2,389 matches
-
este perfect acreditat de fundalul istoric, de detaliile vieții de zi cu zi în veacul al XV-lea, de fresca zecilor de portrete, tablouri, figuranți din cele două tabere și centre de putere, susținute epic de performantul filon realist și erudit al lui Mika Waltari. Iată-l pe basileul Constantin ce tocmai luase parte la oficierea legământului unirii Bisericilor latină și greacă, după o mie de ani de discordie. Este însoțit de demnitarii de Blaherne, miniștri, logofeți și magiștri, de Senat
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
le joacă Securității și birocrației poștale ce-i opreau scrisorile, Izydor descoperă în fine că lucrurile importante în lume sunt cvadruple, atât în viața de zi cu zi, cât și la nivel cosmic. Această ultimă tentativă de evadare în livrescul erudit, în filosofie, într-un fel de cheie de control a sistemelor universale, face din Izydor cel din urmă rezistent al Străveacului în contra agresiunii Omului Rău, promotor al spălării creierilor, dar și un aide-mémoire, în numele autoarei, al lucrurilor și oamenilor peste
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
cerea puterilor să ia atitudine pentru a împiedica răul, ce lua proporții, el considera că este datoria lor să intervină cu toată greutatea pentru a face respectate de către armatele turcești „drepturile omului, datoriile omeniei”. Bazate pe o informație largă și erudită, concepute într-o manieră originală scrierile lui Alexandru Zub constituie un nesecat izvor de informație. Din seria de lucrări destinate marelui om Mihail Kogălniceanu se desprinde și lucrarea Mihail Kogălniceanu istoric, apărută în 1974. Autorul consideră că „istoricul însoțește în
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
Însemnări din subteranătc "Prefață" Poate cea mai cunoscută sentință dostoievskiană din romanul Idiotul este formula unei utopii estetice : „Frumusețea va mîntui lumea“1. Este una dintre temele „serioase, erudite, sublime“ (cum va spune, cu reproș, Aglaia Epancina peste multe pagini), alături de altele cît se poate de „realiste“, cum ar fi pedeapsa cu moartea sau situația economică a Rusiei, care îl obsedează pe eroul principal. Plutind pe valurile conversației și
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
sintagma, deși, se va vedea și mai departe, se poate vorbi, pe secțiuni întinse din poezia lui Radu Andriescu, de o coincidență între eul real și eul auctorial care îl așază în avangarda biografismului autenticist douămiist) e, cum altfel?, inteligent, erudit, detabuizat, semiboem, revoltat ce-i drept, mai mult în surdină împotriva rigidelor convenții, de orice fel ar fi ele academice, literare, comportamentale etc. Adăugându-le și descripțiile de peisaje diverse (urbane sau rurale, vegetale, minerale ori acvatice, reale ori onirice
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
funcția de catalizator al poeziei. Sigur, între poveștile filosofice cretane și celelalte poezii din insule regăsim numeroase texte ce cultivă teme și motive subsumate alterității, inclusiv celei exotice sau radicale. Feminitatea pare a se bucura, la fel, de interesul inteligentului, eruditului homo viator, care nu-și reprimă plăcerile cunoscute, ci alege să le fasoneze în maniera cea mai potrivită spațiului și unghiului de observație (a se vedea, bunăoară, Cântec pentru Anais Lee, Zâmbetul de Mona Lisă, Fata de la recepție sau Afrodita
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
identificabil în canonul liricii anterioare: cum am mai afirmat, ne aflăm în fața unei poezii de o mare încărcătură tensională, pe care chiar autorul ei tinde uneori a o reduce prin subterfugii ca ironia sau intertextualitatea savantă. De multe ori, poetul erudit apelează la o operație inedită, pe care aș numi-o de permutare a referenților livrești, în așa fel încât cititorului să îi fie aproape imposibil să decodifice sursa ironiei plurietajate a discursului liric. Aș cita, spre edificare, câteva versuri incluse
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
chiar ca emblemă a lui Hristos. Un alt detaliu esențial: în ebraică numele albinei, Dbure, și cel al cuvântului, Dbr, provin din același radical. Asociind feminitatea cu albinele și, simultan, cu regalitatea ("regină exilată", respectiv "Doamnă" înveșmântată în "albastră togă"), eruditul poet nu face altceva decât să sugereze legătura strânsă, chiar indisolubilă, dintre eros/ feminitate și logos. Dacă la început apariția personajului feminin în orizontul eului poetic marchează reinvestirea universului interior cu sens pur existențial, ulterior aceasta îi mijlocește relevarea finalității
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ungarettiene, pascoliene sau leopardiene nu au știrbit originalitatea vocii lui Quasimodo; dimpotrivă, trebuie repetat, grație abilității de care autorul dă dovadă în procesul de reelaborare și filtrare, ele compun un mozaic interesant, atât pentru cititorul cult cât și pentru criticul erudit. Afirmațiile recenzentului De Robertis, care enumeră apoi o serie de elemente preluate de Quasimodo de la sus-numiții autori, ne fac să constatăm o anumita grabă de a-l cataloga drept imitator, neobservând priceperea cu care sicilianul integrează și îmbină în propria
