4,693 matches
-
al celui roșu. Cercetătorul pasionat al memorialisticii a dat el însuși la iveală, tot după 1989, două scrieri aparținând genului. Efectele dosarului „dalmațian” (1995), având ca fir central metafora din titlu, este un memorial autobiografic, reconstituind o existență „sub vremi” (evocarea începe cu prima copilărie și sfârșește cu ultimii ani ai epocii ceaușiste), momentele dramatice la originea cărora stau arestarea și condamnarea tatălui, iar în plan general instaurarea regimului comunist, cu consecințele lui dezastruoase asupra unei cariere de scriitor, adică de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289469_a_290798]
-
la originea cărora stau arestarea și condamnarea tatălui, iar în plan general instaurarea regimului comunist, cu consecințele lui dezastruoase asupra unei cariere de scriitor, adică de om prin definiție liber. Operație pe cord deschis (2002) e un jurnal presărat cu evocări ale unor personalități: „efigiile” lui Tudor Vianu, G. Călinescu, Vladimir Streinu, Dinu Pillat. S. este în primul rând un asemenea evocator, cu darul portretisticii și al refacerii unei atmosfere, fie privind familia, anii de liceu și facultate, fie lecturile de la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289469_a_290798]
-
nici un cuvânt care să aibă vreo legătură cu ceea ce noi trăim și cunoaștem. Păreau niște internați care de treizeci de ani locuiesc într-un univers concentraționar: autoritatea lor avea ceva mort, dar sentimentul ei încă mai emana din trupurile lor. Evocările lui Fanfani 2 cu privire la ancien régime, marcate de o lipsă de prejudecăți bombastică, erau atât de nesincere, încât frizau delirul; tinerii descriși de Moro erau niște stafii care pot fi imaginate doar din fundul unei gropi pline de șerpi; tăcerea
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
nordice, bântuite de stafii. Cu timpul, gustul poetei pentru straniu, fantastic și exotic începe să fie concurat de un simț al realului, exprimat în versurile din volumul Călătorii (1946) prin visuri de cutreierare a planetei, în Fruct nou (1948) prin evocări ale coșmarurilor provocate de fascism și prin dorința de implicare în timpul istoric. Proza anterioară instaurării regimului republican, îndeosebi romanele, se înscriu în perimetrul naturalismului prin interesul pentru ceea ce este ieșit din normalitate, pentru „cazuri” înfățișând vieți sfărâmate sau măcar traumatizate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288263_a_289592]
-
artistică și povara gândirii. Ca realizare, Zosima purtătorul de cuvânt al lui Dostoïevski, este un personaj mai puțin viu decât Ivan Karamazov. La un nivel mai scăzut, Zauberberg (Muntele vrăjit) de Thomas Mann ilustrează aceeași contradicție: părțile de la început, cu evocarea lumii sanatoriului, sunt, din punct de vedere artistic, superioare celorlalte părți, cu mari pretenții filozofice. Totuși, în istoria literaturii, există cazuri, rare, e drept, când ideile devin incandescente, când personajele și scenele nu reprezintă numai, ci întruchipează efectiv idei, când
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
covoarelor a venit Înainte de sâmbăta Paștelui: gospodinele le-au atârnat pe balcoane. E provincia care-și exhibă toată zestrea. Atât poate da, atât dă...” . Tonul adoptat de presa locală și mai ales de cea de opoziție a Îmbinat, de altfel, evocarea elogioasă a trecutului urbei și a personalității lui Carol cu critica autorităților centrale și locale, care nu se ridicaseră la Înălțimea momentului. Timp de aproximativ o lună, ziare precum Opinia, Ecoul Moldovei și Era Nouă au prezentat În amănunt pregătirile
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by I. NISTOR () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1283]
