1,930 matches
-
distingem între ce se poate eticheta drept "macrodiferențe" și "microdiferențe" în principiile normative, macrodiferențele fiind diferențele dintre grupe, în timp ce microdiferențele sunt diferențele din interiorul fiecărei grupe. Țările nu rămân permanent într-o grupă dată, așa cum o indică și evoluția țărilor est-europene după 1989-90. În general, ca rezultat al loviturilor de stat sau revoluțiilor, norme diferite pot caracteriza aceleași țări, deși adevăratele schimbări nu sunt totdeauna atât de semnificative cum par la suprafață. În plus, lovituri de stat sau contra-revoluții ulterioare pot
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
în special India, și un număr de state latino-americane, deși cele din urmă au avut tendința de instabilitate. Câteva democrații liberale sunt și în Africa, Orientul Mijlociu și estul Asiei. Variații semnificative au existat atât înainte cât și după căderea comunismului est-european. Spania, Portugalia și Grecia au intrat (sau au reintrat) în grupă, în timp ce mai multe țări latino-americane (de exemplu Chile) au încetat să mai fie democratice, cel puțin pentru o perioadă, în anii 1970 și 1980. Unele sisteme politice care au
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
liberal-democratică este în vigoare, aceste variații rămân mici. Sisteme politice egalitare autoritare Sistemele politice comuniste au tins spre un pronunțat caracter egalitar, pe deplin autoritar, dar și democratic într-o oarecare măsură. Țările din acest grup includeau Uniunea Sovietică, țările est-europene, China, Coreea de Nord, Mongolia și Vietnam, dar și un număr de state din lumea a treia precum Cuba, Angola, Mozambic și Etiopia; un număr de state, în special din Africa, au adoptat norme apropiate de cele ale statelor comuniste. Prăbușirea comunismului
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
toate țările ce pot fi localizate, în sens larg, în regiunea Atlanticului de Nord sunt democrații liberale, în timp ce proporția acestor sisteme este mică în Orientul Mijlociu și, de asemenea, în cea mai mare parte a timpului, în Africa Subsahariană. Majoritatea statelor est-europene au devenit (sau par să devină) democrații liberale, dar acestea nu mai adoptaseră până atunci un astfel de tip de sistem politic, sau îl adoptaseră extrem de rar. America Latină și sud-estul Asiei sunt zonele geografice în care proporția democrațiilor liberale este
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
cei care își permit o tipografie. Când dezvoltarea socio-economică este relativ ridicată, autoritățile naționale vor avea mai multe dificultăți cu presa scrisă decât cu radioul și televiziunea. Situația poate apărea în cazul țărilor autoritare mai bogate; în multe state comuniste est-europene a existat o presă clandestină. Efectul comunicării publice Probleme de măsurare Măsurarea efectului comunicării publice pune un număr de probleme. În primul rând, efectele absolute sunt aproape imposibil de evaluat; ele sunt prea întipărite în societate pentru a se putea
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
singur partid crescând în continuu în perioada postbelică, în special în primele decenii. Din cele 77 de țări existente în 1945, un număr de 23 (sub 30%) erau, la sfârșitul anilor 1940, sisteme cu un singur partid (inclusiv șase țări est-europene în care sistemul a fost introdus între 1945 și 1949); în perioada 1950-1989, creșterea netă a sistemelor de acest tip a fost de 41 de țări (10%). Totuși, în perioada respectivă, creșterea a coincis cu o schimbare în caracterul sistemelor
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
tip variază în mod considerabil. Așa cum am observat, cele mai cunoscute sisteme cu un singur partid din perioada postbelică au fost sistemele comuniste. Scopurile lor sunt sau erau autoritare, relativ participative și egalitare, deși diferențe au existat atât între țările est-europene înainte de prăbușirea comunismului în 1989, cât și în Asia din acel moment, China îndreptându-se cu pași repezi înspre o economie de piață. În țările comuniste, majoritatea sistemelor cu un singur partid au propus o diversitate de alte scopuri, în
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
partid au forțat și mai mult în direcția schimbării sociale. Ele s-au străduit să elimine grupurile tradiționale unele dintre ele chiar au pretins că doresc să creeze un "om nou". Aceste eforturi au necesitat o represiune considerabilă. În statele est-europene, ocupația Uniunii Sovietice a fost un ajutor însemnat pentru regimurile care altfel poate nu ar fi apărut deloc (chiar în Cehoslovacia, unde Partidul Comunist s-a dovedit puternic în alegerile libere de la sfârșitul anilor '40) și care în mod sigur
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
