2,823 matches
-
, Eugen (13.IX.1916, Brăila - 10.VIII.1968, București), eseist și traducător. Este fiul Mariei (n. Demetrescu) și al lui Henri Schiller, medic. Frecventează cursurile Liceului „Nicolae Bălcescu” din Brăila (1930-1934). Scrie la gazetele locale „Columna lui Traian” (1931), „Premergătorul” (1932-1933) și „Tribuna” (1934), probabil că, sub pseudonim, se află
SCHILERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289554_a_290883]
-
empatică întâlnire dă naștere monografiei Rembrandt (1966), unde textul iradiază o învățătură împărtășită cititorului printr-o propedeutică naturală. Perioadele frazei măsoară persuasiv treptele dezvelirii fenomenului: aspirația continuă a pictorului către o „artă paradigmatică cu valoare de exemplu moral și social”. Eseistul afirmă că Rembrandt practică aventura interioară, este un sedentar călătorind în universul spiritual al picturii, iar coloristica sa devine „element constitutiv al atmosferei afective”, poartă un „timbru liric”. S. definește clar-obscurul rembrandtian ca lumină fluidă, permeabilă, aptă să cunoască creșteri
SCHILERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289554_a_290883]
-
descrie obiectele, apropiindu-se de un lirism apofatic când vorbește de absența ființei în Furtuna, luminată de o prezență covârșitoare: „Sub ceruri schimbătoare și dramatice au rămas, ca după o mare catastrofă istorică sau cosmică, doar ruinele mândrelor așezări umane”. Eseistul analizează și citează câțiva poeți, contemporani ai artistului, care au consacrat măcar o poezie descriptivă artei lui Rembrandt. Moartea timpurie a lui S., un erudit cu o extraordinară capacitate de cuprindere a fenomenului artistic, a făcut ca o serie de
SCHILERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289554_a_290883]
-
adresant. Premisa este falacioasă, dar poate funcționa în limite rezonabile: arta modernă occidentală, determinată de un capitalism alienant, este expresia imposibilității comunicării, scrie S. ipostaziind alegoric prima paradigmă. Citând cazul entropiei în artă, prin Norbert Wiener sau prin Max Dvořak, eseistul o deduce pe a doua, cea a supralicitării patrimoniului existent (academism, naturalism, formalismul lui Paul Klee, manierism), și invocă o serie de teoreticieni ai artei (Weidlé, Sedlmayr) și critici (Croce, Gramsci) pentru a arăta că aici accentul cade pe „cum
SCHILERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289554_a_290883]
-
un efort plăcut de a-i reconstitui - ca într-un sau printr-un text literar - gramatica, sintaxa, articulațiile. În fine, în ediția Dan Botta, Scrieri (IV, 1968) este cuprinsă și o scurtă (și neterminată) monografie dedicată de S. poetului și eseistului. Se trasează un portret spiritual al omului și sunt denunțate etichetele comode puse de critică, arătându-se că Dan Botta, „ermeticul” „poet al morții”, este un descoperitor de arhetipuri și esențe, cu o dezinvoltură provenită din detașarea de posesiune și
SCHILERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289554_a_290883]
-
marile culturi ale lumii sunt anchetele realizate pe această temă: Cultura română în circuitul marilor valori (8/1974 și următoarele), Interferențe și determinări reciproce ale literaturilor în contextul lumii contemporane (10/1979), la care participă critici literari, poeți, prozatori și eseiști din țară și străinătate. Revista alcătuiește foarte multe numere tematice consacrate parțial sau integral personalității și operei unor scriitori străini (Cervantes, Goethe, F. M. Dostoievski, André Gide, Friedrich Hölderlin, Jorge Luis Borges, Cesare Pavese, Virginia Woolf, André Malraux, Roland Barthes) sau
SECOLUL 20 - SECOLUL 21. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289596_a_290925]
-
Reabilitarea fantasticului, articol despre Mircea Eliade, Mateiu I. Caragiale, Răposatul Sadoveanu), Ovidiu Papadima (Creangă și mitul românesc, Poezia lui Lucian Blaga, În actualitatea literaturii noastre), Nichifor Crainic (Actualitatea gândirismului), Ștefan Baciu (Esențele romantismului german), Ion Șiugariu (Octavian Goga dramaturg și eseist, articol la moartea scriitorului), Vladimir Dogaru, Ovid Caledoniu, Septimiu Bucur, Horia Nițulescu, Axente Sever Popovici, Mihail Straje, Cuza Marinescu. Câteva numere din 1941 conțin articole de polemică între Lucian Blaga și Dan Botta referitoare la paternitatea ideilor din studiul Spațiul
SFARMA-PIATRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289657_a_290986]
-
, Florin (6.VII.1956, Ploiești), prozator, eseist și traducător. Provine dintr-o familie de ofițeri. Urmează cursurile Liceului „I. L. Caragiale” din Ploiești și Facultatea de Fizică, secția fizică tehnologică, a Universității din București, absolvită în 1980. Inginer fizician la Combinatul Petrochimic din Teleajen (1980-1981), se transferă la
SICOIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289665_a_290994]
-
, Paul (10.X.1954, București), eseist și publicist. Este fiul Mariei (n. Dumitrescu) și al scriitorului Valentin Silvestru. Urmează la București Liceul „Mihail Sadoveanu” și Facultatea de Teatrologie-Filmologie a Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, absolvită în 1977. În anul următor obține o bursă
SILVESTRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289671_a_291000]
-
și Cinematografică „I.L. Caragiale”, absolvită în 1977. În anul următor obține o bursă de studii la Salzburg Seminar in American Studies, de pe lângă Harvard University, pentru specializare în jurnalism. Începe apoi o activitate susținută în presa scrisă și audiovizuală, în calitate de cronicar, eseist, comentator și editorialist, autor de scenarii pentru radio și televiziune. Debutul s-a produs în 1974, cu un reportaj cultural, în „Luceafărul”, iar editorial în 1996, cu volumul de eseuri Lucruri. A contribuit la lucrări colective de artă teatrală și
SILVESTRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289671_a_291000]
-
ȘIULEA, Ciprian (1.V.1969, Brașov), eseist. Este fiul Seviei Șiulea, contabilă, și al lui Viorel Șiulea, maistru. Urmează Liceul de Informatică din Brașov (1984-1988) și Facultatea de Filosofie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (1991-1995). Între 1995 și 1999 este profesor de științe socio-umane la diferite licee
SIULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289712_a_291041]
-
Brașov”. Cele șase eseuri din Retori, simulacre, imposturi dezvăluie un autor format la ceea ce Paul Ricoeur numea „școala suspiciunii”. Și aceasta întrucât axul gândirii lui Ș. îl constituie ecartul dintre premisele explicite („raționale”) și presupozițiile latente ale proiectelor socio-culturale. Metoda eseistului va consta în identificarea articulațiilor ideologice subterane ce susțin diferitele tipuri de discurs din România comunistă și postcomunistă, urmată de confruntarea acestora cu ceea ce e oferit publicului. Primele două eseuri, Saivane și piramide și Comunismul în texte dramatice, sunt mai
SIULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289712_a_291041]
-
Solomon, pe care Ș. îi consideră „trei autori poststaliniști”. În consecință, centrul de greutate al cărții se deplasează către celelalte patru texte, care atestă atât grila de lectură a autorului, cât și situarea sa de partea unui pragmatism sui-generis. Astfel, eseistul analizează trei mostre de discurs (pseudo)liberal din România postcomunistă (Adrian Marino, Horia-Roman Patapievici și Ion Bogdan Lefter), demonstrând faptul că, fie din resentiment, fie dintr-un optimism utopic, orientările declarat democratice și europene din cultura noastră actuală sunt adesea
SIULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289712_a_291041]
-
, Alexandru (pseudonim al lui Solomon Silberman; 22.I.1921, Moinești), dramaturg, prozator, eseist și traducător. Este fiul Mariei (n. Leibu) și al lui Nathan Silberman, negustor. Urmează cursul secundar la Liceul „Regele Ferdinand” din Bacău și la liceul israelit din București, absolvit în 1945, apoi Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din
SEVER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289652_a_290981]
-
SIMIONESCU-RÂMNICEANU, Marin (9.XI.1883, Focșani -25.III.1964), dramaturg, prozator și eseist. Este fiul Elenei (n. Mincu) și al lui Dumitru Simionescu-Râmniceanu. Profilul mamei lui S.-R. l-ar fi inspirat pe Duiliu Zamfirescu în portretizarea Sașei, personaj din romanul Viața la țară. Urmează studii de filosofie și estetică la Universitatea din
SIMIONESCU-RAMNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289688_a_291017]
-
recenzii scrise de S. într-un spirit comprehensiv și atent analitic. Prima carte, studiul monografic Camil Petrescu, îi apare în 1973, urmat târziu de Proza artistică a lui Tudor Arghezi (1995). Nu numai dramaturgul și romancierul Camil Petrescu, ci și eseistul, poetul, nuvelistul iau parte, cu accente și evaluări diferențiate, în monografia lui S., la evidențierea unor permanențe adânc unificatoare ale operei. Linii de reconstituire biografică și de profil moral (experiența crucială a războiului, trăsăturile esențiale, deloc îndulcite, ale unui „temperament
SIRBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289704_a_291033]
-
SEBASTIAN, Mihail (pseudonim al lui Iosef M. Hechter; 18.X.1907, Brăila - 29.V.1945, București), dramaturg, prozator, gazetar și eseist. Este fiul Clarei (n. Weintraub) și al lui Mendel Hechter, funcționar comercial. Urmează cursul elementar și Liceul „N. Bălcescu” în orașul natal. În 1926 își susține bacalaureatul, teza sa fiind deosebit de favorabil apreciată de președintele comisiei, Nae Ionescu. Va absolvi
SEBASTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289592_a_290921]
-
sarcastic. Luciditatea și ascuțimea de spirit îi caracterizează esențial și eseistica literară, pe care Pompiliu Constantinescu o găsea că se înscrie în linia lui André Gide. Cel care a scris Les Caves du Vatican este, într-adevăr, frecvent citat de eseist, nu întotdeauna aprobativ și, mai ales, fără să fie urmat în acțiunea deliteraturizantă, în demersurile pentru impunerea „autenticității”. S. îl admiră pentru „răceala” scrisului său, pentru deosebita luciditate, pentru că „genul său este inteligența”, iar „legea lui de gândire” e „claritatea
SEBASTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289592_a_290921]
-
particularitate predominantă „panlirismul”. Explicitându-și aserțiunea, precizează că e vorba nu de înlocuirea creației obiective prin confesiune, ci de considerarea existenței din unghiul subiectivității, de înfățișarea nu a realității „în sine”, ci a imaginii ei create de conștiință. Asupra modernismului românesc eseistul formulează o judecată extrem de aspră, afirmând că acest curent a dat puține valori incontestabile (Ion Barbu, Ion Vinea, Constantin Brâncuși, Marcel Iancu), majoritatea producțiilor reducându-se la „mediocritate, pastișe, revoltă”, la „apariții donquijotești”. Tudor Arghezi e apreciat superlativ, dar în afara
SEBASTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289592_a_290921]
-
provincie nu trebuie să fie oglinda și promotoarea spiritului local îngust, ci, dimpotrivă, trebuie „să formeze o școală”, va reuși să adune, mai ales în paginile seriei a treia a „Familiei”, contribuții valoroase aparținând unui impresionant număr de poeți, prozatori, eseiști și critici. SCRIERI: Șoapta clipelor trăite, Brașov, 1919; Tablouri din Pind, Oradea, 1923; Romanță fără note, Oradea, 1932. Repere bibliografice: Menes, „Tablouri din Pind”, UVR, 1923, 35; I. I. Biciolla, „Tablouri din Pind”, „Vestul României”, 1923, 47; Delapind, Convorbire cu
SAMARINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289453_a_290782]
-
, Ion Marin (15.VI.1893, București - 2.II.1964, București), prozator, dramaturg, eseist, cronicar dramatic și literar, traducător. Este fiul Emiliei (n. Petrescu) și al medicului Nicolae Marinescu, care și-a adăugat numele Sadoveanu; S. își va oficializa numele de scriitor abia în 1949. Învață din copilărie germana, franceza, engleza și se inițiază
SADOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289425_a_290754]
-
SÂRBU, Valeriu (18.IX.1931, Bujoreni, j. Vâlcea), poet, dramaturg și eseist. Este fiul Tomiței (n. Budeanu) și al lui Gheorghe Sârbu, ofițer. Urmează școala primară și cursurile Liceului „Moise Nicoară” la Arad (1938-1950) și Facultatea de Filologie a Universității din București, secția limba și literatura română (1950-1955), cu o întrerupere de
SARBU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289495_a_290824]
-
, Bucur (7.IX.1910, Rășinari, j. Sibiu - 15.IX.1987, București), eseist și istoric literar. Este fiul Anei (n. Barbăalbă) și al lui Bucur Țincu, agricultor, ținând și o cârciumă. Casa natală era vecină cu cea a familiei lui Emil Cioran. Acesta, cum va mărturisi la bătrânețe, copilărește cu „Țâncii”, adică împreună cu
ŢINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290186_a_291515]
-
cea a familiei lui Emil Cioran. Acesta, cum va mărturisi la bătrânețe, copilărește cu „Țâncii”, adică împreună cu Bucur și Petru (viitor director al Băncii Agricole și autor, în prima tinerețe, al unei broșuri intitulate alarmant Moartea civilizației capitaliste, pe care eseistul parizian dorea să o recitească). Casa lor se numără printre foarte puținele locuri și lucruri evocate nostalgic de „scepticul de serviciu”, iar celor doi frați li se recunoaște neted aportul formativ: „Îmi pare rău că Bucur și-a lichidat casa
ŢINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290186_a_291515]
-
noocratic” al lui Camil Petrescu: știința și filosofia, „fruct al libertății și al atitudinii dezinteresate”, nu pot deveni forme de „dictatură asupra societății”, „misiunea intelectualilor este de a feri viața, de a salva spiritul de la particularitățile care-l mutilează”. Demersul eseistului include și o reacție anticioraniană, chiar dacă neexplicită: misiunea intelectualilor din țările/culturile mici este de a susține și proteja „ideea de cultură”, de a opta pentru „perspectiva solidarității în locul veleităților imperialiste pe care în mod nejustificat intelectualii acestor țări le
ŢINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290186_a_291515]