3,312 matches
-
era necunoscut. O dată, cam cu vreo cinci ani în urmă, când avea șaptesprezece ani, în timp ce juca pe gologani mărunți cu alți patru băieți, câștigase nouăsprezece partide din douăzeci. Mai apoi, norocul lui la cărți, care l-ar fi ajutat să evadeze din sat, ajunse atât de spectaculos încât nici unul dintre concetățeni nu mai vru să joace cu el. Dar acum, în ciuda victoriilor obținute, nu avea totuși simțământul superiorității. Seal domina jocul. Cu un aer poruncitor, dădea impresia unei forțe deosebite, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
facem: atunci când alegi cu mintea, cu rațiunea, când acționezi de pe tărâmul de unde ți se impun anumite reguli că așa „trebuie” să faci, vei observa cum parcă te blochezi întrun cerc al neputinței, al revoltei, un spațiu din care vrei să evadezi, deoarece nu te simți autentic, nu ești coerent cu inima ta. Atunci când însă te lași condus de Sinele tău Divin, când îți urmezi inima și alegi conștient să faci ceva pentru că așa simți, pentru că așa vrei, lucrurile se vor aranja
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
Jiu, luptătoare în primul război mondial (vezi primul război mondial). A participat la apărarea orașului ei și a podului de peste Jiu, s-a înrolat ca sergent-instructor în Regimentul 18 Gorj; a fost rănită și a fost luată prizonieră, dar a evadat; a participat la lupte și a primit titlul de sublocotenent onorific. A fost rănită mortal în bătălia de la Muncel. Imaginea a rămas în amintirea românilor pentru eroismul ei. Tighina - cetate pe Nistru, în sudul Basarabiei (vezi Basarabia), stăpânită pe rând
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
cârn cu nări răsfrînte: Știe că stau la tine." Te ascunzi la domnul Alexandru Dincă, fiul nașei dumitale." Pe cuvântul meu de onoare că așa mi-a spus! N-avea decât să dea un telefon la Miliție: "Hei băieți, tipul evadat din penitenciar se găsește pe strada cutare la to'arășul cutare!" Este? Scoase pieptenul din buzunar și-l trecu de câteva ori prin păr. Avea o figură ciudată, construită din linii frânte. Nasul foarte cârn și ochii mari, albaștri, cu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
maiorul. Chiar frumușel. Genul napolitan..." Dascălu surâdea rotindu-și ochii prin birou. Declară pe un ton firesc: ― În locul vostru, m-aș muta acolo la muzeu, c mai elegant. ― Nu e rea ideea. O să ne gândim... Cine te-a ajutat să evadezi? Expresia cârnului se schimbă brusc. ― Asta nu v-o spun! Nu-s turnător! ― Bine, atunci povestește-mi altceva, de exemplu, de ce n-ai așteptat să-ți execuți pedeapsa? Mai aveai doar câteva luni și toată lumea e de acord că te-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fund’’ căci deși verificările, investigațiile și patrulările s-au intenșificat nu s-a mai putut afla date noi. După câtva timp, organele de urmărire au fost seșizate despre apariția în com. Niculițel a lui Andrei Lșefterache, cunoscut ca infractor recidivist, evadat din Penitenciarul Tulcea, unde își executa o pedeapsă de 10 ani pentru furturi și tâlhării. Organizându-se urmărirea lui, acesta nu sa oprit la somație, ba chiar a deschis focul asupra oamenilor legii, aceștia fiind nevoiți să tragă asupra lui
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
leagă cu cătușele de pat. La întoarcerea subofițerului, criminalul șimulând somnul, spune că nu știe nimic despre pistol și nici dacă a intrat cineva în salon. În intenția sa era să se folosească de pistol în caz că va avea poșibilitatea să evadeze. La interogatoriu, ce a urmat arestării, criminalul Balan Victor a declarat și recunoscut fapta comisă, și astfel, am aflat cum a ajuns în regiunea Galați la familia Rugină Vasile și Constantina. Balan Victor și Rugină Vasile erau cunoștințe vechi. Neavând
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
stăpânirea științei. Aflat, invariabil, de partea întunericului, Olrik mobilizează, în contra lumii libere pe care o apără Blake și Mortimer, energia creatoare pe care o vor etala, în seria inspirată de Ian Fleming, oamenii temutei organizații SPECTRE. Niciodată împăcat cu înfrângerea, evadând din cele mai formidabile închisori, aflat în vecinătatea marilor tirani sau a celor mai redutabili criminali, Olrik este ingredientul fără de care ritmul inițiatic al aventurii nu poate fi menținut. Când se va trezi cel adormit Ceea ce acordă o poziție unică
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
