1,611 matches
-
marginile pământului” (Hesiod, Munci și zile, 166-173). Adesea În cult ei sunt puși În legătură cu o zeitate, ca Erechtheus cu Atenaxe "Atena" și Poseidonxe "Poseidon", la Atena, sau Hyacintusxe "Hyacintus" cu Apolloxe "Apollo", la Amiclae, și câteodată zeul Însuși poartă ca epitet numele eroului; adesea este chiar dificil de stabilit dacă era vorba despre o divinitate locală sau un erou, ca Trophonios, venerat și ca Zeusxe "Zeus" Trophoniosxe "Zeus Trophonios" la Lebadea În Arcadia. Dimpotrivă, În tradiția mitologică ei sunt frecvent fii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
copilăria fetei, dar care la Cirene, ca și În alte cetăți, se traducea Într-un tribut pe care tânăra mireasă trebuia să i-l plătească Artemisei Înainte de a intra În camera nupțială. Și Zeusxe "Zeus", și Heraxe "Hera" - care purtau epitetele de Teleiosxe "Teleios" și Teleiaxe "Teleia", expresie a completării, telos (Pollux, Onomasticon, 3, 38), pe care grecii o recunoșteau nunții și vieții de familie - se numărau printre zeitățile destinatare ale jertfelor dinainte de nuntă: Zeus, ca și garant al ordinii, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ducă de pe Acropolă În grădinile Afroditei niște obiecte ce le fuseseră Încredințate de preoteasa Atenei. Dar În spațiul urban, acolo unde se intersectează cu domeniul Afroditei, Atena Întretaie și universul meșteșugăresc al lui Hefaistos și al lui Prometeuxe "Prometeu", asumând epitetele de Hefestiaxe "Hefestia" și de Erganexe "Ergane" și devenind protectoare a unei sărbători a fierarilor, așa cum este cea a calcheelor. Și Zeusxe "Zeus", garant al ordinii cosmice, a devenit polièus, al cetății, atât la Atenaxe "Atena", cât și la Cos
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cu desăvârșire necunoscută lumii grecești de la care ea a Împrumutat acest personaj. Așa cum ne Învață unele dintre cele mai semnificative morminte tarquiniene pictate, cum ar fi cele ale „Caronilor”, ale „Demonilor albaștri” și al „Cardinalului”, aceste ființe infernale posedă câteodată epitete diverse (Xarunxe "Xarun", Xarun cunculisxe "Xarun ÷un÷ulis", Xarun huqsxe "Xarun huès") și iconografii diferite - de pildă unele sunt Înaripate, altele nu - și, cu siguranță, au desfășurat În Hadesxe "Hades" funcții diferite: ca să dăm un exemplu, foarte recent s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pp. 71 sqq.; 1985). Verethraghnaxe "Verethraghna", „cel care dă la o parte piedica”, victoriosul, este numele unei divinități iraniene foarte importante, care a supraviețuit În cadrul zoroastrismului până În zilele noastre (Bahr³mxe "Bahra>m", cf. mai jos); În India, acesta este un epitet (v•trahan), folosit În special ca atribut al zeului Indraxe "Indra". E. Benveniste și L. Renou (1934) au reușit să reconstruiască o figură destul de convingătoare a unui zeu indo-iranian * V•trahan și a unui erou victorios În lupta Împotriva unui
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
poartă Zoroastru cu cei fideli vechilor culte, karapan, kavi și usij, diferite categorii ale specialiștilor sacrului, adoratori ai dașva, adică ai zeităților politeismului antic. Această luptă Îl determină sa-și părăsească pământul de origine (cf. mai jos). Mai mult, În afară de epitetul asociat adesea numelui său, Spit³maxe "Spita>ma", al cărui sens este incert, cunoaștem datorită textelor G³th³ numele unei fiice, Pouruåist³, precum și ale unor personaje din cercul său, Ferașaoștra, D¶j³m³spaxe "De>ja>ma>spa", Maidyom³nhaxe "Maidyoma>nha", numele lui Vșșt³spa
