2,032 matches
-
al zărilor virgine... Dar el , cel adevărat, încă era aici așteptând ca și ea un tren... Nu unul oarecare, ci un tren al grijilor pe care voia sa le transporte cât mai departe... Trăsăturile lui se conturau obsesiv, apoi se estompau în umbra cețoasă... Aaaa... Da... Acum își amintea de el... Era povestea prințului cu părul bălai care nu îndrăznea să își înfrunte zmeul temnicer... și amândoi erau condamnați la suferință... Dar ce, suferința nu era pentru oameni? Și se priveau
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
prin funcționarea unui complex sistem nervos. După moarte, corpul se dezintegrează, iar personalitatea mai supraviețuiește numai sub forma unui oarecare număr de impulsuri ― amintire, și acelea deformate, în sistemul nervos al altora. Și pe măsura trecerii anilor, aceste amintiri se estompează. El, Gilbert Gosseyn, va supraviețui ca influxuri nervoase în mintea altora, cel mult o jumătate de secol; sub formă de emulsie pe un negativ foto ― un oarecare număr de ani; și în calitate de asamblaj electronic în celulele unor tuburi catodice ― poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
și pătrunse prin ușa deschisă. Și se află într-un living-room foarte spațios. Peretele din fundul camerei lipsea. Camera se deschidea direct pe o vastă terasă; în profunzime se vedea o grădină și ceva ce părea o altă vale, aproape estompată de ceață. La dreapta, o scară interioară ducea la etajul superior, iar la stânga, o a doua scară cobora la subsol. Pe ambele laterale ― diverse uși răspunzând în alte camere. Din spatele uneia dintre acestea, Gosseyn auzi zgomot de veselă și percepu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
intră pe ușa deschisă. Abia dacă avu timpul să se arunce în primul scaun. Ușa se trânti. Toate luminile se stinseră, avionul rulă puțin și se înălță. Urmând un unghi ascuțit, urca spre cerul nocturn. 9 Gosseyn văzu solul întunecat estompându-se sub el. Foarte repede, arborii gigantici și decorul muntos fură totuna cu noaptea. Rapidul aparat de zbor era înconjurat de pretutindeni de o beznă uniformă, desăvârșită. Se mai scurseră trei, până la cinci minute, apoi, pe nesimțite, avionul atinse altitudinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
dorsală de rechin, până la 30 de metri da plafon. Alături ar mai fi avut loc încă un transportor de aceleași dimensiuni, în cazul în care cei 1500 de metri de lățime a tranșeei ar fi fost integral utilizat. Deși distanța estompa detaliile, Gosseyn reuși totuși să zărească siluete minuscule forfotind pe solul metalic, sub pântecele enorm al navei. Acestea se părea că vin de undeva din interior, din subsolul tranșeei, căci din două în două minute, grupuri compacte ieșeau dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Întrebă cu un aer interesat: ― Te-ai rănit cumva în cădere? Gosseyn ocoli întrebarea cu o înălțare din umeri. ― Nu. ― Bine. Urmă o tăcere. Gosseyn reuși să-și recapete stăpînirea de sine. Amărăciunea resimțită, știindu-se prins, începu să se estompeze. Nu avea ce face. Ce-l ce se află în terenul inamicului este dezavantajai și este în permanent pericol. Chiar având certitudinea existenței capcanelor, n-ar fi putut proceda altfel. Examină situația în care se afla și reanaliză raporturile sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
-i până la urmă decât tot o piesă. Atunci, cine-i jucătorul? Unde a început partida?... O dată mai mult... (gândul deveni incoerent)... cercul se închide și nu suntem cu nimic avansați"! Gosseyn lupta cu frenezie să păstreze contactul, dar acesta se estompă, apoi se întrerupse complet. În timp ce se concentra pentru a recepta și alte gânduri, realiză deodată fantasticul acțiunii sale. Se văzu pe el însuși, în mijlocul ruinelor acestei clădiri cu pereții bătuți în pietre scumpe, încercând să citească gândurile unui mort. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
de altfel pentru întreaga șatră, bulibașa era legea. Era greu de presupus ce avea să urmeze. Nici măcar aparențele nu aveau toate ușile deschise. Un septembrie aflat pe ultimele pagini de calendar se arăta a fi blând și binevoitor, gata să estompeze grijile celor care fuseseră purtați pe valurile unor ape învolburate. Acești nefericiți, ocupanți ai unei ambarcațiuni în care o forță superioară îi așezase, nu știau dacă și câte intemperii neprevăzute vor avea de întâmpinat și dacă vor ajunge vreodată la
