2,011 matches
-
contrastele: „...Mi se părea nelalocul lui să-i urezi omului de bine, pe românește, spunând: bată-te norocul!” Într-adevăr, de ce norocul trebuie să-l „bată” pe om? Fără durere nu se poate produce schimbarea? Chiar dacă e vorba de altă etimologie (batere- n poartă, sau abatere pe la tine), metafora gândită de Herta Müller declanșează un lanț întreg de sugestii. „Și când mă miram că pantoful are o limbă, mărul o inimă, gura un cer, urechea o trompă, genunchiul un ou - așadar
„Cuvintele dictează ce trebuie să se întâmple“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4992_a_6317]
-
calme. Se inventează știri, când, mai ales peste vară, e secetă, „morte saison, calme plat” (ca în Oribilă stagnațiune), într-atât de mare e nevoia de a umple paginile cu ceva, iar aceste știri false se numesc „canard”. Caragiale explică etimologia, de fapt istoria termenului apărut în presa franceză. Numeroase texte din epocă vorbesc despre chinurile gazetarilor de a-și găsi un subiect bun: unii recurg la absint, alții la capuținer, iar mulți la cea mai bună soluție, gazetele colegilor. De
LUMEA CA ZIAR. A patra putere: Caragiale by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/5520_a_6845]
-
și pentru suma dată ca recompensă pentru un aranjament ilegal, ca și pentru a desemna meciul trucat. În ultima vreme, termenul se extinde și în comentariul politic: "Blatul de campanie" (Jurnalul național, 9.05.2008). A fost destul de mult discutată etimologia cuvîntului. Iorgu Iordan, în 1935, presupunea că e vorba chiar de germanul Blatt (care a produs și omonimul tehnic cu sensurile "foaie din aluat" și "placă de lemn"); construcția blat pe blat "foaie pe foaie, placă pe placă" ar fi
Blaturi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7709_a_9034]
-
probabilității mai mari de contact cu idișul (sursa fundamentală) și cu rusa. Soluția etimologică propusă de Unbegaun nu a fost însă preluată nici de DEX, nici de Micul dicționar academic (2001): în mod destul de ciudat, dicționarele se mulțumesc cu indicația "etimologie necunoscută". Cît de puternică este circulația lui blat în rusă se poate constata în momentul de față și din prezența cuvîntului în Wikipedia (în versiunea în rusă, dar și cea în engleză), ca termen-cheie pentru a descrie sistemul de relații
Blaturi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7709_a_9034]
-
2004 (B. Butler și S. Purchase, S., "Personal Networking in Russian Post Soviet Life", în Research and Practice in Human Resource Management, 12, 1, p. 34-60), are drept cuvînt emblematic tot pe blat, căruia îi trece în revistă sensurile și etimologia; bibliografia problemei este impresionantă, cuprinzînd articole și chiar cărți (A. Ledeneva, Russia's economy of favours: Blat, networking and informal exchange, Cambridge University Press, 1998). Sensurile curente din română și rusă nu sînt identice, dar înrudirea lor este evidentă.
