1,945 matches
-
răspundă la toate întrebările esențiale. Dar, făcând aceasta, tendința sa este să descurajeze întrebările cititorului și astfel implicarea sa, spre deosebire de modelul narativ, care atrage cititorul prin ceea ce nu știe și poate doar să se întrebe. În dezvoltarea stilului obiectiv, abisul epistemologic dintre cititor și lumea ipotetic obiectivă s-a adâncit, o prăpastie cu două consecințe. Mai întâi, stilul pretinde că lumea poate fi obiectificată, evitând chestiuni precum subiectivitatea și natura de tip filtru a limbii. În al doilea rând, deoarece rezumă
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
o cerință înnăscută misiunii jurnalistului - o relatare este completă dacă este cât mai colorată și detaliată. Aici este vorba de o tradiție perenă. Dar problema ultimei cerințe - o misiune care necesită o relatare "completă" - este că de aici pornește întrebarea epistemologică. Cum poate fi o relatare detaliată complet? Odată ce această întrebare, subiectivitatea autorului, iese în prim-plan. Având în vedere indeterminarea infinită a lumii înconjurătoare, orice selecție a unor detalii este de fapt o selecție care poate fi doar consecința cunoașterii
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
narativ literar o vor îmbrățișa deschis. În plus, putem vedea în cele două curente de jurnalism genul de preocupări ideologice care vor fi oglindite eventual în dezvoltarea știrilor supraobiective și a jurnalismului literar narativ, iar acest lucru ridică o întrebare epistemologică fundamentală: cum se poate descrie cel mai bine lumea înconjurătoare? În principiu, știrile obiective par să servească acestui scop mai bine datorită intenției sale de a exclude părtinirea. Dar așa cum au observat câțiva critici, știrile obiective își lasă cititorii neputincioși
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
oferă cititorului o șansă de a se implica deoarece scopul său este de a micșora distanța dintre subiectivitate și obiect, nu de a o mări. Prin astfel de metode, jurnaliștii modelului narativ literar s-au mutat adesea de la o problemă epistemologică la una socială și s-au trezit politizați odată ce au atacat denaturalizarea efectuată de ideologiile politice, sociale și economice ale vremii. Astfel, au rezistat constrângerii critice impuse de presupunerile luate drept bune ale acelor ideologii, ca guvernatorul Bradford de pe Plantația
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
turnat și transformat într-un story sau o schiță prin folosirea tehnicii narative și retorice care în general sunt asociate cu ficțiunea" (Sourcebook xiv). Este demn de remarcat și ceea ce încearcă să realizeze jurnalismul literar narativ din punct de vedere epistemologic, opunându-se jurnalismului de senzație ca două genuri care pot fi mai departe distinse unul de altul, chiar dacă amândouă fac apel la modul narativ. Acest fapt se datorează faptului că jurnalismul literar narativ intenționează să reducă distanța care separă subiectivitatea
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
și lumea obiectivă pe de altă parte. Dintr-o altă perspectivă, un asemenea reportaj declanșează o reacție emoțională ca rezultat al formulelor descriptive pe care cititorul, jurnalistul și orice ființă umană concretă le au în principiu în comun. Această intenție epistemologică de a micșora distanța dintre subiectivitate și lumea obiectivată servește drept ilustrare a ceea ce separă jurnalismul literar de jurnalismul de senzație în toate formele și varietățile lor. Deși senzaționalul poate cuprinde tehnici de scriere romanescă, scopul lui nu este de
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
celui de senzație sau jurnalismului literar narativ. Nu există nici un motiv pentru care un text nu poate să fie și investigație și jurnalism literar în stil narativ. Singura excepție, în mod clar, este aceea că jurnalismul literar narativ, din cauza problemelor epistemologice, este în permanentă antiteză cu cel de senzație chiar dacă acest jurnalism este și el structurat tot într-un mod narativ. Un exemplu de jurnalism literar narativ care poate fi calificat și de investigație și jurnalism literar narativ este articolul lui
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
bineînțeles, poate da naștere unei ample dezbateri între cercetători. Dar este o dezbatere care nu ajută decât să adâncească înțelegerea discursului și a locului său în cadrul jurnalismului și al istoriei literare. Cât despre jurnalismul de investigație, el are aceleași probleme epistemologice ca și cel literar sau jurnalismul de senzație care folosesc modul narativ, subliniind diferența dintre subiect și obiect, ori încercând să diminueze distanța care le separă. În acest punct se suprapune cu jurnalismul literar narativ. Cred că acesta e cazul
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
germană și acuzat de spionaj. Asemeni negustorilor și țăranilor din Louvain, acesta risca să fie executat imediat. Din fericire, ambasadorul Americii la Bruxelles a intervenit în favoarea lui. Însă Davis își începe relatarea experienței cu următorul pasaj, care are ample implicații epistemologice: Această poveste reprezintă o experiență personală, dar nu este redată ca atare, ci pentru a ilustra o față a războiului mai puțin cunoscută. Și aceasta pentru că e sordidă și respingătoare, neavând nici o legătură cu încărcături de baionetă, goarne și aviatori