în principal datorită faptului că sistemele cu mai mult de un partid sunt adesea slabe și nu sunt înzestrate cu combinația de determinare și toleranță de care este nevoie pentru a fi viabile. În dezordinea care a urmat prăbușirii comunismului est-european, multe sisteme cu un singur partid au dispărut; dar multe au supraviețuit. Sistemele de acest tip au existat înainte ca regimurile comuniste să apară pe scena politică și rămân pe scenă chiar dacă variantele lor comuniste ar dispărea în cele din
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
din afara acestui grup nu are un astfel de sistem pur: Italia a început să-l experimenteze sistemul first-past-the-post abia în anii '90, și chiar și atunci parțial; alte țări care au adoptat sistemul majoritar, precum Franța, Japonia și câteva țări est-europene, au introdus versiuni diferite. Sistemul bipartidist poate să nu facă parte din sfera lumii anglo-americane câteva țări din Commonwealth pot să nu aibă un sistem bipartidist -, dar relația este strânsă. Gradul asocierii dintre sistemele bipartidiste și cele uninominale cu majoritate
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
Caraibe și în America Latină, 10 din cele 12 țări cu partide stabile în contextul sistemelor cu mai mult de un partid erau țări anglofone, în timp ce doar două dintre ele erau latino-americane. În sfârșit, avuseseră partide stabile o treime din țările est-europene și nord-asiatice, precum și un sfert sau mai puține din cele din Orientul Mijlociu, Africa de Nord și Africa Subsahariană; partide stabile au existat mai ales exclusiv, în cazul Europei de Est și Asiei de Nord în cadrul unor sisteme cu un singur partid. Tabel
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
Al doilea tip de mișcare este acela de la un sistem cu un singur partid la un sistem cu mai mult de un partid, sau invers. Schimbări spre un sistem cu mai mult de un partid au avut loc în țările est-europene la sfârșitul anilor '80 și începutul anilor '90, cât și (în mare parte ca o consecință a evenimentelor din Europa de Est) în rândul țărilor din Africa Subsahariană. Dar mișcări de acest tip au avut loc și înainte de exemplu, în Turcia în
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
au fost cele mai sofisticate în această privință. Totuși, aceste legislative supraviețuiesc cu adevărat, și, în acest fel, păstrează vie ideea de reprezentare. Când regimul își relaxează dominația, legislativul poate lua ființă, așa cum s-a întâmplat în cazul majorității țărilor est-europene la sfârșitul anilor '80. Slăbiciunea relativă a majorității forurilor legislative Adunările reprezentative îndeplinesc cel puțin o funcție simbolică importantă, dar rareori își exercită la maxim puterile efective care le sunt garantate de constituție. Acestea sunt în mod caracteristic foarte ample
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
validă și constituie baza diferențierii, în țările liberale, între sistemele prezidențiale (Statele Unite și majoritatea țărilor din America Latină) și sistemele parlamentare (majoritatea țărilor din Europa de Vest, Japonia, Israel și multe țări din Commonwealth). Sistemul parlamentar a fost introdus și în majoritatea țărilor est-europene după căderea comunismului, dar există încă incertitudini privind configurațiile finale, așa cum există incertitudini privind caracterul parlamentar al sistemelor liberal-democratice introduse la începutul anilor '90 în Africa Neagră. În același timp, distincția nu se aplică acelor state din lumea a treia
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
Mai 2014, în tren, Satu Mare / București) Norman Manea Pentru un al treilea exil m-aș simți prea în vârstă, fără resursele de energie necesare. Iubirea... Un dar prețios, o fastă tulburare. Părinții știau și idiș, limba exilului și a Diasporei est-europene. Am avut niște rude, mai religioase și mai cultivate, care știau și ebraică și, rareori, chiar vorbeau între ei limba sacră și veche. În familia mea restrânsă s-a vorbit românește A.B.Domnule Norman Manea, ne aflăm la București
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
mele. Poate că de atunci să-mi fi rămas interesul față de carnavalescul existenței. A.B.În familie se vorbea ebraică în perioada aceea? În familia mea restrânsă s-a vorbit românește. Părinții știau și idiș, limba exilului și a Diasporei est-europene. Am avut niște rude, mai religioase și mai cultivate care știau și ebraică și, rareori, chiar vorbeau între ei limba sacră și veche. A.B.Ați declarat cândva că "exilul este o primă instruire către moarte", cum așa? Sunt schimbări
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