-
Acostăchioaie și de scriitorul Dumitru Covalciuc; coordonator - George Muntean (de la numărul 2/1994-1995). În primul număr, se publică un substanțial istoric al lui George Muntean despre Tradiția almanahurilor și calendarelor bucovinene, având în vedere o perioadă de peste 180 de ani, evocări ale unor personalități ale culturii românești din Bucovina (Teoctist Blajevici, Nectarie Cotlarciuc ș.a.), versuri ale poeților bucovineni (G. Rotică, Vasile Huțan ș.a.), folclor din Țara Fagilor. Numărul 2 (pe anii 1994-1995) conține o Cronologie bucovineană, alcătuită de George Muntean, și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286023_a_287352]
-
în conferința Datine și credința naționale. Publicația adună, la rubrica „Tribuna literară”, câțiva autori cunoscuți: I. A. Bassarabescu, Ion Gorun, V. G. Morțun, alături de redactorul Vasile Pop, prezent și el cu însemnări variate. În foileton apar V. A. Urechia, cu evocarea istorică Logodna prin sărutat, Virgil Cioflec (nuvela Culiță) și foarte tânărul Mihail Sadoveanu (sub pseudonimul M. S. Cobuz), cu povestirile Fiul pierdut (49/1900) și Tatăl (51/1900). Poeziile sunt mai puțin interesante. Frecvent publică Gh. Scytul (pseudonimul lui Vasile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289932_a_291261]
-
diverse izvoare istorice, cu precădere documente. Elevii, pornind de la documente, vor ajunge la enunțarea unor adevăruri științifice, la stabilirea unor noi informații, la stabilirea unor concluzii. De ce documentul istoric? Pentru că este înzestrat cu o mare forță de convingere și de evocare fidelă a epocii respective. La c1asa a VIII-a, la tema Politica externă a României între anii 1919-1939, elevii, pe baza a două afirmații, sunt solicitați, valorificând și cunoștințele anterioare, să descopere cine poartă vina pentru eșecul Conferinței dezarmării. 1
Politica externă a României în perioada marii crize economice (1929-1933) by CORALIA ANTON () [Corola-publishinghouse/Science/91561_a_93191]
-
suitei conduse de Baldus, cavalerul rătăcitor, care i-a oferit ideea să-l parodieze pe Dante însuși în cunoscutul capitol XXX al Cărții a doua, căruia unii exegeți îi atribuie și alte surse, cum ar fi dialogul intitulat Menipp sau evocarea morților al lui Lucian din Samosata 266. Asemănările decurg din modul de imaginare propriu-zisă a situației: ca și cinicul Menipp căruia i se permite să asiste la spectacolul infernal cu condiția istorisirii celor văzute ("Mă-ntorc din lăcașul subpământean al
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Astfel, cel puțin în roman, nu orice adaptare facilă sau imitație lipsită de talent mai poate fi considerată parodie, cum se mai întâmpla în trecut. Mulți romancieri, dar și cercetători ai postmodernismului își reprezintă parodia în sens strict, drept o "evocare sardonică" sau conștient-ironică a unui model artistic precizat din start, prin adnotări explicite, a căror decodare nu mai prezintă dificultăți majore, ci este o provocare erudită. O dată ce au depășit nivelul prim al imitației stilistice, parodiștii "atacă" anumite opere fie pentru că
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
universală, București, 1965, pp. 518-519. 264 Idem, p. 520. 265 E. Auerbach, "Lumea în gura lui Pantagruel", în Mimesis, pp. 240-241. 266 Cf. M. Bahtin, "Cronotopul rabelasian", în Probleme de literatură și estetică, ediția citată, p. 407. 267 "Menipp sau evocarea morților", în Lucian din Samosata, Scrieri alese, traducere și note de Radu Hâncu, cuvânt înainte de Sanda Diamandescu, Editura Univers, Colecția "Clasicii literaturii universale", București, 1983, p. 145. 268 Idem, pp. 156-157. 269 În François Rabelais, op. cit., p. 240. 270 Cf.
