3,349 matches
-
curaj, că erau numai câțiva, și, În condițiile alea, cu sute de alți deținuți În jurul lor... Nu au fost bătuți de ceilalți deținuți, cât doar ignorați sau huiduiți... Cât ați stat În Târgșor? Păi, În Târgșor am stat până ce-a evadat unul șIonț Lupeș și cu Încă unul1... Da’ i-a și prins... Am stat din ’49 până În ’50, spre toamnă. De-acolo ne-a dus la Canal... Prima parte din Canal am făcut-o la Peninsula și, dup-aia, de-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
un bătrân cu o mustață de parcă era Stalin la Înfățișare... După revoluție, prima dată când ne-am adunat foștii deținuți politici de la Târgșor... ne-am adunat vreo 400 acolo. Pe când eram Închiși, unu’ dintre deținuți o fost Împușcat. S-o evadat, pe unul nu l-o prins, da’ pe celălalt l-o prins și l-o Împușcat. A fost Înmormântat acolo și i s-a adus de către grupul de colegi, de elevi din care-o făcut parte o coroană și nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
inginer teodolitu’, ca să facă niște determinări de teren, și ăla nu s-a luat dimineață când s-a plecat... Și a venit la colonie, a primit teodolitu’ și cu el s-a Întors Înapoi. Adică el, practic, o putut să evadeze, dac-ar fi vrut, da’ nu s-a-ntâmplat asta. Cum să se Întâmple, când știai că ești deja cu pedeapsă făcută? Da’ totuși nu ți-o dat drumu’ acasă, că ai mai stat doi-trei luni de zile, altul patru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mai mult, eu, ajungând În iulie 1951 la Peninsula, puterea lor deja scăzuse. Murise doctorul Simionescu 3, dac-ați auzit de el, murise Dumitrache 4, care-a fost omorât tot de ei, și au mai fost și alții, care-au evadat și au murit, și au mai Încetat... De altfel, să știți că cea mai rea perioadă a fost noiembrie-decembrie 1952, ianuarie, februarie, martie, aprilie ’53, deci până după moartea lui Stalin, care a fost În 5 martie 1953. Până atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ne sculăm dimineața - noi ne sculam dimineața la 4 jumate, la 5 jumate ieșeam pe poartă, ca să fim la 6 la lucru - și nu ieșim la 5 jumate la muncă. Se face 6, 7, 10, 11... Credeam c-o fi evadat cineva. Și la ora 12 zice: „Mergeți Înapoi la barăcile voastre! Azi nu se lucrează”. A doua zi pleacă numai specialiștii, electricienii. „Adunăm materialele de pe șantier, nu se va mai lucra!” A fost mare bucurie... Și În 16 aprilie 1953
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
scuipi În gură și să-mi spui că-s mincinos.” Hopa! Asta o fost În ’63, văzut-am noi că ceva s-o Îmbunătățit... mâncare, comportamentul lor față de noi. Când, deodată, apare o comisie de la procuratura generală a coloniei. Cum evadează și de ce evadează deținuții numa’ din colonie de acolo? Fiindcă nu se putea suporta tratamentul. D-apoi, o venit tot civil, da’ generali, colonei... ’Ai de capu’ meu! Și ne fluieră adunarea la toată lumea din colonie mai iute cu două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și să-mi spui că-s mincinos.” Hopa! Asta o fost În ’63, văzut-am noi că ceva s-o Îmbunătățit... mâncare, comportamentul lor față de noi. Când, deodată, apare o comisie de la procuratura generală a coloniei. Cum evadează și de ce evadează deținuții numa’ din colonie de acolo? Fiindcă nu se putea suporta tratamentul. D-apoi, o venit tot civil, da’ generali, colonei... ’Ai de capu’ meu! Și ne fluieră adunarea la toată lumea din colonie mai iute cu două ore, că noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
la raport... Și Într-o zi, acolo la Giurgeni, În primăvara lu’ ’64, vine un consătean, cu care am crescut de copii Împreună și cu care am fost În aceeași zi arestat, și zice cătră mine: „Auzi măi, hai să evadăm!”. „Măi, cum crezi tu să le dau eu ocazie la ăștia să-mi facă fundul poligon de tragere sau să mă distrugă În bătaie?” C-am văzut de ce-s capabili, că băte’ de le curge’ la săracii și pe urechi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
om”. „Asta e părerea ta, dar eu nu le dau ocazia să Își bată joc de mine”... Și el: „Numa’ două ore dacă am fi liberi”... „Măi, unde te duci, măi, de aci?” Zic: „Îți spun eu cum se poate evada. Să ai legătură cu cineva de afară și, când ai ieșit, să te urci În mașină, și pe când s-ar trezi ei că noi suntem lipsă, am fi ieșiți din Delta Dunării. Da’ unde te duci, măi? Trecem Dunărea, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