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Penna a surprins opțiunile sicilianului aflate în concordanță cu tendințele din perioada respectivă: După cei trei mari poeți de la sfârșitul secolului al XIX-lea, Carducci, Pascoli, D'Annunzio și după o oarecare sațietate de a scrie poezie în acel mod erudit și pe deasupra și elocvent, retoric (...) a existat un fel de reacție și nevoia de a părăsi schemele formale; reacționând, (Quasimodo) a trebuit parcă să ceară ajutor poeților cu un alt timbru, lui Leopardi, de exemplu, poeților dulcelui stil nou și
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ci spiritul sau latin, disperarea omenească a tânărului care știe că este sortit morții. Scriitorul ermetic a ales 41 de compoziții în care surprinde toate nuanțele tematice și tonale ale poetului: de la cele melancolice la cele elegiace, erotice sau conviviale, erudite sau mitologice, satirice sau ironice, în orice caz impetuoase atunci când este vorba despre ură sau iubire.440 Și-a îndreptat apoi atenția către Ovidiu și a tradus din Metamorfoze miturile ce au ca scenariu Sicilia natală, proiectată, de fiecare dată
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
iar versurile apar încastrate în note critico-filologice de mari dimensiuni.453 Odată cu trecerea timpului poetul ajunge să îl domine pe filolog, acesta din urmă reducând dimensiunile comentariilor: tălmăcirile din jurul anului 1823 sunt eliberate de aparatul critic, de note și precizări erudite și chiar de povară fidelității față de textul inițial. Mai puțin complex și având dimensiuni mai reduse, aparatul explicativ pe care Quasimodo îl redactează în completarea traducerilor nu este lipsit de importantă. Astfel, variantele din poeții greci (Poeți greci, 1940) sunt
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Certo non mancava d'immaginazione mă non credetti d'esser poeta se non dopo letti parecchi poeți greci, Zibaldone, 1741. 423 Dopo i tre grandi lirici dell'ultimo Ottocento, Carducci Pascoli D'Annunzio, e dopo certă sazietà di un poetare erudito, e anche eloquente e anche retorico (...) ci fu come una reazione e îl bisogno di abbandonare schemi formali, (...) e nella reazione sembrò dover chieder conforto a poeți di altro timbro, al Leopardi per esempio, ai poeți del dolce stil novo
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
social-democrației), a cunoscutului sociolog, politolog și hermeneut britanic Anthony Giddens, director al prestigioasei London School of Economics and Political Science din Marea Britanie. Meritele traducerii revin lui Cătălin Constantinescu, iar cele ale apariției, Editurii Polirom (2001), cartea beneficiind și de un erudit Cuvînt înainte semnat de politologul Dan Pavel. Autor al unei opere științifice impresionante (peste 30 de titluri), publicată pe parcursul a mai bine de trei decenii, cu o reputație academică deosebită și un prestigiu politic și social recunoscut, Anthony Giddens este
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
SOROHAN, Elvira. Cicero și Antonius, Seneca și Nero în scrisorile lui Petrarca (II). În: Convorbiri literare, 143, aug. 2009, nr. 8, p. 25-28. Francesco Petrarca. Antiquis illustrioribus / Către mai vestiții înaintași. Ediție bilingvă. Iași: Junimea, 2009. SOROHAN, Elvira. Cozerii colorate erudit și poliglot de Șerban Foarță. În: Convorbiri literare, 143, mai 2009, nr. 5, p. 27-29. Șerban Foarță, Iolanda Malamen. Cozerii în lila. Iași: Eis Art, 2008. SOROHAN, Elvira. Estetica grotescului. În: Vitraliu (Bacău), 17, nov. 2009, nr. 3-4, p. 5
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
1984, nr. 3, p. 144-145. Elvira Sorohan. Introducere în opera lui Ion Budai-Deleanu. SÂNGEORZAN, Zaharia. Scriitorul și opera. În: Cronica (Iași), 51, 21 dec. 1984, p. 5. Elvira Sorohan. Introducere în opera lui Ion Budai-Deleanu. MANU, Emil. Exegeza operei unui "erudit rafinat". În: Contemporanul, 14 iun. 1985, nr. 24, p. 11. Elvira Sorohan. Introducere în opera lui Ion Budai-Deleanu. București: Minerva, 1984. ȚUGUI, Grigore. Elvira Sorohan: Introducere în opera lui Ion Budai-Deleanu, Editura Minerva, București, 1984, 294 p. În: Analele științifice
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
față, despre Marta Petreu, Alice Botez, Petru Cimpoieșu, Vosganian și Matei Vișniec (laolaltă cu alții), dar și despre Italo Calvino, Milan Kundera, Amos Oz sau Amélie Nothomb, într-un stil comprehensiv specific și foarte dinamic, în care se amestecă recuperările erudite (metafizica lui Cantemir, prin intermediul Alicei Botez) cu substanțiale pagini despre postmodernism și literatura de ultimă oră, totul într-o manieră flexibilă, suplă, în care directețea spunerii unor adevăruri incomode se combină cu un simț special pentru umor și ironie, motiv
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
