2,012 matches
-
forțele Lorzilor iar Richard a fost închis în Turnul din Londra. Ulterior, Richard a fost de acord să dețină un parlament cu scopul de a rezolva plângerile Lorzilor; consilierii nepopulari au fost eliminați (opt fiind executați pentru trădare iar ceilalți exilați). Richard a fost forțat să accepte noii consilieri iar autoritatea sa a fost temporar diminuată. În anii care au urmat, Richard a devenit mai prudent în relațiile sale cu baroni. În 1389 a recuperat putere și a promis o mai
Richard al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/312468_a_313797]
-
îmbunătățirile la ceea ce era atunci o mică vilă. Cam în același timp Filip l-a întâlnit pe Armand de Gramont, conte de Guiche care era un playboy notoriu. Filip a fost orbit de aroganța faimoasă a lui Guiche, are era exilat de la Curte de Mazarin. Zvonurile de la Curte spuneau că de fapt Filip avea ca metresă pe Laura Mancini, nepoata lui Mazarin și mama ducelui de Vendôme, mai târziu un soldat cu succes notabil și homosexual. Un alt iubit al lui
Filip al Franței, duce de Orléans () [Corola-website/Science/312841_a_314170]
-
februarie 1692 la Palatul Versailles. Slujba a fost condusă de cardinalul de Bouillon. În 1685 cardinalul de Bouillon a refuzat să ia parte la căsătoria dintre Ducele de Bourbon și sora lui Françoise Mărie, "Mademoiselle de Nantes"; regele l-a exilat însă a fost rechemat pentru căsătoria lui Françoise Mărie cu Ducele de Chartres. După ceremonie a avut loc un banchet în Sala Oglinzilor. Madame de Montespan n-a fost invitată la nunta propriei fiice. Mariajul n-a fost unul fericit
Françoise-Marie de Bourbon () [Corola-website/Science/312846_a_314175]
-
avut loc la Palatul Versailles iar slujba a fost efectuată de către cardinalul de Bouillon. În 1685 cardinalul refuzase să ia parte la căsătoria dintre Ducele de Bourbon și sora lui Françoise Marie, "Mademoiselle de Nantes" și ca urmare a fost exilat însă rechemat pentru căsătoria dintre Ducele de Chartres și Françoise-Marie. După ceremonie, a urmat un banchet în Sala Oglinzilor în prezența tuturor prinților și prințeselor de sânge. Printre oaspeți a fost prezent și regele exilat Iacob al II-lea al
Filip al II-lea, Duce de Orléans, Regent al Franței () [Corola-website/Science/312842_a_314171]
-
artiste "inexperte". Consideră valoros doar românul "Aloma"(1937), desi îl rescrie complet în 1969. Când izbucnește Războiul Civil Spaniol, Rodoreda colaborează cu "Comisariatul de propagandă a "Generalitat"". În 1937, Rodoreda pune final căsniciei separîdu-se de soțul său. În 1939 se exilează în Franța. Rodoreda crede că exilul va fi pentru scurt timp, așa că își lasă fiul în grija mamei ei. Se instalează la periferia Parisului, si de acolo, cu venirea nemților la începutul celui de-al doilea Război Mondial va fugi
Mercè Rodoreda () [Corola-website/Science/312905_a_314234]
-
posesiune a Republicii Venețiene, care lăsase aici o importantă moștenire culturală. Ocuparea insulei a fost întâmpinată însă cu proteste violente din populației elene a insulei. În 1929, guvernul fascist i-a acordat statutul de refugiat politic extremistului croat Ante Pavelić, exilat din Iugoslavia. Fasciștii încercau toate metodele posibile pentru a provoca prăbușirea Iugoslaviei, eveniment care ar fi ușurat extinderea puterii italiene. În acest scop, fasciștii i-au acordat lui Pavelić sprijin financiar și tabere de antrenament pentru nou formata miliție croată
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