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
reprezintă, a-i da un punct de ancorare, a-i semnala "starea" și a-i evoca memoria prin forme care îi subliniază absența (Vernant, Figure 37). În cazul eroului, ne apropiem de o zonă de confluență cu simbolismul funerar roman: evocarea publică are ca scop sublinierea gloriei (kléos), a virtuților (aretē), dar și manifestarea sentimentului comunității de nostalgie, de absență (póthos), de doliu colectiv (precum în Homer, Iliada). În ceea ce privește ceremonialul funerar, o dimensiune comună celor două lumi
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
a citatului, impusă de comportamentul acestuia în structura paratextului, dacă facem referire la "intertextualitatea internă" și la "intertextualitatea externă". Este o "fenomenologie a citării... a enunțării", diferită de "fenomenologia produsului (...), a enunțului" (A. Compagnon, 1979: 10). În știri, editoriale, reportaje, evocări etc. titlul este polimorf, plurivoc (editorial, auctorial). Există o categorie de titluri în care citatul apare ca o variantă de "intertextualitate internă", adică, un monolog, un fragment al unei "voci": Sorin Oprescu: Indiferent de ceea ce doresc unii să transmită, eu
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
sincronie: tiparul artistului, tiparul oamenilor de teatru, tiparul VIP-ului, tiparul formelor de cultură, tiparul omului de cultură, tiparul "patristic" (S. Dumistrăcel, 2006) etc. Intertext și topos jurnalistic Clișeele jurnalistice (toposuri) sunt deosebit de variate în presa contemporană. Apar în portrete, evocări, știri, comentarii etc. în majoritatea speciilor media. "Locurile comune" pentru a identifica subiectele, Aristotel le-a clasificat în două categorii: subiecte de invenție și subiecte "speciale", utilizate în ramurile oratoriei. Clișeele jurnalistice actuale sunt toposuri privind circumstanțe, declarații, contradicții, antecedent
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
cazul referinței virtuale "este vorba de aptitudinea cuvintelor/ termenilor de a avea referenți" (D. Chiș, Termen și cuvânt, 2001) și poate fi identificată la nivelul limbii și/ sau al sistemului. Referința actuală este situată la nivelul discursului "și constă în evocarea efectivă a unuia sau mai multor referenți" (idem). În cazul termenului care este monosemantic/ univoc diferențele dintre cele două tipuri de referință sunt insesizabile. În cazul cuvintelor polisemantice, orice referință actualizată în discurs recurge la selectarea unei singure caracteristici. Referentul
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
lui istorice. Înțesate de tot felul de întâmplări, ele au o desfășurare alertă, pe alocuri captivantă, mizând pe neprevăzutul suitei de aventuri, ca și pe un limbaj cu sugestii de vechime (Cetatea, 1972, Vremea lupilor, 1980, Lăpușneanu și Patrupăcate, 1984). Evocările, cu un aer de poveste (Pădurea Molohului, în care se spune că ar pândi un monstru înfiorător, se mai numește „pădurea cu povești”), așază în cadru o Moldovă pentru care slăvitul Ștefan cel Mare rămâne icoana tutelară. Supusă presiunilor turcești
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286832_a_288161]
-
inundă ca o lumină romanul ;astfel a scris capitolul întâi precum și o parte din cel următor.Fără această comunicare cu biografia sa interioară, proprie cărții i-ar lipsi elanul și viața. Însuși autorul afirmă că, scriind opera, a plecat de la evocarea primelor amintiri din copilăria lui. Lucian Raicu observă că individualismul lui Ion care se înteimeiază pe o condiție social- economică reală este “normal”,doar formele lui de manifestare aparent sunt “anormale”. “Poate că într-un anumit sens, există în erou
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
