123,612 matches
-
construcții cu sens superlativ în care termenii legați prin de sînt diferiți: pui de somn, mama de bătaie. Construcția de tipul băiat de băiat sau marfă de marfă mi se pare asemănătoare mai curînd cu structura genitivala prin care se exprimă valoarea de superlativ (prostul proștilor, minunea minunilor). Dacă într-adevăr acesta este termenul de comparație cel mai potrivit, ar fi încă o dovadă a tendinței actuale de reducere a flexiunii, în favoarea construcțiilor analitice. Evident, e de văzut dacă modelul se
Un superlativ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17815_a_19140]
-
marca distinctiva a unei țări lăsate de izbeliște de iresponsabilii săi conducători. Că întotdeauna, la capitolul acesta, trebuie evocat dl Emil Constantinescu. Mi-am cumpănit bine gîndurile înainte de a așterne pe hîrtie cuvîntul de mai sus, dar altul care să exprime exact atitudinea sa față de așa-zisa "Declarație de la Cluj" nu găsesc. Spun așa-zisa pentru că, pînă în clipa de față, nici unul dintre cei denunțați drept semnatari ai documentului n-a recunoscut c-ar fi avut măcar știre de el. Și
Jogging în tara "Scrisorii pierdute" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17824_a_19149]
-
cinema pe pîine; încă de la 9 ani, a intrat în funcție, filmînd, în grădina casei, pe 8 mm, tot felul de povești, de preferință de groază. Impresia privitorului e că Tom Tykwer, spre deosebire de atîția alți regizori, nu s-ar putea exprimă altfel decît prin cinema. Farmecul Lolei rezidă într-un "specific cinematografic" ostentativ, necomplexat, plin de vitalitate. În fond, Lola fuge e o "artă poetica" a unui cineast tînăr, care, povestind și repovestind, jonglînd cu tehnicile, cu efectele, cu motivele, cu
Lola fuge by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17818_a_19143]
-
expresiei postmoderne. Ar fi, de altfel, cu neputința. Li se poate spune teoreticienilor postmoderni ceea ce raționaliștii le spun relativiștilor contemporani: critică adusă de aceștia din urmă logicii (absolut și universal umană!) nu are alt mijloc de a se organiza și exprima decît tot acela al argumentării logice. O critifiction poate exista, neîndoielnic, dar că ficțiune, în cel mai bun caz, nicidecum că critică. Apropierea dintre literatura și reflecția asupra ei datează demult. Rezultate notabile n-a dat însă decît în literatura
Axiome pentru uzul postmodernilor by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17823_a_19148]
-
trec înot în derîdere./ Străbat ale șobolanilor curți/ împielițat cu gloria ruginei./ Rege desculț îmi pipai chipul/ umflat în bălti puturoase.// Peste care înfloritor o să ningă!" (Clovnerii). Muzicală, strînsă cu elegantă în tiparele unei prozodii tradiționale, producția lui Emil Dreptate exprimă o tendință a decorporalizării trăirilor. Sîngele sau apare subțiat, întomnat, răspunzînd cu melancolie decorului medieval local, într-un amestec de reflexe istorice și umori declinante: Cîntecul ce îl auzi prin toamnă/ E al armurilor pe care le-am purtat/ Ori
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
mai mare decât un profesor universitar sau academician, dl Constantinescu lansează încă o fumigena: cu lipsa de șira a spinării a măruntului activist p.c.r. peste care a dat norocul, el vede salvarea întreprinderilor din Brașov prin validarea "interesului exprimat de societăți străine față de care România are datorii mai vechi"! Care interes, domnule președinte? Interesul occidentalilor care se întrec în a ne trânti ușa în nas? Sau interesul societătilor-fantomă create în străinătate de oamenii lui Ceaușescu? Dacă aceasta e logică
Pisoii tupamaros by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17841_a_19166]
-