1815 devine profesor la Școala Politehnică, la Sorbona și la Collège de France. În 1816 devine membru al Academiei Franceze. Abdicarea, în 1830, a lui Carol al X-lea și transformările politice din țară îl determină pe Cauchy să se exileze și urmează o perioadă grea pentru marele matematician. Părăsește familia și se retrage la Praga, apoi în Elveția și în final la Torino, unde ocupă Catedra de Fizică-Matematică. În 1838 Cauchy se reîntoarce în Franța, reluându-și toate funcțiile deținute
Augustin Louis Cauchy () [Corola-website/Science/309624_a_310953]
-
planului. La întoarcerea la Berlin, i-a telefonat lui Göring și i-a spus cuvântul-cheie "Kolibri" pentru a da drumul plutoanelor de execuție asupra restului victimelor. Regimul nu s-a limitat la o epurare de Sturmabteilung. După ce anterior închisese sau exilase pe social-democrații și pe comuniștii marcanți, Hitler s-a folosit de această ocazie pentru a acționa împotriva conservatorilor pe care îi considera nedemni de încredere. Printre aceștia era și vicecancelarul Papen și cei din cercul său. La Berlin, din ordinul
Noaptea cuțitelor lungi () [Corola-website/Science/309657_a_310986]
-
mai mari. Maria Antoaneta a obținut porecla de „Madame Déficit”, „doamna Datorie” (sic) în vara anului 1787, ca urmare a percepției publice că ea singură a ruinat finanțele națiunii. Situația politică din 1787 s-a înrăutățit când Parlamentul a fost exilat și a culminat la 11 noiembrie când regele a încercat să utilizeze "lit de justice". El a fost provocat în mod neașteptat de către vărul său căzut în dizgrație, ducele de Chartres, care a moștenit titlul de Duce d'Orléans la
Maria Antoaneta, regină a Franței () [Corola-website/Science/309697_a_311026]
-
în mod neașteptat de către vărul său căzut în dizgrație, ducele de Chartres, care a moștenit titlul de Duce d'Orléans la moartea recentă a tatălui său. Noul duce de Orléans a protestat public la acțiunile regelui, iar ulterior a fost exilat. În cele din urmă, la 8 iulie și 8 august, regele a anunțat intenția sa de a convoca Adunarea Stărilor Generale, legiuitorul tradițional ales al țării, care nu fusese consultat din 1614. Preocuparea principală a reginei la sfârșitul anului 1787
Maria Antoaneta, regină a Franței () [Corola-website/Science/309697_a_311026]
-
fost trimiși la Sankt Petersburg, unde au fost judecați alături de insurgenții din capitală. Decembriștii au fost judecați și condamnați: cinci dintre ei au fost condamnați la spânzurătoare: Kahovski, Pestel, Kondrati Rîleev, Serghei Muraviov-Apostol și Mihail Bestujev-Riumin. Alți decembriști au fost exilați în Siberia și în Orientul Îndepărtat. Când cei cinci decembriști au fost spânzurați, s-a întâmplat ceva obsolut neobișnuit. Funiile care au fost utilizate pentru lațuri s-au rupt mai înainte ca vreunul dintre ei să moară. Evenimentul a provocat
Revolta decembriștilor () [Corola-website/Science/309751_a_311080]
-
poliției secrete. Deși detestat de contemporani Petre Andreevici Tolstoi primit titlul conte, pentru că și-a adus contribuția în asigurarea tronului Ecaterinei I. Mai târziu el s-a ciocnit cu puternicul prinț Menșikov, i-au fost luate titlurile și a fost exilat la Solovki. Titlurile și propietățiile i-au fost restituite nepoților săi 30 de ani mai târziu. Cel mai important politician Tolstoi din secolul al XIX-lea a fost Dimitri Andreevici, care succesiv a fost ministru al educației, ministru de interne
Familia Tolstoi () [Corola-website/Science/310062_a_311391]
-
alți intelectuali, a fost aruncat de către autoritățile țariste în închisoarea de la Meteh, sub învinuirea de "a fi provocat revolta conaționalilor din Turcia împotriva guvernării otomane". În 1896-1897, Alexandr Șirvanzade a scris capodopera sa, romanul "Haos". În 1898, Șirvanzade a fost exilat pentru doi ani la Odesa, aflându-se permanent sub supravegherea secretă a jandarmeriei. Iată ce scria Șirvanzade în romanul memorialistic "Din vâltoarea vieții": ""Haos" s-a editat la tipografia "Aror" ("Plugul") din Baku, dacă nu mă înșel în 3000 de