Blaturi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7709_a_9034]
-
fi, repudiază din instinct orice apel la esențe tenebroase. Ultimul lucru pe care i-l poți cere unui scolastic e să fie mistic, întreaga sa energie mergînd în direcția analizei de limbă: distincții și aproximări, pe bază de concepte și etimologii. De aceea, analitic fiind, accentul cade pe scolii și pe adagii, adică pe comentarii făcute în marginea unor teme prestigioase. Potrivit acestei logici, o problemă este cu atît mai lămurită, cu cît e supusă unui ochi discriminator mai ascuțit. Iar
Scolastica științei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5449_a_6774]
-
neapărat să fie alcătuit din noțiuni. Protagonistul cărții - Moise Maimonide - este el însuși un cărturar de tip lexical. Pentru un astfel de învățat, universul e pretextul de care are nevoie pentru a-și crea propria lume filologică: una ridicată pe etimologii, pe jocuri de cuvinte și pe textele din care s-a inspirat spre a-și scrie lucrările. În ochii unui asemenea gînditor, studiul e mai important decît trăirea, iar textul e mai complicat decît viața. De aceea, a intra în
O călăuză de încredere by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7562_a_8887]
-
este, probabil, inutilă și intervenția noastră de față. P.S. În ceea ce privește dezbaterile actuale parlamentare privind biata noastră limbă a culturii, ce putem spune? Ele amintesc de Aron Pumnul, care propunea de-gît-legău în loc de cravată, cuvîntămînt în loc de poetică, stelămînt în loc de astronomie, limbămînt în loc de etimologie, scriemînt în loc de ortografie, rostemînt în loc de prozodie, numerămînt în loc de aritmetică sau descriemîntul pămîntului în loc de geografie. Și mai amintesc de un anume Timoleon Pisani, care, în ziarul Universul de pe vremuri, voia să se renunțe la cuvinte cu sonorități obscene, precum curcan! Este
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
pe spectator în starea de inițiere într-un mister religios. „Operele“ lui Wagner sunt de fapt eleusii de ordin german, adică misterii de inspirație mitică transpuse în cadru scenic. Acestui oficiu scenic i se poate spune „operă“ numai în măsura în care respectăm etimologia lui „opera“ (ca sinonim pentru opus, cu sensul de „act“, adică de dramă în cursul căreia spectatorul e martorul declanșării unor latențe de origine populară). Opusul dramei scenice e latența lirică a reveriei goale. Ce vede publicul la Bayreuth nu
Ventrilocul lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3650_a_4975]
-
Rodica Zafiu Cel mai dificil subdomeniu al cercetărilor asupra argoului - dar poate și cel mai interesant - este etimologia: multor cuvinte aparținînd registrului predominant oral, chiar cînd sînt destul de recente, li se ignoră sursa imediată sau mai îndepărtată. E în primul rînd cazul unor probabile împrumuturi, fie din alte argouri (de exemplu: turcesc, rusesc), adesea puțin accesibile cercetătorului român
Etimologii argotice: oha by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12561_a_13886]
-
cu pontoarca" (yalelock.com). Din păcate, nici în acest caz dicționarele noastre nu se ajută prea mult. În DEX, cuvântul pontoarcă nu există; în Micul dicționar academic (care reia și rezumă Dicționarul limbii române), e înregistrată forma poptoarcă, cu o etimologie nesigură, cu trimitere la un articol al lui I. Verbină din 1941 și la cuvântul rusesc podporka. Într-adevăr, forma cuvântului românesc sugerează posibilitatea unui etimon slav, iar sensul cuvântului rusesc ("proptea, reazem, sprijin") nu este incompatibil (prin eventuale specializări
Pontoarcă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7548_a_8873]
-
fetele ei locurile principale ale mesei" (p. 38). Din păcate, din descrierea jocului nu se înțelege foarte bine la ce se referă termenul pontoarcă; ar putea fi vorba chiar de niște suporturi pe care se aranjează cărțile, ceea ce ar confirma etimologia prin termenul rusesc; forma cuvântului ar fi însă contaminată cu aceea a lui pont, a cărui familie lexicală era foarte folosită la jocul de cărți (exista verbul a ponta, jucătorii erau numiți pontatori etc.). Ipoteza tentantă a unei metafore (de la