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
care acestea l-au influențat. Astfel, Hemingway operează cu tradiția naturalismului literar, asemeni multora dintre predecesorii săi. Iar consecința acestui fapt e că nu poate exista nici un sfârșit omniscient, aspect reflectat în ironia din concluzie: el nu poate avea pretenția epistemologică de a trage concluzii despre starea unei țări sau a locuitorilor săi. Mai curând poate doar să ni le sugereze prin prezența acelui funcționar fascist și meschin care îl șantajează. Asemeni întrebării socratice, suntem lăsați să ne întrebăm ce va
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
academie. De asemenea, o astfel de cercetare este folositoare pentru a contura si a defini forma prin prezența pe care nu trebuia să o aibă în plan istoric, și pe care nici nu a intenționat să o aibă în final, epistemologic vorbind. În a sa Istorie a literaturii amercane - publicată în 1915, Fred Lewis Pattee l-a numit pe jurnalistul și scriitorul Charles Dudley Warner "elementul de tranziție în istoria eseului american" (418). Pe de o parte, Pattee îl descrie pe
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
în Europa. Una dintre consecințele războiului a fost modestia perspectivei critice, care, pe de o parte, a fost oglindită în doctrina existențialismului, studii ale puterii și influenței subiectivității umane, iar pe de altă parte, a fost reflectată printr-o analogie epistemologică ulterioară cu semnificațiile ontologice și cu deconstructivismul existențialismului. Totuși, în mod paradoxal, această conflagrație nu a dus doar la o atitudine modestă față de perspectiva critică, dar și la reinscripția conceptelor critice totalitare, cum ar fi locul în care ar trebui
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
un secol înainte (485). În aceste condiții, sub autoritatea Noului Criticism, jurnalismul literar narativ a fost exclus ca formă literară, deoarece insista asupra responsabilității pe care o are pentru lumea fenomenologică - oricât de problematică ar apărea această responsabilitate ca problemă epistemologică. Nitze, președintele MLA, avea dreptate când spunea că nu există nici un principiu integrator al ordinii în efortul subiectiv de a consemna relația unei persoane cu lumea nedefinită. Singurul motiv pentru care lumea este nedefinită este neputiința subiectivității de a ajunge
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
cum ar fi de exemplu The New York Daily News, în timpul fondării acestuia în anul 1919. Acest tip de jurnalism senzațional sau galben a fost numit "jurnalismul jazz" (Emery și Emery 363). Cu toate acestea, jurnalismul jazz a avut același sfârșit epistemologic, încercând să nu limiteze distanța dintre subiectivitate și obiect, ci să evidențieze diferența dintre ele, să facă din Celălalt un străin obiectiv, astfel încât Scopul ideii de senzațional din jurnalismul galben este "reducerea experienței celuilalt la un spectacol... prin care cel
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
limităm distanța dintre subiectiv și obiectiv ajungem la o teză foarte vastă: jurnalismul narativ acționează undeva într-o arie sau într-un spectru situat între un univers obiectiv de neatins și o subiectivitate solipsitică de neînțeles. Rezultatul reflectă profunde consecințe epistemologice și existențiale. Această subiectivitate preponderentă poate numai să diagnosticheze în final limita sa epistemologică implicită: subiectivitatea prin însăși definiția ei nu poate fi peste tot prezentă. De aici rezultă că atunci când avem de a face cu o mare cantitate de
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
acționează undeva într-o arie sau într-un spectru situat între un univers obiectiv de neatins și o subiectivitate solipsitică de neînțeles. Rezultatul reflectă profunde consecințe epistemologice și existențiale. Această subiectivitate preponderentă poate numai să diagnosticheze în final limita sa epistemologică implicită: subiectivitatea prin însăși definiția ei nu poate fi peste tot prezentă. De aici rezultă că atunci când avem de a face cu o mare cantitate de subiectivitate care încearcă să limiteze distanța ditre conștiință și lumea obiectivă, cu atât mai
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
acesta fiind unul din criteriile care determină calificarea unei opere ca făcând parte din jurnalismul literar narativ, lucru care în aceeași măsură îl separă de presa de senzație. Cât despre presa de investigație, se pot relua aceleași argumente analitice și epistemologice ca și în cazul diferenței dintre jurnalismul literar și cel de senzație, subliniind diferența între subiect și obiect și încercarea de a acoperi distanța dintre ele. Dacă acest lucru este încununat de succes, atunci poate să fie identic cu jurnalismul
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