și de iluzii a doi magicieni, anticarul Levi Colombia și profesorul Steiner. Uniți de linia ascunsă a Golemului, cei doi rememorează drumul tragic al celor doi exploratori europeni către El Dorado. Urma pierdută a ofițerului englez și a anarhistului francez evadat din Guyana poate fi regăsită de cel care avea temeritatea de a trece pragul lumii de dincolo, cu ajutorul ciupercilor pe care anticarul le dobândește din jungla amazoniană. Întoarcerea pe firul timpului este și șansa ca marinarul cu cercel în ureche
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
lui 1945, este epilogul, posibil, al acestui ciclu decupat din textele de război ale lui Pratt. În locul ridicolului eroic, Pratt propune o poetică a semitonurilor și melancoliei. Pornit din Orientul Mijlociu, Fogg dispare în acest tărâm din care strămoșii săi au evadat cu aproape o sută de ani înainte. Versurile de tinerețe ale lui Fogg îi compun propriul epitaf. Cronologia este abolită în această serie de povestiri despre moarte, trădare și curaj. Soldat al celui de-Al Doilea Război Mondial, Koinski coboară
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
sfârșitul lumii vechi. Ca într-un text de Wilbur Smith (cel din Shout at the devil), inginerul american rămâne fidel misiunii sale inițiale. Destinul este încă o dată enigmatic și îi joaca o ultimă farsă. În hidroavionul de pe Königsberg cu care evadează, Fermanagh îl regăsește pe ofițerul Höppner. Fatalitatea are chipul simetriei : un nou naufragiu aerian îi lasă pe cei doi inamici singuri în delta africană. Războiul este suspendat, sub presiunea imperativului supraviețuirii. Mocnită, ura dintre combatanți este moderată sub presiunea contextului
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
furniza energie nu doar Azaniei, ci și tuturor vecinilor săi. Președintele-mareșal a mulțumit Borduriei și ambasadorului ei pentru sprjiinul acordat națiunii azaniene. Din Statele Unite, ne parvin informații potrivit cărora maiorul Olrik, redutabilul con spirator aflat în solda Imperiului Galben, a evadat din nou dintr-o închisoare de maximă securitate, după ce a ucis mai mulți gardieni.” — „Incredibil”, exclamă Tintin, aruncând ziarul mototolit și acoperind, pentru o clipă, pe delicatul Milou, din al cărui trup nu se mai zărea decât o codiță pradă
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
undeva în adâncul meu; la suprafață nu mai rămăsese decât o resemnare plictisită, de om ratat, de tristețe fără orizont, care se bălăcea într-o existență anostă, în care nu se întîmpla nimic deosebit. Singurul mod în care puteam să evadez din această existență era să mă mint cu ajutorul imaginației și al viselor. După ce beam, plecam în somn ca printr-o poartă secretă, cunoscută numai de mine, și reveneam de-acolo mulțumit că-mi trăisem pentru ziua respectivă partea de fericire
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
au ajuns până acolo încît gardienii care vroiau să fie avansați veneau și-mi povesteau greutățile lor, necazurile, se plângeau că nu le ajungea leafa, că aveau copii mulți. Unul, cam gângav, mi-a promis chiar că mă ajută să evadez dacă, mai întîi, îl sprijin eu să fie avansat, dar cum bănuiam în el un provocator, l-am poftit să nu mă împingă în păcat. Mai târziu mi-a părut rău. Directorul a ieșit la pensie și în locul lui a
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ideea, vagă până atunci, că erau condamnați, pentru o crimă necunoscută, la o întemnițare de neînchipuit. Și în timp ce unii își continuau viața lor măruntă și se adaptau claustrării, alții, dimpotrivă, începând de atunci au fost obsedați de ideea de a evada din această închisoare. Oamenii acceptaseră la început să fie rupți de restul lumii așa cum ar fi acceptat orice neplăcere trecătoare care nu stingherea decât unele din obiceiurile lor. Dar, devenind deodată conștienți că sunt într-un fel sechestrați sub un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
înregistrate noi tentative de evadare, chiar în momentul în care statisticile erau cele mai favorabile. Lucrul a surprins mult autoritățile și chiar posturile de gardă, având în vedere că cea mai mare parte a evadărilor reușiseră. De fapt, oamenii care evadau în aceste momente dădeau ascultare unor sentimente firești. Datorită ciumei, la unii se înrădăcinase un scepticism adânc, de care nu se puteau dezbăra. Speranța nu mai acționa asupra lor. Chiar atunci când vremea ciumei trecuse, ei continuau să trăiască conform normelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