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nici de o reformă, ci mai de grabă despre o revoluție propriu-zisă) este respingerea unei divinități ca Indraxe "Indra" (cf., mai sus, subcapitolul 1.2), cel mai ilustru dintre devaxe "deva" panteonului vedic, căruia, În mod semnificativ, i se adăuga epitetul divin și eroic adhrigu, „puternic, ne-slab, non-dhrigu” (cf. avesticului drigu, În G³th³ sau drighu), și care se afla În centrul unui complex ritual și mitologic, În cadrul căruia jertfa animal și consumarea de soma (Gonda, 1962, pp. 70 sqq.) erau
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sau la o expresie ca feraș¶m ah¿m kar - „a face existența minunată” (sau „potrivită”; cf. Humbach, 1959, I, pp. 51 sqq.) -, prezentă și În Ahunavaitș G³th³ (Yasna 30, 9 și 34,15), din care derivă, În Avesta târzie, epitetul fraș½-åaretar - „cel care face minunată (existența)” -, care se referă tocmai la soașyant, și substantivul frașo-kereti „actul de a face potrivită (existența)” (Bartholomae, 1904, col. 1008), un fel de mare transfigurare finală. Ideea unui sfârșit, al unui „ultim tur (ap¶ma
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
realității formării unui stat multinațional și aspirațiilor universaliste ale suveranului persan. Mai puțin clar este cazul lui Xerxes. Formulele din inscripții par să ateste venerarea altor divinități (baga), chiar dacă semnificația cuvântului baga nu este clară - acesta ar putea fi un epitet care face referire la calitatea de Împărțitori ai bunăstării materiale și spirituale (etimologic, baga este un nume de agent care Înseamnă „distribuitor”: Baily, 1989); acest epitet era folosit pentru yazataxe "yazata" și Ameșa Spentaxe "Ameșa Spenta" din teologia Avestei târzii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
divinități (baga), chiar dacă semnificația cuvântului baga nu este clară - acesta ar putea fi un epitet care face referire la calitatea de Împărțitori ai bunăstării materiale și spirituale (etimologic, baga este un nume de agent care Înseamnă „distribuitor”: Baily, 1989); acest epitet era folosit pentru yazataxe "yazata" și Ameșa Spentaxe "Ameșa Spenta" din teologia Avestei târzii, fără a fi Însă dovada unui politeism propriu-zis, comun tuturor ahemenizilor Începând cu ultima parte a secolului al V-lea. În orice caz, zoroastrismul ahemenid trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
doilea aspect este de ordin textual: În religia mazdeistă reînfloresc progresiv vechile divinități indo-iraniene; Însă Varuna este constant absent. Acest lucru s-ar putea datora faptului că Ahuramazd³xe "Ahuramazda>" era identificat, cel puțin odinioară, cu Varuna. Și după cum Varuna primește epitetul de urucakÌas-, „cel care vede din depărtare”, la fel și Ahuramazd³ primește epitetul identic de vourou.caș³ni-: ascuțirea vederii este, Într-adevăr, instrumentul cu care vede și judecă purtarea tuturor oamenilor În raport cu ordinea cosmică pentru apărarea căreia este menit. Stelele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
indo-iraniene; Însă Varuna este constant absent. Acest lucru s-ar putea datora faptului că Ahuramazd³xe "Ahuramazda>" era identificat, cel puțin odinioară, cu Varuna. Și după cum Varuna primește epitetul de urucakÌas-, „cel care vede din depărtare”, la fel și Ahuramazd³ primește epitetul identic de vourou.caș³ni-: ascuțirea vederii este, Într-adevăr, instrumentul cu care vede și judecă purtarea tuturor oamenilor În raport cu ordinea cosmică pentru apărarea căreia este menit. Stelele Îi sunt iscoade, iar soarele este ochiul său. Alături de Ahuramazd³xe "Ahuramazda>"-Varuna, reapare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Cealaltă divinitate a funcției secunde este o creație pur iraniană. Trebuie să pornim de la termenul indo-iranian *v•tra-, „rezistență șopusă dușmanuluiț”, din care se formează În India compusul v•trah³ (gen. v•traghnas), „care distruge tăria șdușmanuluiț”, folosit