dintre cititorii de bună credință. Ne-am asumat, pînă la urmă, riscul. Ne-am spus că n-avem nici o șansă de a schimba o astfel de mentalitate, în definitiv, necritica, daca nu înfrîngem tabuul cu pricina. În plus, dl Grigurcu exprimă un punct de vedere care merită să fie știut. Nu ne obligă nimeni să-l împărtășim, desi argumentele sînt puternice și atmosfera generală este, cum am arătat, favorabilă acestui fel de a-l privi pe Călinescu. Trebuie să ne deprindem
Hulitul critic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17840_a_19165]
-
Creșterea limbii românești. Cele vreo optzeci de texte astfel scrise formează conținutul volumului recent. Editură Timpul a reînnoit, cum s-ar zice, ocazia. Anul trecut, comentînd "bătălia" din jurul lui Eminescu provocată de cîteva comentarii din Dilemă și România literară, îmi exprimăm convingerea că nu-l sărbătorim că lumea pe poet doar prin evocări pioase la aniversări. În orice cultură serioasă, aniversările devin prilejuri de reeditare și de bilanț critic. La noi, dincolo de fotografia poetului pusă pe foaia de coperta a revistelor
Studii eminesciene by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17856_a_19181]
-
a unor reminiscențe livrești: scheme de român polițist, scene melodramatice, monologuri dostoievskiene etc. Autorul nu dispune de timpul psihologic necesar pentru a distinge cu exactitate, în fiecare trăire, ceea ce este al său de ceea ce aparține culturii. Este nerăbdător să se exprime. Dar, la urma urmelor, cultura epocii, chiar si asimilată sumar, în fugă face parte din personalitatea să. Povestirea Crimă, de fapt un roman scurt și alert, din care ar putea rezulta cândva un film de succes, are structura unei narațiuni
AUTORI TINERI LA PRIMA CARTE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17859_a_19184]
-
Numai pieptănul bătut de marginea chiuvetei ca să se scuture mătreața." Aceasta spectaculoasă reconstituire a unei perpective inedite asupra existenței se datoreaza exclusiv curiozității intelectuale a autorului și aptitudinii lui de a-si imagina situații existențiale. Se datorează, pentru a ne exprima sintetic, talentului sau literar. Nu întâmplător, asemenea portrete interioare ale unor personaje întâlnim numai în scrierile unor autori importanți, fie ei și din secolul trecut (în scrierile lui Slavici și Eminescu, de exemplu). Este adevărat, Ț. O. Bobe tinde să
AUTORI TINERI LA PRIMA CARTE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17859_a_19184]
-
desigur, secvențe din rolurile sale importante, să spunem, dar și flash-uri din prezentul trist, fără protagonist. Puțini artiștii care au vorbit despre el. Cabiniere, garderobiere, oameni, pur și simplu. M-au șocat două lucruri: formulele șablon în care se exprimau aprecieri despre George Constantin (de tipul Luceafărul poeziei românești, dar aici totul se oprea la Teatrul Nottara, nu cuprindea întreaga țară); răspunsurile cîtorva trecători care nu știau nimic despre el. Judecat la rece, fenomenul este normal, în ambele aspecte. Expresiile
Obsedanta "Livadă de visini" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17866_a_19191]
-
fost redactat de un securist anchetator. E destul a-l compară cu declarațiile, reproduse în Jurnal, de la proces, unde mîna "grefierului" este evidentă. Cît privește folosirea acestor pagini că troc cu Securitatea, la plecarea din țară, eu insumi mi-am exprimat îndoiala: mai exact, am spus că nu văd cum s-ar putea vreodată dovedi acest lucru și că e mai bine sa descărcam conștiința poetului de o atare acuzație. Am revenit, în fond, asupra unei aprecieri pe care o făcusem
Adevăr si oportunitate by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17869_a_19194]
-
turnător. Aceștia, pe care îi știam, erau excluși din cercurile noastre. După eliberare, i-am întîlnit pe cîțiva dintre ai noștri și, cu uimire am aflat că "turnătorii", ostracizați pe vremuri de noi, fuseseră între timp admiși. Cînd mi-am exprimat nedumerirea, mi s-a răspuns: "știm că-i turnător, da^i băiat bun, pe noi nu ne toarnă". Apăruse între timp, în cei doisprezece ani, noțiunea de "turnător al casei", care "se poartă bine" cu grupul din care face parte