din România comunistă: responsabilitatea colectivă, familială sau de clasă. Erai vinovat nu pentru că făcusei ceva, ci pentru că erai etichetat ca aparținând unei alte clase sociale. Iar eticheta asta ți-o putea pune oricine. Vă rog să mergeți mai departe cu evocarea colegilor de celulă de la Iași. S. Ț.: Zipa spunea: "Domnule, eu nu am nicio vină pentru ceea ce a făcut tata. Eu am fost prefect și am încercat să fac bine ceea ce trebuia să fac. Dar nu am nicio vină trecută
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
iartă”, R, 1975, 5; Dan Mutașcu, „Talida”, „Pentru patrie”, 1977, 2; Alex. Ștefănescu, Duioșii periculoase, FLC, 1977, 32; Nicolae Pop, Perimetru sentimental, București, 1980, 171-178; Firan, Profiluri, 386-389; Popa, Ist. lit., I, 1038; Florea Firan, Prozatorii Florian și Ion Grecea. Evocări, „Caligraf”, 2003, 24. A.Ml.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287345_a_288674]
-
Bacovia, Lacustră) - olfactive: Parfum de pene arse și ploua... (George Bacovia, Negru) - tactile: Azi sunt neputincios ca o mătasă - Emil Brumaru, Astenie) - gustative: Râzândă și plângândă cu lacrimi mari / era sărată ca sarea / slăvită la ospețe de barbari. (Nichita Stănescu, Evocare) - dinamice/motrice/chinestezice: Oho, alerg și salt și curg. (Nichita Stănescu, Viața mea se iluminează); - sinestezice: Clar de noapte parfumat (George Bacovia, Nocturnă), Foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare (Ion Barbu, Timbru). Imaginea artistică are un caracter singular, irepetabil, sugerând
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
confruntările de idei dintre personaje - planul convențiilor teatralității - limbajele scenice (nonverbale), specifice artei dramatice (joc scenic al actorilor, vestimentație, decor, recuzită, sunet, lumini etc.) În genul liric, imaginarul poetic se structurează, de cele mai multe ori, pe două planuri: - planuri temporale: al evocării/al prezentului liric, al prezentului/al proiecției în viitor; retrospectiv/anticipativ, diurn/nocturn, efemer/etern etc. - planuri spațiale - terestru/cosmic, al realității exterioare/al realității interioare, al aproapelui/al departelui, al închiderii/al deschiderii etc. - planuri conceptuale: al eului liric
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
romanul călinescian Enigma Otiliei, de pildă) sau „pulverizată“ în tot spațiul diegetic și în discursul mai multor instanțe descriptor (narator și personaje, precum în Moromeții de Marin Preda). - Portretul/autoportretul liric are, de cele mai multe ori, funcție de structurare a imaginarului poetic (Evocare de Nichita Stănescu, Autoportret de Lucian Blaga, de exemplu). Frecvent, „obiectul“ contemplației este textualizat prin titlu sau prin laitmotivul/ cuvântul cheie al discursului poetic. - Descrierea de tip tablou are rolul de a detalia cronotopul ficțional. Perspectiva descriptorului poate fi obiectivă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
este precizat în didascalii și reprezentat prin limbaje scenice (decoruri: seară/dimineață, vară/toamnă; „îmbătrânirea“ personajelor etc.), iar timpul subiectiv este numit ori sugerat în dialogul/în monologul personajelor (relativizare a timpului dramatic, care multiplică planurile temporale ale acțiunii prin evocarea unui timp trecut/proiecția în viitor). - Creațiile lirice fixează, în general, o durată unică, reliefată direct (uneori, chiar în titlu: Sara pe deal, Se bate miezul nopții..., Sfârșit de toamnă etc.) sau doar sugerată. Prezentul liric sau imperfectul evocativ (cele
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
verbelor la indicativ imperfect constă în capacitatea de a sur prinde un proces durativ, în desfășurare. Încadrate în „rama“ unor serii de verbe la perfectul compus, verbele de aspect imperfectiv creează un plan de adâncime care pla sează momentele de evocare a procesului creator (mă reîntorceau, îmi redeșteptau nostalgii, simțeam, știam, scriam, cunoșteam etc.) întro durată indeterminată./ Valoarea stilistică este cea descriptiv evocativă, cu rol de accentuare a viziunii subiective, imprimând evocării actului creator o perspectivă progresivă și un caracter dinamic
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]