Pontoarcă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7548_a_8873]
-
cui îi vine ușor să recunoască că va împărtăși soarta unei îndeletniciri de care a făcut greșeala să se îndrăgostească în tinerețe? După ce ți-ai cheltuit ani din viață învățînd limbi clasice și terminologii irespirabile, după ce ai întocmit catastife de etimologii și ai parcurs bibliogafii exhaustive, după ce, într-un cuvînt, te-ai îndopat cu erudiție filologică și te-ai antrenat în arta acrobației conceptuale, cum să ai acum tăria să recunoști că filozofia a ajuns la capăt? Că și-a atins
Surîsul centaurului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8257_a_9582]
-
dicționar academic (MDA, II, 2002) nu l-a inclus în lista sa de cuvinte. a fost, în fine, înregistrat de Noul dicționar universal (2006), cu eticheta de uz "familiar", cu definiția "învălmășeală, harababură, brambureală, vălmășag, amestecătură" - dar și cu indicația "etimologie necunoscută". Dicționarul explicativ ilustrat (DEXI, 2007) cuprinde termenul cu definiția sa, dar și cu explicația etimologică convingătoare și consacrată. Aceasta apăruse deja în Dicționarul etimologic al lui Al. Ciorănescu (pe care îl preiau mai multe vocabulare on-line, repetînd o primă
Haloimăs by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7957_a_9282]
-
privind cu mefiență îndrăznelile speculative ale filosofilor, mai ales atunci cînd ele nu au acoperire în litera textelor vechi. La mijloc e o precauție de ordin principial, care le dictează ca în locul unor interpretări riscante să prefere strictețea formală a etimologiilor verificate. E cunoscută rezerva lui Alexandru Elian față de intuițiile lui Noica în privința limbii grecești, la fel ca obiecțiile lui Ulrich von Wilamowitz la alunecările retorice în care Nietzsche nimerește scriind Nașterea tragediei din spiritul muzicii. Din aceeași categorie a erudiților
Dublul aerian by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4189_a_5514]
-
Doamne, Ler”, „mănăstirea cu nouă altare/ Hoi Leronda Lerului Doamne”, construită de mândrul Soare, „Nici de largă nu-i prea largă/ Făr-cuprinde lumeantreagă”... Pentru a ajunge la semantica misteriosului lexem ler din colinde, obiectivul încercării noastre, vom apela la o etimologie inversă, pornind în arheologia semantemului de la remanențele lui moderne. Să cercetăm, așadar, cuvântul lord, cu echivalarea lui latină dominus, ’domn, stăpân’, care acoăeră și sensul de Dumnezeu. Cu etimonul compus din arhaicele hlaf (pâine) + weard (paznic, păstrător), eng. lord a
Shakespeare și colindele românilor by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2971_a_4296]
-
uneori cu neașteptate goluri, cu volume lipsă) ; faptul că acum este la dispoziția oricui, inclusiv a cercetătorilor din străinătate interesați de limba română, nu e puțin lucru. Sunt repuse în circulație studii și articole de istoria limbii, de fonetică, lexic, etimologie, toponimie, care nu au numai o valoare istorică, ale lui Sextil Pușcariu, N. Drăganu, V. Bo-grea, Gh. Giuglea, Al. Procopovici, Th. Capidan - dar și ale lui Leo Spitzer, W. Meyer-Lubke etc. E drept, unele dintre articole au fost retipărite între
Biblioteci digitale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6018_a_7343]
-
similare (seria cuprinde pe trăsură, trăsurică, birjă, brișcă, caleașcă, droșcă, șaretă etc.). În dicționarul său român-francez din 1893, Frédéric Damé considera că termenul românesc era neutru, înregis-trându-l în forma cabriolet. Cuvântul avea și varianta gabrioletă, pe care Alexandru Graur (Alte etimologii românești, 1975, p. 52) o punea în legătură cu o posibilă pătrundere și prin germană (și deci cu pronunțarea germană a oclusivelor). Sensul „mașină decapotabilă" nu apare, în majoritatea dicționarelor noastre, la termenul cabrioletă. Îl găsim doar în recentul DEXI (Dicționarul explicativ
Cabrioleta by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6124_a_7449]
-
