili piețelor libere. Câteva dintre ele sunt difuzate în cercuri mult mai mici de către persoane care sunt poate prea entuziasmate de piața liberă. În cele ce urmează am grupat douăzeci de astfel de mituri în patru categorii: * Critici de natură etică; * Critici de natură economică; * Critici hibride de natură etico-economică; * Apărări prea entuziaste ale pieței libere. Critici de natură etică
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
fiul Anei (n. Roșca) și al lui Iani Șincan, contabil. Absolvent al Liceului „Mircea cel Bătrân”, pleacă din orașul natal, înscriindu-se, mai întâi, la Școala de Literatură „M. Eminescu” (1950-1951), apoi la Facultatea de Filologie a Universității din București. Entuziasmat de activitatea de reporter, abandonează în 1953 studiile și se angajează la Radiodifuziunea Română. Din 1962 redevine student, reușind să își finalizeze pregătirea universitară, cu teza intitulată Reportajul literar (conducător științific: Șerban Cioculescu). Între 1965 și 1968 îndeplinește funcția de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289695_a_291024]
-
Ă Educație Ă Timp Ă Instruire Ă Integritate Ă Experiență Ă Loialitate Ă Atitudine Ă Entuziasm Cam după o oră de examinare a „produsului”, potențialul dumneavoastră șef simte că știe destul de bine care vă este valoarea. De fapt, este chiar entuziasmat de posibilitatea de a vă include În echipa sa! Acum, el se uită peste propria listă, pentru a vedea care sunt valorile companiei sale. Iată ce are aceasta de oferit: Ă Salariu Ă Un loc de muncă stabil Ă Beneficii
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]