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
anume ori de anecdotica lor generală. Asemenea picturii, ele descriu, în cheie realistă, o lume fragilă, dispersa, transparentă și învăluita în lumini crepusculare. Exact la polul opus, Vasile Dobrian este un profesionist al scrisului. Asemenea multor artiști români, el se exprimă cu aceeași ușurință atît în limbajul picturii cît și în acela al literaturii. Colaborator consecvent al celor mai importante ziare și reviste de după război, el a publicat șapte volume de versuri, dintre care patru la Editură UNU a lui Șasa
Memoriile (si memoria) pictorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17896_a_19221]
-
ale aspectelor ei complet anticrestinesti, se apucă într-o zi să se refere cu multă pace și duioșie la toate animalele planetei, de la insecte pînă la elefanți. Că și ele ar fi niște creaturi ale Puterii Supreme - nefiind teist se exprimă că un francmason. (Nu știu dacă; în sfîrșit...n.n.). Nu-l cunoașteți cum îl cunosc eu, ca să vă dați seama de suportul adevărat al uluielii sus-iscălitului. De exemplu, cum vedea dumnealui vreo furnică înaintînd aferata prin apartamentul său faimos de
Tzîntzarul Arthur by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17899_a_19224]
-
25, (care i-a adus succes și notorietate autorului), dar, apoi, a refuzat o nouă colaborare cu el, cunoscut ca fost agent al Gestapoului și, apoi, chiar al Securității. Într-un recent volum de corespondență emisă de Mircea Eliade se exprimă aceleași aprehensiuni față de imoralitatea lui Constantin Virgil Gheorghiu. Memorialistul nostru știe și relatează că, după succesul cu Ora 25, Constantin Virgil Gheorghiu a fost angajat, prin anii cincizeci, de generalul Peron, președintele Argentinei, să-i scrie biografia. S-a deplasat
Filigranul amintirii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17177_a_18502]
-
doar pe aceea a ciomagului, de către noii apostoli ai așa-zisei păci sociale. Până când nu vom elimina reziduurile toxice ale comunismului, până când nu ne vom debarasa de plăcerea perversă a minciunii, până când nu vom accepta dreptul celuilalt de a se exprima la fel de liber ca și noi, toate aceste construcții, faraonice în intenție, vor avea consistența hârtiei creponate. Ce garanție de stabilitate să pretindem, când, de sus până jos, nomenklatura ceaușistă face legea? Din parlament până la cluburile de fotbal, activiștii și securiștii
Fanții catodici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17190_a_18515]
-
comun cu muzica? Vă întreb fiindcă, înaintea înregistrării dialogului nostru, mi-ați vorbit despre Bach. Ce înseamnă el pentru sensibilitatea dvs., pentru arta căreia v-ați dedicat? Nu știu dacă fotografia e o artă, dar e o modalitate de a exprima imediat ceea ce faci; e desenul imediat. Ținta fotografică e cea care mă interesează; dar, odată intrată în interiorul aparatului, intervine pasiunea, plăcerea formei, pentru ca totul să fie la locul lui. E ca sunetul în muzică, e asemenea compoziției, geometriei. Restul vine
Henri Cartier-Bresson - "Pentru mine intuiția e capitală" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17167_a_18492]
-
ceva și, apoi, celălalt, care e mai puțin direct, dar care trece prin întregul sistem sanguin, prin creier, și care nu e un manifest, dar care spune același lucru în alt fel... Sunt mii de feluri în care te poți exprima. Dar ești de o parte sau alta a baricadei. Acum există o baricadă. Care? Puterea. Cei care sunt împotriva puterii, puterea propriu-zisă. O nedreptate din ce în ce mai puternică, ce-i desparte pe aceia care îndrăznesc, de cei care n-au îndrăznit. Să