Alexander Shirvanzade () [Corola-website/Science/310166_a_311495]
-
de Polonia.In 1938 populația evreiască a crescut până la 3.000. Au fost 7 sinagogi în Trochenbrod.În 1940 orașul și Ucraina de Vest a devenit o parte a Uniunii Sovietice.Rabinul a fost Rabinul Gershon Weissmann.Comuniștii l-au exilat în Siberia. Mai tarziu,cănd Naziștii au ocupat Ucraina,ei au format un ghetou în Trochenbrod,aducând evrei din satele din apropiere.Ghetoul a fost lichidat de Naziști în August și Septembrie 1942.Aproape toți evreii din Lozisht(un sat
Trohimbrid () [Corola-website/Science/310154_a_311483]
-
în Évora. În anul următor, Ducele de Viseu, văr și cumnat al regelui, a fost chemat la palat și înjunghiat de însuși regele, deoarece era suspectat de participarea la o nouă conspirație. Multe alte persoane au fost executate, asasinate sau exilate în Castilia, inclusiv episcopul de Evora, care a fost otrăvit în închisoarea unde era deținut. Se spune că regele ar fi zis, în legătură cu nobilii rebeli : „"Sunt lordul lorzilor, nu servitorul servitorilor"”. În urma acestor evenimente, nimeni din regat nu mai îndrăznea
Ioan al II-lea al Portugaliei () [Corola-website/Science/310165_a_311494]
-
a pornit să obțină controlul asupra teritoriilor sale. Aproape de Guimarăes, în cadrul Bătăliei de la Săo Mamede (1128), a învins trupele comandate de amantul și contul aliat al mamei sale, Fernando Peres de Trava din Galicia, ea devenind prizoniera sa, și fiind exilată pe viață la o mânăstire din León. Astfel, posibilitatea de a încorpora Portugalia într-un Regat al Galiciei a fost eliminată, iar Afonso a devenit unicul conducător, Duce de Portugalia, după ce poporul, Biserica și nobilimea i-au cerut independența țării
Afonso I al Portugaliei () [Corola-website/Science/310186_a_311515]
-
Asta nu înseamnă că Afonso avea un caracter slab sau laș. Primii ani ai domniei sale au fost marcați de dispute interne cu frații și surorile sale. Regele a putut menține liniștea în cadrul frontierelor sale numai scoțându-i în afara legii și exilându-i pe frații săi. Din moment ce chestiunile militare nu erau prioritare, Afonso a organizat statul, asigurând puterea centralizată. A creat primul cod de legi scrise ale Portugaliei. Legile se refereau în primul rând la proprietatea privată, la justiția civilă, și la
Afonso al II-lea al Portugaliei () [Corola-website/Science/310193_a_311522]
-
-lea să fie înlăturat de pe tron, și înlocuit cu Contele de Boulogne. Afonso nu a refuzat ordinul papal și a plecat spre Portugalia. Din moment ce Sancho nu era un rege popular, nu a fost greu să îndeplinească ordinul; Sancho a fost exilat în Castilia, și Afonso al III-lea a devenit rege în 1248, după moartea fratelui său. Pentru a urca pe tron, a abdicat din postura de Conte de Boulogne, iar în 1253 a divorțat de Matilda. Determinat să nu comită
Afonso al III-lea al Portugaliei () [Corola-website/Science/310197_a_311526]
-
al IV-lea al Spaniei, a trecut dincolo de afecțiunile între frați. În august 1637, Anna stârnise atâta suspiciune încât Richelieu a forțat-o să semneze convenții cu privire la corespondența ei, care era oricum deschisă pentru inspecție. Ducesa de Chevreuse a fost exilată și urmărită să nu mai interacționeze cu regina. Surprinzător, într-un astfel de climat de neîncredere, regina a rămas însărcinată încă o dată, o circumstanță pe care bârfa contemporană a atribuit-o singurei seri cu furtună, lucru care l-a împiedicat