lucrat din ’59 până-n ’64. În fabrică, prima dată, pă mine și pe frate-miu ne-o bătut un gardian, Gabor. Noi am vrut să fim Într-un schimb, și-apoi o-nceput gardianul: „Ce-i, bă, ați vrut să evadați?”. Și alte chestii... Atunci ne-o bătut la palmă... Da’ nu mai știu cu ce ne-o dat la palmă, că numa’ primele o durut, pe urmă nu o mai... Pe urmă, căpitanul Mihalcea mi-o dat cu tabla de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și era ordinul să te bată pe drum până la celulă... Te bătea cu picioare, cu pumnii, cu ce-apuca... Îți punea ochelarii ăia mați la ochi și te băga, al dracului, În calorifer și zicea: „Ce faci, mă, vrei să evadezi? Sau vrei să fugi!”. El căuta Întotdeauna un motiv să te bată, domne. Aia era important pentru el... M-a făcut numa’ sânge până În celulă, fără nici un motiv, numai așa... Și te arunca acolo În celulă... Când mă Întorc..., nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de hotel, îl vedeam, dar fața îi era neclară. În Iugoslavia a izbucnit un conflict grav între Slovenia și Croația. Războiul a început deja în Iugoslavia. Din nou, pericolul unui război în Europa. Criminalul român Ursuț împreună cu palestinianul Imandi au evadat spectaculos din închisoarea cea mai sigură a Suediei! Peste tot, polițiști. Unii îi admiră, uitând câte crime au la activ cei doi și câte mai pot face. Am văzut în ziare fața de păpușă a lui Ursuț, zâmbetul înșelător, fațada
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
cărți din domeniu. -Da, am studiat medicina. Cu mulți ani în urmă. -Și n-ați practicat-o niciodată? -Nu. Nu mi-a plăcut. Am studiat-o doar pe corpul meu. -Credeți în reîncarnare? -Nicidecum. E o prostie gogonată... -N-aș putea evada din timpul propriei mele vieți. Îmi place să călătoresc în alte lumi prin intermediul cărților mele, printr-un fel de telepatie. Camerista ne invită imediat la masă, salutându-mă cu o plecăciune a corpului. Am ciocnit amândoi paharele cu gin tonic
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
cu personaje surde. Vin și nu răzbesc, țipăt îngeresc Îți va pune-n suflet izbăvire, Ca să știi mereu că al tău sunt eu, Cel călit de viață prin iubire. 11 iunie 2011 Neliniștea mea, neliniștea ta, iubirea noastră eu am evadat din neliniște ca dintr-o celulă în care mă închisesem de bună voie fiindcă renunțasem să mai lupt pe baricade ridicate de alții în revoluții mediatizate corespunzător când am avut stofă de erou mi s-au pus piedici am fost
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
au pus piedici am fost legat cu lanțuri de cuvinte am stat lipit cu spatele de zid fără să am vreo ultimă dorință totuși nu s-a tras economia de cartușe a avut ultimul cuvânt în fine spuneam că am evadat o zi ca oricare alta numai trecutul a stat în genunchi nu am privit înapoi doar înainte acolo erai tu pregătită să mă primești în propria neliniște 12 iunie 2011 Stagiunea nu se va redeschide niciodată Se trage cortina în
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
dramă, Trăim insensibil și inconștient, Ne punem prostia și jalea în ramă, Iar sufletul plânge, rămas repetent. 23 iunie 2011 Promisiune Te voi stoarce de iubire cu o patimă nebună, Vom lua totul de la capăt, plus efortul de a fi, Evadați din gura lumii, sub un veșnic clar de lună, Vom reinventa și visul și puterea de-a iubi. Te voi ține lângă suflet printre galaxii pierdute, Nici nu vom plăti impozit pentru vorbe sau păreri, Vom abandona și reguli și
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
lemn, date cu gudron, pufăiau și se evaporau în afara perimetrului de apă rezervat mulțimii țipătoare, plescăitoare, întreprinzătoare și multicolore; lângă clădirile și turnurile de pe mal și zgârie-norii ce se ițeau dincolo, într-un vast unghi drept, către cotitura malului care evada spre orizont. Einhorn era fiul Comisarului făcut cu prima soție. De la a doua avea un alt fiu numit Shep, căruia prietenii lui de la biliard îi mai spuneau și Dingbat, după John Dingbat O’Berta, băiatul de zahăr al politicienilor orașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
