1,916 matches
-
au realizat împrumuturi. Pe de altă parte, elemente de substrat, din limbile popoarelor cucerite și romanizate, au persistat numai la nivelul culturii minore și al limbii populare și de aici unele au fost preluate la nivelul culturii și limbii de erudiție. În cazul popoarelor germanice, urmașe ale limbii germanice comune, care nu a avut un aspect literar, continuitatea și comunicarea s-au produs numai la nivelul culturii minore și al limbii populare, forma lor literară realizîndu-se prin influența limbilor romanice și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
fost în uz, iar cînd Wilhelm Normandul (supranumit Cuceritorul) a ocupat Anglia, în anul 1066, normanzii erau vorbitori de franceză, limbă pe care au dus-o în insule și au impus-o ca mijloc de comunicare la nivelul culturii de erudiție. Scandinavii erau bine organizați și respectau o disciplină severă, avînd legi precise și un exercițiu al bunei guvernări, atribute pe care le-au transmis Vestului european, aflat în plin proces al prefacerii. Ei s-au creștinat și s-au stabilizat
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
fenomen de o importanță deosebită în istoria culturii europene: s-a început înlocuirea vechii limbi consacrate în cultură și în cult prin limbile etnice, care și-au creat treptat un aspect literar cerut de manifestarea la nivelul culturii majore (de erudiție). Cel mai important salt în acest sens a fost făcut însă într-o altă zonă a romanității, în cea de limbă italiană, în spațiul căreia au izbucnit și au avut consecințe imense ideile Renașterii. Sub denumirea Renaștere se cuprinde epoca
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
exemplul lor fiind urmat de celelalte popoare romanice occidentale și, apoi, de popoarele germanice, iar, mai tîrziu, de popoarele est-europene. Consecințele acestei realizări au fost multiple: fiind exprimată în limba înțeleasă de un număr mare de oameni, cultura majoră (de erudiție), științele, filozofia și literatura cultă au cunoscut o difuzare socială apreciabilă și au creat premi-se multiplicate de dezvoltare; literații au avut la îndemînă un material lingvistic bine delimitat pentru prelucrarea artistică, încît nu au mai avut motive să oscileze în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
fiindcă, pe de o parte, a dus la dislocarea latinei și din ultimul domeniu în care mai deținea supremația absolută și, pe de altă parte, a stimulat formarea limbilor literare naționale și prin aceasta a facilitat accesul la cultura de erudiție a unui număr foarte mare de oameni. Prima formă a acestei culturi o reprezenta însuși textul Bibliei, reformații realizînd traducerea ei în limbile naționale, pentru multe dintre ele această traducere fundamentînd aspectul literar, și, simpli-ficîndu-se ceremonialul cultului, prin orientarea credincioșilor
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
un anumit nivel și un anumit patrimoniu cultural care, într-o formă sau alta, se reflectă în mod necesar în limbă și se raportează de cele mai multe ori la limbă. Din corespondențele cultură minoră (populară) -limbă populară și cultură majoră (de erudiție)limbă literară este de așteptat ca dimensiunile limbii în raport cu cultura să se manifeste diferit în funcție de cele două aspecte ale ei. Caracterizată prin sincretism, cultura populară atrage și limba într-o astfel de manifestare, prin existența unor semnificații imprecise și a
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
sînt relicve ale limbilor europene anterioare venirii indo-europenilor. Fără îndoială, în fiecare dintre limbile vorbite astăzi în Europa s-a creat o cultură populară (sau minoră), cele mai multe avînd și un aspect literar, pe baza căruia s-au creat culturi de erudiție corespunzătoare. Evoluția culturală și evoluția limbilor nu au avut însă același ritm, aceeași orientare și aceleași rezultate la ambele niveluri. La nivelul limbilor și culturilor populare, marcate intens de viața istorică a comunităților, etniile europene și-au ilustrat aptitudinile și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
european se caracterizează la nivel popular printr-o diversitate foarte mare, atît sub raport lingvistic, cît și sub raport cultural, deseori existînd zone de trecere de la un idiom la altul și de la o cultură la alta. Limbile și culturile de erudiție au preluat unele elemente de la nivelul popular, dar le-au dat deseori alt aspect, core-lîndu-le, selectîndu-le și dezvoltîndu-le din perspectiva unor scopuri determinate. La acest nivel al erudiției, se realizează frecvente și amănunțite comparații între limbi și culturi diferite și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
la altul și de la o cultură la alta. Limbile și culturile de erudiție au preluat unele elemente de la nivelul popular, dar le-au dat deseori alt aspect, core-lîndu-le, selectîndu-le și dezvoltîndu-le din perspectiva unor scopuri determinate. La acest nivel al erudiției, se realizează frecvente și amănunțite comparații între limbi și culturi diferite și, în urma lor, se produc ierarhizări valorice încît unele dintre ele devin model și sursă de îmbogățire pentru altele, fără ca acest fenomen să fie condiționat de vecinătate sau de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
lor, se produc ierarhizări valorice încît unele dintre ele devin model și sursă de îmbogățire pentru altele, fără ca acest fenomen să fie condiționat de vecinătate sau de coexistența în timp. De aceea, influențele exercitate de limbile și de culturile de erudiție nu se corelează cu influențele limbilor și culturilor populare, avînd orientări, intensități, mijloace și destinatari diferiți. A apărut astfel situația ca, la nivel major, să se realizeze o clasificare între limbile și culturile europene, pe de o parte, fiind unele