Ana de Austria () [Corola-website/Science/310277_a_311606]
-
care prefera să-și petreacă timpul conspirând cu favoritul său despre cum să limiteze puterea nobililor englezi (peerage) și să-și consolideze propria putere. Pentru că baronii englezi au început să exercite presiuni asupra lui Eduard împotriva "gasconului" Gaveston, regele îl exilează în Irlanda, însă nu pentru mult timp; îl recheamă, episcopii îl excomunică pe Gaveston iar regele fuge cu amantul său, părăsindu-și soția însărcinată în trei luni. În cele din urmă Gaveston este capturat de contele Pembroke și decapitat, inainte
Eduard al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310479_a_311808]
-
în 1805. Rusia, Prusia și Austria, după bătălia de la Leipzig (octombrie 1813) l-au respins pe Napoleon până-n Franța unde împăratul s-a văzut constrâns să abdice (1814). În timp ce aliații discutau la Congresul de la Viena soarta Franței, Napoleon care fusese exilat pe insula Elba s-a întors, i-a alungat pe bourboni și a pornit în marș asupra Bruxelles-ului. Wellington, cu o mică armată anglo-germană, l-a învins la Waterloo (1815). La sfârșitul anului 1810, la înălțimea popularității sale, dar
George al III-lea al Regatului Unit () [Corola-website/Science/310537_a_311866]
-
politici a fost foarte ridicată. Cu toate aceste, rețelele social-democrate și comuniste au continuat să existe, să recruteze membri noi din clasa muncitorilor industriali, care se opunea disciplinei cazone impusă de regim în timpul cursei de reînarmare a Germaniei. Conducerea social-democrată exilată la Praga a fost capabilă să primească și să publice rapoarte foarte amănunțite și corecte cu privire la evenimentele din țară. În afară de faptul că au reușit să supraviețuiască perioadei dictaturii lui Hitler, activiștii celor două partide au organizat scurte ridicări la luptă
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
a fost de multe ori ignorat, și puterea în regatul său a devenit motivul intrigilor de la curte și a fost influențată de interese străine, în special franceze. Mama sa a fost regentă în mare parte a domniei sale. Deși a fost exilată de fratele nelegitim al regelui, Ioan al Austriei cel Tânăr, s-a întors la curte după moartea lui Ioan în 1679. Pe timpul domniei lui Carol, declinul puterii și prestigiului spaniol declanșat de politicile Contelui-Duce de Olivares a fost accelerat. Deși
Carol al II-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/310732_a_312061]
-
pe celelalte vrăjitoare de apă. Aflând de magia neagră folosită de Alice pentru a-i cere ajutorul lui Grimalkin și a-i comunica ucenicului său, Vraciul este pe cale să o arunce într-un puț, însă reconsideră ideea și doar o exilează. Aceasta îi arată lui Tom că îl va iubi mereu, chiar dacă nu se vor mai vedea probabil niciodată. În al șaselea roman, Tom alege să meargă împreună cu mama lui în țara ei natală, Grecia, pentru a înfrunta una din Vechile
Thomas J. Ward () [Corola-website/Science/310825_a_312154]
-
a dăruit acestuia ținutul Selsey, loc unde Wilfried a fondat Abația Selsey, care mai târziu a deveni scaunul episcopal de Chichester, rămânând asfel până în anul 1075. Imediat după aceste evenimente, Æðelwealh a fost ucis, iar regatul sau răvășit de către prințul exilat din Wessex, Caedwalla. În 686, saxonii de Sud l-au atacat pe Hlothhere, regele din Kent, susținându-l pe pretendentul Eadric, dar la scurt timp regatul a fost cucerit de către Ceadwalla, care acum devenise rege în Wessex. Despre următorii regi
Regatul Sussex () [Corola-website/Science/308801_a_310130]