săptămână băieții din echipa Waner sau, mai impresionant, de câte ori Cobb a ieșit al treilea, în 1921, când eu eram al doilea. Oare mai sunt încă puțin susceptibil la asemenea chestiuni? Încă nu am făcut pace cu după-amiezele din tinerețe când evadam din realitate, via linia de metrou „L“ de pe Third Avenue, mergând la matca mea de la cea de-a treia bază? Nu pot să cred. Poate că, în parte, e din cauza celor patruzeci de ani ai mei și a convingerii că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
colege de liceu pe care o crede venită de curînd la uzină ca ingineră, apoi, cînd Vlad a întrebat-o cum poate s-o anunțe dacă află ceva, i-a dat numărul de acasă. După-amiază însă, cînd Radu a putut evada pentru o oră, i-a părut rău de pasul greșit. Mereu și-a zis că-l va repezi pe Vlad, interzicîndu-i s-o mai sune, dar e de ajuns să-i audă glasul timid, cu inflexiuni grave, virile, că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
colegi; interesează-te și-ai să-mi dai dreptate. Faci doi-trei copii, maman ți-i crește, vilă-vilă, avere-avere, parcă așa am înțeles, că nu oricine-i Marcu profesorul. Cînd nu-ți mai place de tata-socru, te urci pe motocicletă și evadezi... ...de socru? repetă Vlad bîntuit ușor de gînduri. Păi el e cu averea. El te va lua de guler la cea mai mică nesupunere. Înțeleg că vrei să locuiești la ei. În nici un caz, acolo, nu vei fi tu cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a înceta să mai exist. Trebuie să mă vezi, Martin. Eu sunt de vină. Alături de tine n-am fost niciodată eu însămi în totalitate. Situația în care mă aflam nu-mi dădea voie să exist. Minciuna infecta totul. Trebuie să evadez un pic. Înțelegi? — Da, da, da. Nu contează, am spus. — Nu mai spune asta întruna, și lasă mutra asta nenorocită. Ce dracu'! spuse Georgie. — Oricum, timpul minciunilor a trecut, am spus. Oricum o să spunem tuturor. Georgie nu răspunse. Am ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
am ieșit pe chei, în zona numită Victoria Embankment am observat că era vremea fluxului și că pe suprafața râului dansa o lumină caldă ce transforma culoarea noroioasă a apei într-un auriu patinat, ca și cum o parte din lumina soarelui evadase și venise să se joace aici, sub bolta uriașă de ceață. Lumina stranie se armoniza cu starea mea de spirit și am pornit-o agale pe lângă clădirea New Scotland Yard; am început să simt că, deși durerea nu mă părăsise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
a curții, care se termina cu un zid de cărămizi și un gard. Sute au Încercat să se cațere pe zid și să fugă, sute au fost secerați pe loc, căzând Înapoi peste masa dezlănțuită, Însă puțini au reușit să evadeze. Presiunea care s-a creat asupra zidului și a gardului În urma Încercării instinctive de a fugi a provocat prăbușirea unei părți din zid și spargerea gardului, multe sute de evrei fugind În zona din apropierea Pieței Unirii, spre imobilele de locuințe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
dintre imobilele cu locuințe de pe Aleea Alecsandri, blocul nr. 5. Acești cetățeni români au fost puși, pe neașteptate, În fața unor evrei Înspăimântați, plini de sudoare, bătuți și sângerând (parte dintre ei erau grav răniți, deoarece fuseseră Împușcați În timp ce Încercau să evadeze), care au Încercat, cu ultimele lor eforturi, să fugă de o moarte sigură, conduși doar de instinctul primar de autoconservare, fiind astfel incapabili să judece și să-și aprecieze faptele. În clădire locuiau un medic cu familia lui (ei nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
și funcționarul de serviciu pentru astfel de probleme, Ionescu. De aceea, nu el a cerut „schimbarea a 12 vagoane În primul tren pentru că nu aveau obloane care puteau fi deschise șpentru aerisirea vagonului sau pentru a le permite evreilor să evadeze - n.m.ț”71. La manevra din gară s-au folosit două locomotive, un număr necunoscut de ceferiști (care au dirijat trenul cu lanterne speciale pentru camuflaj sau au fost postați În vagoane pentru a acționarea frânelor), muncitori care au Împins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]