adesea ca epitet al lui Indraxe "Indra". Un epitet identic devine În Iran nume propriu al unei divinități a războiului, vereqraăna (cf. Benveniste-Renou, 1934). Cu alte cuvinte, Indra este plasat printre demoni, Însă epitetul său devine o nouă zeitate. Religia greacă, puternic inovatoare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o creație pur iraniană. Trebuie să pornim de la termenul indo-iranian *v•tra-, „rezistență șopusă dușmanuluiț”, din care se formează În India compusul v•trah³ (gen. v•traghnas), „care distruge tăria șdușmanuluiț”, folosit adesea ca epitet al lui Indraxe "Indra". Un epitet identic devine În Iran nume propriu al unei divinități a războiului, vereqraăna (cf. Benveniste-Renou, 1934). Cu alte cuvinte, Indra este plasat printre demoni, Însă epitetul său devine o nouă zeitate. Religia greacă, puternic inovatoare, are, de regulă, o contribuție slabă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
v•traghnas), „care distruge tăria șdușmanuluiț”, folosit adesea ca epitet al lui Indraxe "Indra". Un epitet identic devine În Iran nume propriu al unei divinități a războiului, vereqraăna (cf. Benveniste-Renou, 1934). Cu alte cuvinte, Indra este plasat printre demoni, Însă epitetul său devine o nouă zeitate. Religia greacă, puternic inovatoare, are, de regulă, o contribuție slabă la reconstrucția religiei indo-europene. În acest caz, este foarte probabil ca Herakles, deși nici nu este atestat ca zeu, ci doar ca erou, să fi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
probabil, prin intermediul sciților, după divinitățile preariene și ariene din India, reprezentate cu mai multe membre și capete (trebuie să se țină cont mai ales că, deja În Rig-Veda I, 146,1 și X, 8,8, Agnixe "Agni" și TvaÌÚar primesc epitetul de „tricefal”). Însă recurgerea la ipoteza unei influențe străine nu este deloc indispensabilă, deoarece răspândirea aceleiași divinități cu mai multe membre, atât În lumea slavă, cât și În afara ei, este explicabilă mai ales ca influență a substratului. Acest Triglavxe "Triglav
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
unde se Întâlnește Întunericul dinăuntru cu lumina de afară; de pe fruntea sfintei pornesc adesea raze de lumină etc. În sfârșit, Însuși numele este destul de semnificativ: Brigitta (În irlandeză Brigitxe "Brigit") Înseamnă „Înaltă, nobilă”, iar corespondentul său indian (b•hatș) este epitetul obișnuit pentru Aurora (u̳s) În textele vedice pe care uneori o substituie. Plecând deci de la biografiile târzii ale sfintei putem reconstitui cu ușurință o filieră prețioasă pentru cunoașterea religiei precreștine: indo-europeană *h2eus½s „Aurora” › celtă *Brigantș (nume propriu derivat dintr-un
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
obișnuit pentru Aurora (u̳s) În textele vedice pe care uneori o substituie. Plecând deci de la biografiile târzii ale sfintei putem reconstitui cu ușurință o filieră prețioasă pentru cunoașterea religiei precreștine: indo-europeană *h2eus½s „Aurora” › celtă *Brigantș (nume propriu derivat dintr-un epitet) › irlandeză (Sfânta) Brigit. Reconstruirea religiei celtice antice necesită deci o folosire conjugată a unui ansamblu de izvoare eterogene: a) mărturii ale autorilor greci și romani; b) materiale figurative indigene; c) mărturii epigrafice indigene și romane; d) materiale de origine precreștină
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
norocoase ajungem la o definiție reală și completă a vreunui personaj al panteonului galic. Acesta este cazul zeului pe care Cezar Îl numește Mercurxe "Mercur" și În care poate fi recunoscut patronul tuturor meșteșugurilor. În Irlanda, zeul Lugxe "Lug" primește epitetul samildánach „cel care deține toate meșteșugurile”, iar acesată prolifică stăpânire a tuturor activităților este pusă În scenă de un episod din relatarea Bătălia de la Moytura. La curtea din Tara are loc o sărbătoare la care dorea să intre și să