trecu cardul de acces prin fanta ușii interioare, îl lăsă pe Dave să treacă și deschise ușa exterioară. Așa cum se aștepta, nu se auzi nici o alarmă. Facilitatea din Lambertville era proiectată ca să țină intrușii afară și ca să împiedice animalele să evadeze, dar nu ca să-i împiedice pe cercetători să scoată animale de acolo. De fapt, din diverse motive, cercetătorii aveau nevoie uneori să scoată animalele, fără prea multă birocrație. Așa că Henry îl așeză pe Dave pe podeaua mașinii lui, în spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
mergem Înapoi, Însă nu vrem nici să ne Întoarcem la ordinea lor ideală. Prinși Între cele două părți, facem doi pași Înainte și unul Înapoi, exact ca formația armatei otomane! Însă noi nici măcar nu cântăm la vreun instrument! Unde putem evada? Nici măcar nu suntem o minoritate. Mi-aș fi dorit să fim o minoritate etnică sau un popor indigen aflat sub protecția Tratatului Națiunilor Unite. Am fi putut avea măcar câteva drepturi de bază. Însă nihiliștii, pesimiștii și anarhiștii nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și-a pus niște pijamale de mătase pe care le cumpărase din Chinatown. Când a terminat, a Închis ușa camerei și a deschis imediat calculatorul. I-a luat doar câteva minute ca să ajungă În unicul adăpost sigur În care putea evada În clipe ca aceasta: Café Constantinopolis. Café Constantinopolis era o cameră de chat sau, cum o numeau obișnuiții săi, un cybercafé, proiectat inițial de o mână de greci americani, evrei americani și armeni americani care, În afară de faptul că erau newyorkezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
bătăi Între bețivi. Chiar Înainte ca fruntea scenaristului să se oprească din sângerat, toți cei din cafenea se Întorseseră deja la ceea ce făceau Înainte de a fi Întrerupți - unii strâmbându-se, alții sporovăind la un vin sau o cafea, iar alții evadând În fotografiile Înrămate de pe pereți. CAPITOLUL UNSPREZECE Caisele Uscate Zorile stau să mijească, nu mai e decât un pas până la acel prag straniu dintre noapte și zi. E singurul moment când mai e cu putință să găsești mângâiere În vise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
el un adevărat șef, aspru cu sine, dar și cu ceilalți. Sau tata devenea contraamiralul Lepotier care Își pregătea raidul temerar asupra orașului Dieppe. Altă dată, eram amîndoi prizonieri ai rușilor În Siberia și ne făceam planul nebunesc de a evada și a merge pînă În India. Suma curajului nostru era egală cu aceea a suferințelor pe care le Înduram. Tata se scula În picioare ca să declame, umbla prin Încăpere, se rezema de dulapul cu geam care Îi servea drept bibliotecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mă crede: „Ești sigur că era ea?“. Am lăsat-o baltă. Ca un adevărat soldat neadormit În serviciul părinților și al valorilor incontestabile ale Maicii Noastre Sfînta Biserică, Îi poruncisem soră-mii să se Întoarcă acasă taman cînd izbutise să evadeze de la Închisoare! Parcă mă văd, un mucos În stare de șoc, năpustindu-mă asupra soră-mii și a vlăjganului care o tîra În păcat. Eram precum un etnolog care debarcă pe teren și care se vede pe dată silit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de Înaltă clasă, iar el strîmba din nas. Treceam În revistă fetele cărora mama mă Împiedicase cu șiretenie să le fac curte prin anii cincizeci, deoarece doctorul voia să-i vorbesc despre ea. „Îți dai seama, doctore? De cum voiam să evadez, să mă apropii de o fată, eram În chip insidios readus În sînul familiei. Un preot mă sfătuise să scriu poeme În loc să mă masturbez, dar nu era tot aia, ești de acord? Niște elanuri prea puternice pentru a fi sublimate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
merge, închipuiește-ți ce viscol i-ar șuiera în față! Sau dacă mergi o noapte întreagă cu trenul, ce senzație de libertate să te îndepărtezi de o gară înspre alta, fără să te gîndești la destinație, să ai impresia că ai evadat înspre infinit, că te-ai eliberat de tot și să urmărești ore în șir sinele de oțel, luminile din depărtare și albastrul de cerneală al nopții... Sau dacă decolezi cu avionul, ce amețeală plăcută să te desprinzi de la pămînt, să
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
ceilalți ar fi avut un motiv de mândrie În viața lor, un scop care să le ofere siguranță, pentru care să trăiască, iar ea nu ar fi avut nimic, nu ar fi avut pe nimeni. Și-ar fi dorit să evadeze Într-un loc În care să se simtă În siguranță, să se simtă iubită, să se simtă bine. Dar un asemenea loc nu mai exista decât În amintirea ei. În seara aceea sigilase prima cutie. — M-ai folosit În mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]