Henri Cartier-Bresson - "Pentru mine intuiția e capitală" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17167_a_18492]
-
Avakian S-a spus cu numeroase prilejuri, nu vom conteni să o repetăm, mai mult decât diplomații de profesie, artiștii noștri rămân în continuare adevărații ambasadori ai țării. Ambasadori de bună voință, ambasadori de "imagine", cum ne place să ne exprimăm în ultima vreme. Astfel sunt folosiți. Mulți o acceptă probând cea mai bună credință. Sunt folosiți dar nu sunt sprijiniți. Nici măcar pentru a li se asigura un statut social în limitele demnității. De cel material nici nu poate fi vorba
Orchestra Radio la Köln by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17183_a_18508]
-
lu' frati-su"; "am povestit toate astea lu' buni și lu' bunu" ("Dilema" 324, 1999, 2); în ultimul exemplu, asimilarea cu numele proprii e evidentă. Acolo unde articolul nu e necesar, pentru că forma pronominală este deja în genitiv, prezența sa exprimă mai ales extinderea unei mărci de oralitate necultivată, intenția de a vorbi altfel decît cer normele: "ni se făcuse dor de mișto-urile lu' matale" (EZ 2326, 2000, 10). Confruntînd situația actuală cu descrierea dată de Iorgu Iordan, în Limba
"...lu' matale" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17180_a_18505]
-
fiecare în parte, câte un aspect definitoriu al operei scriitorului. Dl. Liviu Grăsoiu a dat pentru fiecare capitol drept titlu câte un vers din "Balada chiriașului grăbit", vers ce sintetizează tema capitolului respectiv. În "Argumentul" ce deschide volumul, autorul își exprimă clar punctul de vedere asupra celor ce urmează: Îmi voi permite să încerc pe cât posibil a-mi exprima numai punctul meu de vedere, cu încrederea mărturisită în posibilitatea aflării unor interferențe cu fapta literară a congenerilor sau a acelora din
"Cazul" Topârceanu by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/17210_a_18535]
-
drept titlu câte un vers din "Balada chiriașului grăbit", vers ce sintetizează tema capitolului respectiv. În "Argumentul" ce deschide volumul, autorul își exprimă clar punctul de vedere asupra celor ce urmează: Îmi voi permite să încerc pe cât posibil a-mi exprima numai punctul meu de vedere, cu încrederea mărturisită în posibilitatea aflării unor interferențe cu fapta literară a congenerilor sau a acelora din generațiile următoare". Lectura cărții este simplificată prin concluzia ce se pune în fața cititorului încă din primul capitol intitulat
"Cazul" Topârceanu by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/17210_a_18535]
-
dar gradul de mobilizare intelectuală este același. După cum reiese din cele 468 de pagini de manuscris care formează caietul editat de Manuscriptum, Cristian Popescu studia atent lumea, își supraveghea propria viață sufletească, experimenta posibilitățile cuvintelor limbii române, încerca să se exprime prin intermediul unor desene, își nota titlurile unor viitoare scrieri. Caietul reprezintă documentul explorării a tot ceea ce poate deveni poezie. Nu este vorba doar de prozaica existență a familiei Popescu, a cărei convertire în poezie este deja binecunoscută ("Toată familia mea
Cine a fost Cristian Popescu? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17192_a_18517]
-
același lucru. Și cuvântul sună în limba lui totdeauna la fel, până când și eu îl folosesc cu același rost, adică îl gândesc la fel ca toată lumea! Programul vieții este un mod de a gândi la fel pentru toți. Cuvintele îl exprimă cu atâta preciziune până când își pierd sensul inițial. Ele se golesc de propria lor semnificație, devin semne abstracte care nu mai cuprind în ele decât o imagine ștearsă a lucrurilor. Dar ceva rămâne în interiorul lor, - o indicație vagă a direcției
Programul nostru cel de toate zilele by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17178_a_18503]