se manifestă și reușește să se identifice. Considerăm că aceste elemente de analiză furnizează o cheie adecvată pentru investigarea unui personaj-eveniment care este Pariziana. 2.1. Strategii de identificare: Pariziana că homo ludens Conceptul de reprezentare are un câmp teoretic, epistemologic, metodologic și practic în filosofie și în diferite științe speciale. Dimensiunea filosofica a conceptului constă în reproducerea în conștiința, sub formă de imagini mentale, a unei realități care există în afara noastră [v.Désesquelles]. În capitolul doi al Poeticii, Aristotel delimitează
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
inevitabile, întrucât asistența socială actuală nu acoperă întregul registru de probleme la care ar trebui să intervină și lasă loc cu destul de mare larghețe unor proceduri uzuale în perioadele în care ea nu era fundamentată din punct de vedere științific (epistemologic, organizatoric, metodologic, terapeutic etc.). Despre modalitățile preștiințifice de intervenție spunem că formează conținutul asistării empirice, iar despre cele care se desfășoară în conformitate cu exigențele cunoașterii științifice afirmăm că reprezintă asistența socială. Între asistarea empirică și asistența socială diferențele sunt importante. Forțând
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
din ei. Astfel, prin gândire socială creștină se înțelege un punct de vedere teologic asupra realității sociale, traductibil într-o perspectivă filozofică asupra realității înseși și deschis contribuțiilor științelor sociale pe bază empirică. Specificitatea gândirii sociale creștine în bazele ei epistemologice e dată de referința ei la un adevăr în același timp imanent și transcendent omului. De aici dificultatea înțelegerii ei, dat fiind că, afirmând în același timp imanența și transcendența adevărului etic asupra omului și a lumii, gândirea socială creștină
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
Fiul și Duhul Sfânt), o copleșitoare comuniune interpersonală. Acest adevăr se acceptă prin credință, ceea ce este destul de greu pentru a trata subiectul doar din punct de vedere științific, folosindu-ne strict de regulile științifice ale științelor socio-umane. De aceea, bazele epistemologice în privința gândirii sociale creștine sunt de natură imanentă și transcendentă în același timp. Vom încerca pe cât ne este posibil -să tratăm acest capitol într-o formă echidistantă, în sensul că ne vom folosi în tratarea acestui subiect de o demonstrație
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
talerul judecății nepărtinitoare a istoriei câteva probleme cotate ca nedispunând de rezolvări satisfăcătoare, să încerce debarasarea de clișee interpretative perimate, să propună unghiuri de abordare înnoitoare în dezbaterea științifică. Tentativa sa - pornind, precum apreciam, de la perceperea anumitor carențe în sfera epistemologică - este cu adevărat temerară, pentru că, frustrat de avantajul de a fi angajat într-o instituție de profil academic sau universitar, a cutezat să vizeze o tematică de remarcabilă amplitudine, circumscrisă unui evantai problematic divers, acoperind fapte istorice disipate de-a
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
a devenit una din marile axe ale istoriei cunoașterii. Pe măsură ce progresul științei se realizează prin specializare, preocuparea pentru unitate trezește dorința unei regrupări care să remedieze insuportabila fărâmițare a domeniilor cunoașterii și a oamenilor de știință. În pofida rezervelor sau disputelor epistemologice, în știința contemporană s-a declanșat un proces real de căutare a unității, a unei paradigme unificatoare. Una din problemele cu care este confruntată școala ca efect al acestor evoluții este: în vreme ce paradigma interdisciplinarității marchează în mod decisiv
Modalit??i de realizare a integr?rii curriculare ?n activitatea didactic? cu elevii hipoacuzici by Ana Irina Imbir () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84348_a_85673]
-
evoluțiile cunoașterii științifice, conținutul învățământului este structurat eminamente monodisciplinar, ceea ce introduce un hiatus important între știință și cunoașterea școlară, cu efecte încă insuficient detectate în planul pregătirii științifice a elevilor. (Emil Păun, 1987). Eforturile de găsire de soluții în plan epistemologic au fost dublate de căutări, de experimente, pentru a promova în plan pedagogic, în cadrul procesului de învățământ, problematica integrării. Dar ce este “integrarea”? Este acțiunea de a face să interrelaționeze diverse elemente pentru a constitui un tot armonios, de nivel
Modalit??i de realizare a integr?rii curriculare ?n activitatea didactic? cu elevii hipoacuzici by Ana Irina Imbir () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84348_a_85673]
-
sinteză. În accepția lui Noël Carroll, relația spectatorului cu lucrarea de artă este asemenea unui joc. Având scopul de a descoperi tema "oblică" sau "ascunsă" a lucrării de artă, spectatorul folosește o serie de strategii hermeneutice care impun anumite constrângeri epistemologice activității sale. Însă, alături de identificarea semnificațiilor "ascunse", aceste răspunsuri nonestetice interpretative presupun și discriminarea structurilor latente, ambele acțiuni funcționând drept criterii ale interacțiunii cu arta. Excluderea jocului interpretativ din experiența artei ar face parte din tradiția filosofiei artei care considera
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]