veche. În fața noastră se derula o întreagă serie de autori clasici, de la filosofii Antichității, la cei medievali, renascentiști, iluminiști; nu o dată ajungeam până în stricta contemporaneitate, urmărind cutare motiv sau cutare temă literară. Era, pe scurt, exact ceea ce căutam. Un profesor erudit, care se mișca firesc prin toate epocile culturii, mereu pregătit să afle opinia celuilalt, în fața căruia te rușinai să nu știi, să nu fi citit. De pildă, eu am lipsit la un singur seminar, pentru că nu apucasem să duc la
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Iași, 2004), G. Călinescu în autoportret. Câteva lecturi în palimpsest (Editura Timpul, Iași, 2007), Salon literar cu prozatori contemporani români și străini (Concert de închidere) (Editura Junimea, Iași, 2014). Listă completată de numeroasele ediții critice însoțite de prefețe sau postfețe erudite: Vasile Alecsandri, Drame (Editura Minerva, București, 1980), Constantin Negruzzi, Păcatele tinereților (Editura Minerva, București, 1982), Miron Costin, Letopisețul Tării Moldovei. De neamul moldovenilor (Editura Junimea, Iași, 1984), Cartea cronicilor (Editura Junimea, Iași, 1986), Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică (Editura Junimea, Iași
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
de notele definitorii, inimitabile, dar perene valoric, ale unor opere care au marcat momente de cotitură în dezvoltarea literaturii române" (v. Cuvântul înainte la Singurătatea scriitorului), îndrăznind chiar să "concureze valoric" literatura lumii. Studiile de mare finețe analitică dedicate acestor erudiți rafinați, și în special cele despre Dimitrie Cantemir și G. Călinescu scriitori pe care îi unesc, în viziunea criticului, numeroase afinități descoperite deopotrivă în ordinea propriu-zis estetică și în cea biografică o reprezintă de altfel cel mai bine și pe
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
istoria curții otomane a lui Cantemir, se conturează, în continuitatea literaturii curtenești medievale și renascentiste, nucleul unei moderne literaturi panoramice, despre care unii cercetători afirmă că s-a dezvoltat plenar în veacul romanticilor. Trăind în inima unei capitale imperiale multiculturale, eruditul principe va fi remarcat clivajele și ciocnirile dintre civilizații, pe care, de altfel le explorează cu nedisimulat interes, valorificând un repertoriu bogat de tăieturi și șlefuiri ale fațetelor imagologice, de la observația directă la constructul legendar. Astfel, cititorul este purtat prin
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
asistenți la Catedră, colegi sau apropiați, colaboratori și discipoli, doctoranzi, îndrumați cu aceeași exigență cu care profesorul se aștepta să ne vadă gândind și răspunzând, prezența sa umană este indisociabilă de imaginea profesorului și relaționată, prin acest filtru, cu opera erudită a istoricului literar. De aceea, specialistul în Literatură română veche, (de)ținând de-a lungul unor decenii cursul magistral corespondent, prevalează, în memoria amfiteatrelor noastre, în complexul profil de cărturar al Doamnei Elvira Sorohan. Însă nici la Catedră și nici
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
nici la călătorii respectivi: sarcina lor asumată era de a informa pe cititor asupra unei lumi necunoscute prin mici episoade caracteristice survenite în timpul călătoriei lor sau, de ce nu, a unor predecesori. Să nu ne înșelăm: cercetări lipsite de umor, dar erudite, au arătat că nici marele Chateaubriand grăbit să-și întâlnească iubita în Spania n-a călcat chiar toate locurile pe care le-a descris în timpul călătoriei sale în Orient, dar scopul urmărit a fost atins. Maica Domnului în creștinismul ortodox
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
semnificativă a oglinzii (deschizând, de data aceasta, spre necesitatea orânduirii spațiului interior și a duratei vieții 75) conturează un alt model uman: scriitorul ca înțelept al cetății, chemând la banchetul reflexivității și al introspecției. Tot în raport cu valorile cetății și rolul eruditului în ea, alegoria scrierii-luptă, "lupta monomahii" cu uitarea, cu timpul, în "câmpii ritoricăi" sau "câmpul istoriilor", unde scriitorul, cavaler fără teamă, folosește dragostea de moșie ca scut și armă76. O atenție particulară impune în context, prin capacitatea sa de a
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
sârguim pentru folosul obștii...". Autorul Vom selecta aici, punctual, câteva atitudini autorefe-rențiale ale predoslovilor configurând și alte modele ideale, umane și cărturărești deopotrivă, lăsând citatul să vorbească elocvent, cu impresia schițării fugitive, dar în tușe memorabile, a unor portrete de erudiți în cabinetul lor de lucru, reactualizând, parcă, imaginea Sfântului Ieronim, traducătorul Vulgatei, în meditatie asupra scrierilor sale, fie în interiorul cabinetului de studiu, ca în picturile lui Ghirlandaio, Caravaggio sau Rubens, fie, ca la Bellini, Palma il Vecchio și din nou
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]