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a ceea ce este indicat În termenul de bază: după cum latinescul tribunus este cel care reprezintă și Întrupează În persoana sa tribul, la fel și celticul Matronaexe "Matronae" sunt Întruparea divină a ceea ce reprezintă maternitatea. După cum se vede bine atât din epitetele care le Însoțesc, cât și din reprezentările grafice, aceste Matronaexe "Matronae" au caracteristici aparte. Înainte de toate, nu există o Matrona individuală: ele apar mereu sub forma unui grup feminin și, chiar dacă există unele mici Îndoieli, pare legitim să ne gândim
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
iar puterea lor se vădește În toate confruntările umanității. În schimb, În cazul Matroanelor există o compartimentare exactă. Într-adevăr, deși nu lipsește un exemplu foarte izolat de Matronae care au toată lumea ca arie de acțiune, acestea, după cum rezultă din epitetele care le Însoțesc, sunt legate mereu de realități locale sau sociale. Există Matronae ale unei regiuni sau cetăți anume sau ale unui trib, familie, tabără militară și așa mai departe. În concluzie, se lasă impresia că, de fapt, credincioșii lor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lucru este adevărat mai ales În cazul lui Lleu, forma galeză corespunzătoare numelui zeului galic Lugusxe "Lugus" și al zeului irlandez Lugxe "Lug". Și nu este doar o identitate etimologică: dacă Lugus și Lug reprezentau zeul care patrona toate meșteșugurile, epitetul Llaw Gyffes „cu mâna pricepută”, care se adaugă constant numelui Lleu, indică aceeași specializare. La fel, și numele Dônxe "Dôn" este comparabil etimologic cu cel al zeiței irlandeze Danuxe "Danu", despre care vom vorbi mai jos. În plus, personajul cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Danuxe "Danu", despre care vom vorbi mai jos. În plus, personajul cu numele Gofannonxe "Gofannon" poate fi identificat cu irlandezul Goibniuxe "Goibniu", meșterul divin. Dar, după cum se vede, nu se poate merge mai departe de recunoașterea unor nume divine și epitete. Desigur, foarte puțin se poate recupera și din povestirea Barnwenn fiica lui Llyr. Protagonistul este Bendigeidfranxe "Bendigeidfran" („Brânxe "Brân" cel binecuvântat”), fratele lui Manawydanxe "Manawydan" și nepotul lui Beli Mawr. Acesta o dă pe sora sa Branwenxe "Branwen" de soție
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a existenței cultului mamelor și În zona nordică, lucru care ne Îndreptățește să afirmăm că acest cult a fost la un moment dat pangermanic. În orice caz, dovada că Mamele sunt o moștenire indo-europeană este furnizată de o serie de epitete, atribuite În Rig-Veda zeilor sau altor ființe divinizate, care au stârnit uimire În rândul interpreților: este vorba despre dvim³tar, „care are două mame” (lucru spus de două ori despre Agnixe "Agni"), trim³tar-, „care are trei mame” (atribuit unei divinități neidentificabile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
are șapte mame” (atribuit lui Așvinxe "Așvin" și onorariului divinizat plătit preoților care Împlineau sacrificiul - dakÌiñ³) și ihehm³tar-, „care are mame oriunde” (lucru spus despre Agni și Indraxe "Indra"). După cum spuneam, exegeții, perplecși, au recunoscut sincer că nu Înțeleg sensul epitetelor sau au Încercat să le explice de la caz la caz, Într-un mod desigur eronat, având În vedere că acestea constituie un grup omogen și necesită o explicație unitară. Iar o asemenea explicație unitară se poate obține doar făcându-se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]