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de izbeliște. Ina și Alex se arătară mulțumiți că băieții lor trecuseră și peste acest obstacol al vieții. Că mai erau destule ce se profilau în zarea nu prea îndepărtată, erau conștienți, dar nu le discutau încă; asta ar fi estompat bucuria ce abia intrase în casa lor. Evenimentul fu sărbătorit așa cum se cuvine, toți ai casei simțind trecerea peste acest examen ca pe un obstacol. Pe măsură ce treceau zilele, care lăsaseră în urmă examenul ce le procurase la toți emoții greu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
cu picior, care stă lângă canapea. Mă aplec încet și suflu spre becul incandescent. Filamentul subțire se rupe, iar camera rămâne în întuneric. Miezul nopții. Camera e goală. Pereții albi o fac să arate ca o chilie. Singurul obiect care estompează ecoul sune telor e un pat mare, învelit în cearșafuri albe. Sophia stă pe pat. Doarme. Stau la câțiva centimetri de pat. Aștept ca prin somnul ei să treacă ceva. O nălucă. Ceva care să-i schimbe ritmul respirației și
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
vine în față și e un loc mai retras. Toate mesele sunt ocupate. Un televizor stă agățat pe un perete pentru a se putea urmări o emisiune, dar cine poate auzi ce se spune, deoarece convorbirile duse între cei prezenți estompează vocea de la televizor. Dimache are în față o halbă de bere. Stă cu coatele pe masă și-și reazemă capul și fața între palme, precum știm că se află poziția gânditorului de la Hamangia. E cufundat ca într-o meditație yoghinică
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
parfumul îmbătător pășesc înăuntru. Observ chiar de la intrare că toate mesele sunt ocupate, doar într-un colț al salonului era una liberă. În bodegă, clienții vorbeau tare de credeai că ești lângă un stup de albine, fiindcă zumzetul și vorbăria estompa programul muzical al televizorului care stătea agățat ca un fluture uriaș pe unul din pereți. După ce m-am așezat, am făcut comandă de o halbă de bere. Lângă masa mea, doi bărbați trecuți de șaizeci de ani își depănau amintirile
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
mai supravegheze pe Mișu. Mișu avea acum bani suficienți pentru a pleca în America, iar acolo era deja așteptat pentru mai multe interviuri, i se oferise chiar și o slujbă la o celebră sală de fitness. Îndoielile agentului se mai estompaseră, la urma urmei nici unul dintre criminalii cu care avusese de-a face nu se expusese înainte de nenorocire. Mișu părea mult prea fericit de celebritate ca să-și riște viața și reputația pentru un scop criminal. Rămânea totuși întrebarea: cum ajunseseră halterele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
om simte nevoia să se lase, la un moment dat, sub dispoziția unei voci impersonale. De ce aduc aici în atenție ambiguitatea a ceea ce „se spune“? Când cele relatate se referă la ceva lipsit de sens, eventual absurd, acest element se estompează chiar în timp ce asculți cuvântul narațiunii. Orice formă de violență sau cruzime trece imediat într-o altă lumină, inițial nesigură, apoi tot mai voalată, până devine calmă și retrasă. În unele situații, ajunge de-a dreptul diafană, enigmatică. Astfel, se spune
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
supremă nu începe și nu încetează, nu este în mișcare și nici în repaus (XII, 1072 b). Odată cu saltul privirii dincolo (hyper bállein), dincolo de sciziunea dintre gândire și cele gândite, enunțul cunoaște o formă hiperbolică. Unele distincții tind să se estompeze, orientând către un gen de coincidentia oppositorum. Simțul comun se vede sigur în fața unor nonsensuri, însă acestea diferă radical de cele comune, banale. Astfel, în cazul ființei divine, materia coincide cu forma, a fi în potență cu a fi în
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
gândirii în fața paradoxului. Nu se ocultează 174 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 179. aparițiile diferite ale acestuia, până la cea care anunță însăși diferența absolută. Nu se mai aduc sub același înțeles atitudini profund diferite: comună, teoretică și existențială. Nu se estompează deloc distanța uriașă dintre paradoxul intelectului și cel al credinței. Și nu se ignoră, cu fiecare caz în parte, elementul decisiv al pasiunii, cel în care paradoxul se poate desco peri pe sine. Iar strategia complicată a intelectului, logica sa
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
politețe și legea cuvăntului dat? Omul galben. Este o vorbă pe care o repet : Dumnezeu a făcut Universul, restul l-a făcut chinezii. Răsete. Cine are performanțe în cultură, muzică și în desfrău? Omul alb. Dar globalizarea a început să estompeze unele dintre trăsături dar, cele esențiale, incă se păstrează de către fiecare comunitate, ca să nu mai spun specie iar plantele, unicat pentru fiecare zonă, au început să ajungă pe tot Pămăntul, am mai spus: ceaiul, porumbul, cartoful și multe altele. Din