puțin, putem constata câteva lucruri care vor spune mult nu numai despre destinul lui, dar și despre destinul oricărui politician român; poate și al oricărui cetățean care a traversat aceste decenii unice, teribile, cum o spuneam, din istoria românească și est-europeană. Cunosc extrem de puține date din genealogia familiei sale - a crescut În orașul dunărean Oltenița, dar l-am auzit la televizor mândrindu-se cu o bunică maramureșeană! -, tatăl său a fost un comunist curajos Într-o perioadă grea pentru acest minuscul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Între regim și România. Regimul comunist din România a sfârșit Într-o baie de sânge, și este greu de imaginat cum ar fi putut să fie altfel, date fiind tensiunile și frustrările acumulate, ca și imposibilitatea dialogului. În celelalte țări est-europene, În anii ’80 se pun bazele unei tranziții. Gorbaciov, firește, nu a vrut să Îngroape comunismul. A crezut, naiv, că Îl revigorează, infuzându-i o doză de libertate. Dar cum să consolidezi o dictatură prin libertate? În felul lui, Ceaușescu
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
mărturii ale victimelor comunismului, precum și o bogată ilustrație sunt cuprinse În volumul alcătuit de Ștefan Constantinescu, Cristi Puiu, Arina Stoenescu, Lucian Boia, Adrian Cioroianu și Tom Sandqvist, Archive of Pain, Stockholm, 2000. O interpretare, În cadrul mai larg al fenomenului comunist est-european, la Vladimir Tismăneanu, Reinventing Politics. Eastern Europe from Stalin to Havel, New York-Toronto, 1993, ediție românească, Reinventarea politicului. Europa Răsăriteană de la Stalin la Havel, Iași, 1997. Volumul colectiv Miturile comunismului românesc, București, 1998, apărut sub direcția mea, abordează o gamă
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
gândul că pe aici a trecut cândva o frontieră ți se pare absurd. Azi, hotarele politice nu mai separă state ce împărtășesc aceleași valori, ci demarchează civilizații. Occidentul versus Rusia, Occidentul versus China. Cu atât mai frustrat te simți ca est-european, ale cărui opțiuni sunt ignorate de arhitecții noilor hărți ale lumii. Bruxelles are deja toate semnele unei metropole: bulevarde largi, parcuri imense, building-uri supermoderne. Hotelul nostru se află în Rue de la Loi - un fel de Champs Elysées al Bruxelles-ului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
a trezit interesul pentru culturile respective. Călătoria în Literatur Express, probabil, nu a făcut din mine un mai bun scriitor, dar de un lucru sunt sigur: am devenit un mai bun cititor decât fusesem înainte. Găsesc oribil faptul că scriitorii est-europeni au trăit sub restricții politice timp de decenii. În orice societate, scriitorii au un rol important. Ei sunt vocile cunoașterii în mijlocul națiunilor lor. De aceea, este dificil pentru un scriitor care a trăit toată viața lui în condiții de libertate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
făcut-o de teamă să nu intrăm în conflict, cel puțin în „primul an”! Nu bănuiam că va trebui să părăsesc revista protestând de la Paris, după „Tezele din Iulie” și împotriva lor, începutului declarat al dictaturii personale, unică în țările est-europene, dictatură care avea să târască nu numai cultura, dar întreaga națiune într-o criză catastrofică, cu urme până azi!, dar i-am oferit o rubrică permanentă unde Matei scria ce voia, nu rareori chiar și contra gustului meu!Ă: - Nu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
născut prea târziu într-o lume prea bătrână. Ca un fel de Risorgimento în post-scriptum. Acest romantism național venit din Occident a pus mâna pe armă în era revoltei pe pământurile Orientului colonizat. Trăindu-se din interior ca o progenitură est-europeană a lui Garibaldi (ceea ce și este), întreprinderea sionistă, în aceste locuri și în acestă epocă, nu putea fi percepută de către cei invadați cu aceeași bunăvoință cu care-l întâmpini pe un verișor întârziat al reginei Victoria (ceea ce iarăși este). În
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
dramatic atenția asupra pericolului pe care l-ar putea reprezenta folosirea oficială a unei singure limbi, limba engleză, nu numai pentru culturile mici, ci pentru țări cu mare tradiție.... Iată ce spunea, în acest sens, poetul Will Roberts: "Intrarea țărilor est-europene în UE nu va face, cred eu, decât să întărească poziția limbii engleze în cadrul acestei organizații. Acest fapt nu amenință doar țările sau limbile cu circulație mică, ci și limbi de mare circulație ca germana, spaniola, franceza, italiana. Ele simt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și de Asia în general, de țările nordice, de America în primul rând. Când vine vorba de Bulgaria, Ungaria, Serbia, România, Slovacia... seismograful imaginarului occidental rămâne mut. Au reușit doar albanezul Kadare și cehul Kundera să evoce puțin acest spațiu est-european, sau mai nou Andrei Kurkov, un rus care trăiește la Kiev. Geografic vorbind, această zonă parcă nu are impact metafizic, parcă îi obosește pe occidentali. Care sunt păcatele literaturii române care o fac inaccesibilă posibililor cititori europeni? Un prieten, scriitor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]