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
populară și limba de cultură (și de cult) erau două realități fără nici o relație. La nivelul conștiinței, s-a putut naște astfel ideea că nu este neapărat necesar să existe o relație vizibilă între limba curentă și limba culturii de erudiție, care avea propria evoluție prin activitatea intelectualilor. Chiar în condițiile acestui statut de accentuată artificialitate, latina medievală a cunoscut o permanentă dezvoltare, îndeosebi prin îmbogățirea lexicului, fiind folosită în scrierea unor opere de diferite tipuri (literatură, istorie, filozofie, teologie). Ca
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
și profesionale și acelorași categorii morfologice. Ca atare, se poate constata că, în mod obișnuit, primele împrumuturi vizează domeniul religios pen-tru ca apoi să se extindă asupra celui științific și filozofic și să cuprindă în sfîrșit toate laturile culturii de erudiție. De aceea, aspectul limbii latine care a influențat limbile literare europene în perioada modernă a fost numit latină savantă sau latină cultă, deoarece a fost valorificat în terminologiile care privesc laturile abstracte ale culturii și ale civilizației, iar uneori și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
o susținere programatică a necesității de a se folosi în scris limba spaniolă nu a fost inițiată. Din acest motiv, nu au fost formulate nici argumente pentru utilitatea unei limbi literare spaniole, care să substituie latina la nivelul culturii de erudiție, încît, deși nu lipsit de semnificație, acest fenomen nu a fost însoțit de o ideologie care să-l fundamenteze și să-l propage. Desigur, trăsătura de a continua limba și alte trăsături specifice ale vechilor romani a existat întotdeauna după
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
dezvoltarea limbilor romanice ca limbi de cultură. Sub acest aspect, studiul limbilor romanice reprezintă etapa premergătoare a științei moderne a limbii, etapă în care reflecția lingvistică vizează înscrierea limbilor neolatine pe drumul lor spre afirmarea ca limbi ale culturii de erudiție. Autorii de gramatici și de retorici, dintre care unele au avut o mare circulație în teritoriile romanice apusene, au făcut cercetare lingvistică în spiritul tradiției formate de vechile limbi de cultură antice, greaca și latina. Importanța extraordinară a spațiului în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
încît, între limbile romanice, rezultate din evoluția latinei populare și limba administrației, a cultului și a culturii dispăruse orice corespondență, fapt resimțit tot mai mult ca o piedică în dezvoltarea firească a popoarelor neolatine, căci orice acces la cultura de erudiție era condiționat de însușirea prealabilă a limbii latine. În aceste circumstanțe, popoarele romanice din Apusul european s-au văzut în situația de a renunța la latină ca limbă a culturii și de a recupera pentru idiomurile lor funcțiile exercitate de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
întîi că limba română și-a dezvoltat tîrziu un aspect literar, iar evoluția ei, ca limbă populară, s-a produs în vecinătatea și prin schimbul de elemente cu idiomuri nelatine. Pe de altă parte, în administrație, cult și cultura de erudiție, româna nu a fost suplinită de latină, ci de slavonă, adică de o limbă care nu avea nici o afinitate cu ea, și tot din slavonă a preluat elemente pentru a se îmbogăți în primele faze ale aspectului literar. De aceea
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
atestă o evidentă plasare a românilor în Cealaltă Europă, căci din comparația realizată între tipurile de culturi și de limbi din cele două Europe, devin relevante cîteva aspecte: 1) spre deosebire de occidentali, românii nu au o tradiție independentă a culturii de erudiție (sau majore), și 2) spre deosebire de occidentali, românii nu au limite clare între spiritul minor (cultura și limba populară) și spiritul major (limba literară și cultura de erudiție). Aceasta fiind situația, trebuie aflate în condițiile istorice și în istoria culturală cauzele
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
aspecte: 1) spre deosebire de occidentali, românii nu au o tradiție independentă a culturii de erudiție (sau majore), și 2) spre deosebire de occidentali, românii nu au limite clare între spiritul minor (cultura și limba populară) și spiritul major (limba literară și cultura de erudiție). Aceasta fiind situația, trebuie aflate în condițiile istorice și în istoria culturală cauzele ce au generat deosebirea dintre români și lumea occidentală, sub semnul eliberării de prejudecata patriotismului fundamentat pe demagogie. Din punct de vedere spațial, europenismul românilor este atestat
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
prin orientarea dată de romantism. A apărut astfel Curentul istoric-popular, care a imputat latiniștilor faptul că ar strica limba, că ar îndepărta limba de popor etc. Fără a contesta teoretic necesitatea modernizării societății românești și a realizării unei culturi de erudiție, reprezentanții acestui curent au introdus prin ideologia lor populismul, respingînd înnoirile radicale și, pornind de la unele exagerări puriste sau de la unele propuneri ortografice inadecvate, au respins în întregime opera învățaților latiniști. Datorită criticii acerbe făcute latiniștilor în numele "limbii poporului", G.