unei cratime subversive, propunând o perspectivă neașteptat de nouă și de actuala. Este cazul eseului intitulat dia/di, în care autorul citește cuvântul "dialog" în două sensuri opuse: "unul provenind din dia-logos - dinamică vorbei și a gândirii; celălalt, prin falsă etimologie, din di-alogos - amuțirea reciprocă a gândirii celor doi care își reprezintă opiniile. Voi păstra "dialog" (spune eseistul) pentru cel dintâi, dând celui de-al doilea numele de teatru." Eseurile lui Călin-Andrei Mihăilescu pendulează între aprecierea mucalit-aforistică (vezi Top 10 Reasons
Caragiale - "Jurnal" exegetic by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14593_a_15918]
-
citate arată totuși că, în epocă, teșcherea avea încă sensuri mai apropiate de cele etimologice (ale cuvântului turcesc tezkere ): „adeverință, certificat, chitanță”; „permis de călătorie, pașaport” (DEX). Probabil că sensul lui teșcherea s-a modificat, în uzul colocvial, prin falsă etimologie, prin apropiere de alte cuvinte (de exemplu, de tașcă). Interpretarea modernă a pasajului din Caragiale mi se pare una reducționist mercantilă, în care se presupune că aranjamentele politice trebuie să conducă neapărat la avantaje materiale. E mai probabil ca la
„Teșcherea la buzunar...“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4735_a_6060]
-
convertește în soluție vitală, printr-un discurs declarator al unei dependențe fatale: Suficientă mie nu mi-am fost niciodată,/ Atîrnînd mereu ca un fruct de o creangă în vînt,/ Ca de un arc încordat o săgeată,/ Ca de propria sa etimologie, un cuvînt" (Suficientă mie). Între sine și mulțime, între prezent și trecut, între muțenie și strigăt, autoarea se obiectivează în dezechilibru: "Mi-e greu cu mine,/ Cu ceilalți amar,/ Se scorojesc pe frunze/ Culorile mai noi/ Și de sub straturi rîncede
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
pentru revigorarea periodică a universului. Așa se explică orgiile sacre îngăduite în cursul carnavalurilor, cum tot astfel se justifică descătușarea energiilor în timpul sărbătorilor de iarnă, fie în varianta Saturnaliilor antice, fie în forma serbărilor contemporane. Cu un exemplu la îndemînă, etimologia Revelionului (francezul reveiller) presupune trezirea conștiinței după o obnubilare de sorginte bezmetică, cînd revii la luciditate după ce, preț de cîteva zile, ai abdicat de la regulile bunuluisimț. În consecință, cine arată rigoare în atitudine poartă pe umeri aripile binefăcătoare ale îngerului
A călări pe nori by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3009_a_4334]
-
exemplu, s-a presupus proveniența din bărbate și fămeie). De fapt, există o explicație etimologică mult mai convingătoare pentru pisică, dar aceasta nu a fost acceptată și nici preluată de dicționarele generale. Dicționarul etimologic al lui Ciorănescu preferă aceeași stranie etimologie interjecț ională („ideea de bază trebuie să fie aceea de mers silențios”), a cărei origine pare a fi o remarcă avansată cu prudență de Lazăr Șăineanu, în Încercare asupra semasiologiei limbei române, din 1887 („numirile de mâță și de pisică
Despre pisică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5874_a_7199]
-
și chiar romanice; cotoi e derivat de la un împrumut din slavă (kot), dar i s-a presupus și o eventuală suprapunere cu vechiul termen latinesc. Nu e de mirare că denumirile unui animal atât de misterios și de fascinant au etimologii complicate, cu ecouri arhaice și orientale.
Despre pisică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5874_a_7199]
-
Această carte poate avea o foarte bună utilizare didactică: în primul rând pentru formarea unei atitudini față de normă, apoi pentru că prezintă sistematic împrumutul semantic, tipurile de calc, posibilele explicații și justificări ale pleonasmului, interpretările diferite ale conceptelor atracție paronimică sau etimologie populară etc., ilustrându-le prin modificări lexicale actuale, prin fenomene care pot capta cel mai bine interesul cititorului. Lexicul e domeniul în care greșeala e greu de definit (sensurile evoluează, se multiplică sau, dimpotrivă, se învechesc și ies din uz
Minunile nu mai servesc la nimic? by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4609_a_5934]