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
râs. ― Ai noroc că țin la tine, că altminteri te-aș cotonogi în bătaie! ― Stați, măi, n-o luați chiar așa în tragic! interveni Livadă, șeful clasei lor. O să lipsești și tu, Predescule, câteva ore de la Pompiliu, până i se estompează figura lui Băjenaru în minte... și-apoi te prezinți la curs. În vremea asta, însă, te pui cu burta pe carte... că, nu-i de glumă! Cât am stat de vorbă cu Pompiliu Constantinescu nu am avut pic de emoție
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
te faci atunci? Te apuci de măturat? Lasă, te rog, prafu-n plata Domnului, nu te obosi cu dereticatul. Nu sunt mofturos... Mașa nu spuse nimic, de rușine nici măcar nu privi În direcția Extraterestrului, ci doar stinse lumina mare, ca să mai estompeze din mizeria pe care o scotea În evidență, și aprinse o veioză intimă de sub iconostas. Lumina roșiatică a becului făcu să apară din Întuneric o cruce de alamă cu trei brațe, cu trupul lui Iisus răsucit spre răsărit, și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
istoria îi rânduiește în poziția de învinși de serviciu, îi conferă lui Corto o energie romantică inconfundabilă. Voiajele lui Corto Maltese sunt tot atâtea ocazii de a explora un secol XX în care granițele etice sunt pe cale de a fi estompate. Solitar și dezabuzat, deschis spre gene rozitate și sacrificiu, Corto are trăsăturile, paradoxale, ale călărețului singuratic pe care îl întruchipează Clint Eastwood în westernurile lui Sergio Leone. Egoismul este ultimul refugiu al unei inimi rănite, iar Corto Maltese este cruciatul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
cărei misiune este recuperarea galionului cu bogății. Cursa după indicii îl aduce pe Corto în vecinătatea celui mai labil și versatil dintre companionii săi, cinicul și sângerosul Rasputin. Dezertorul rus este emblema acestui timp al primului război mondial - granițele se estompează, iar egoismul este aliat cu voința de supraviețuire cu orice preț. În acest pariu care se întemeiază pe cărțile și bucățile de os moștenite de la pirați, ironia destinului domnește fără rival. Comoara nu va fi stăpânită de nici unul dintre ce
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
unde asaltează minarete și mânuiește mitraliere, Corto este contaminat de energia mistică ce radiază din făptura lui Cush. Singuratic și impenitent, războinicul somalez cutreieră deșertul cu gândul răzbunării și al morții. Distanța dintre marinarul fără de flotă și inamicul infidelilor se estompează în această aventură din care revoluția la care visează El Oxford iese învingătoare. În Africa deșertică și teribilă a lui Corto Maltese, păcatele se ispășesc prin pedepse ce sfidează imaginația cu cruzimea lor rafinată. Forturile Somaliei britanice sunt asediate, fără
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
adolescentine. Ann Livingstone și Daniel Doria (numele sub care se ascunde prințul unei țări europene ce seamănă cu Ruritania lui Hope) sunt prinși în această țesătură de evenimente pe care numai Africa tuturor viselor le poate găzdui. Diferențele sociale se estompează în acest colț de lume în care noblețea nu mai este apanajul aristocrației. Ca și Prințul Bonaparte ce moare în războiul cu zulușii, Daniel Doria vine din vechea lume cu ambiția de a trăi ceea ce îi este refuzat în patria
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Hainele permit o rapidă prezentare a insului pe care le poartă. Nu importă că uneori prezentarea nu surprinde caracteristicile individului; contează faptul că cel mai adesea acest criteriu funcționează. Odată cu moda am ajuns să fim purtați de haine. Ne sunt estompate trăsăturile de personalitate de către îmbrăcăminte. Suntem catalogați după îmbrăcămintea pe care o purtăm: e la modă sau este desuetă. Moda ne uniformizează, făcându-ne să părem produși în serie. Suntem violentați de slogane de genul: Spune cum te îmbraci ca să
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
patru labe, ieși de sub saltea și se Îndreptă spre fereastra ce da În grădină. Aici, după ce Încercă din răsputeri să deschidă fereastra În fel și chip, descoperi că aceasta e zidită din cărămizi de plută, ce aveau darul de a estompa orice zgomot, și că peisajul mirific străjuit de gratii, cu tot cu copaci și păsări, ce se afla În spatele ferestrei, putea fi rulat și derulat ca o foaie de hârtie. Oliver se zbătu, se lovi cu capul de perete, dar nu simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]