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
valorile europene a fost asumat, deși acest raport are orientare univocă, numai dinspre limbile europene spre ea. În condițiile în care înscrierea în circuitul european a însemnat doar receptare de elemente, saltul realizat de limba literară și de cultura de erudiție a fost totuși remarcabil, chiar fără performanțe deosebite în realizările prin forțe proprii, deoarece, spre deosebire de cultura minoră și de limba populară, care sînt limitate la necesitățile dintr-un mediu comunitar istoricește constituit, cultura majoră și limba literară au și o
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
ele, ei au fost pînă atunci europeni numai fizic, iar nu și spiritual, sau, mai degrabă, au fost numai în Cealaltă Europă. Schimbarea care să desăvîrșească statutul lor european se impunea însă numai la nivelul culturii și al limbii de erudiție, deoarece nivelul popular, profund marcat de viața istorică, este un dat obiectiv, care, deși se transformă, repre-zintă tradiția particularizantă, admisibilă în spațiul european potrivit principiului multilateralității. Această schimbare la nivelul spiritului major nu putea fi însă decît rezultatul unui act
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
aspectul cunoașterii culturii minore a românilor în ultimele două secole 127, dar foarte puține lucrări de calitate de la nivelul celei majore au pornit de aici. Sînt și mai puțini creatorii de cultură majoră care au reușit să ridice la rafinamentul erudiției elementul popular românesc și să-l impună. În literatură, doar Ion Creangă este remarcabil în acest sens, căci a rafinat numai energia neamului său, fără a recepta sugestii din străinătate. Ironia sa în legătură cu cel care s-a dus la Paris
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
subiecte din mediul rustic au fost atenți la condiția și la viața țăranului, încît nu l-au mai idealizat inutil, iar mijloacele lingvistice folosite au reflectat și o anumită transformare a vorbirii prin pătrunderea elementelor înnoitoare de la nivelul culturii de erudiție. Spre deosebire de lumea civilizată însă, după 1900, nu s-a produs la români și o dezvoltare corespunzătoare a laturilor superioare ale culturii majore, a științei și a tehnicii în primul rînd, care să orienteze învățămîntul și viața socială spre o evoluție
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
evitau dificultatea gîndirii științifice (avînd la bază metodele matematice) să se afirme prin reviste cu articole de critică literară și, ca atare, primele generații de alfabetizați au produs un mare număr de critici care se considerau reprezentanți ai culturii de erudiție și intelectuali veritabili. În acest caz, urmînd linia renumitei sfătoșenii a românului pe care ei au unit-o cu antrenamentul secular al mîinii (în folosirea bîtei), afirmarea a putut continua în forma unei nestăpînite grafomanii, generatoare de tomuri nenumărate (și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
pe eventualii cronicari să se ostenească încercând să le descopere în dicționare, manuale etc. (p. 7). Dincolo de avertismentul ironic al autorului, o confruntare între textul istoricului antic și cel al dramaturgului modern nu oferă doar prilej de desfășurare a unei erudiții sterile, ci poate prezenta interes o dată ce permite evidențierea felului cum a fost adaptată narațiunea originală rigorilor altui timp și altui gen literar. Materialul faptic - date istorice sau simple anecdote - este preluat din primele două cărți ale lucrării lui Titus Livius
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]