1,958 matches
-
și a altor persoane nedorite din întreg "Reich"-ul pentru a fi deportate spre Răsărit (de exemplu spre Polonia cotropită), acolo urmând nimicirea lor fizică în lagăre de exterminare. Ceeace a înfricoșat și îngrozit pentru totdeauna memoria europeană a fost exterminarea în mod industrial a evreilor și a romilor, inclusiv copiii, femeile, bătrânii: holocaustul având și o latură așa zis practică (recuperarea sistematică a bunurilor confiscate: haine, geamantane, ochelari, încălțăminte, dinți de metal, până și pielea umană) și o latură pseudoștiințifică
Lagăr de concentrare () [Corola-website/Science/299058_a_300387]
-
se întoarcă în localitățile de domiciliu. Unii au reușit, alții, între care și cei uciși la Moisei, au fost prinși de jandarmii unguri de front și duși într-un lagăr improvizat în casa unui evreu transilvănean deportat în lagărele de exterminare naziste. În ziua de sâmbătă, 14 octombrie 1944, prizonierii din lagărul de la Vișeu de Sus au fost urcați de militari unguri într-un camion și transportați la Moisei, comuna fiind în prealabil complet evacuată de locuitori. 12 dintre ei au
Masacrul de la Moisei () [Corola-website/Science/299761_a_301090]
-
guvernul turc refuză să recunoască acest așa zis genocid, este că termenul de genocid a fost creat în anul 1944 iar ONU a votat rezoluția privind Genocidul în 1946. Așa cum nu se poate vorbi de genocid când vine vorba de exterminarea poporului amerindian deoarece s-a petrecut cu mult înainte de votarea rezoluției ONU (iar legile nu se pot aplica retroactiv), sau nu se poate vorbi de genocid când vorbim de crimele comise de Franța în Africa, sau de Marea Britanie în India
Armenia () [Corola-website/Science/299842_a_301171]
-
judecată și condamnat de către Tribunalul Militar, secția a II-a București, prin sentința nr. 104 din 20 februarie 1952, la muncă silnică pe viață. Detenția a executat-o în închisorile cu cel mai greu regim din țară, adevărate lagăre de exterminare a oponenților politici ai regimului comunist: închisoarea Jilava, Aiud, Pitești, Dej și penitenciarul Gherla. A fost eliberat la 4 august 1964, în virtutea Decretului de grațiere a tuturor deținuților politici, emis de regimul comunist pentru a sărbători aniversarea a 20 de
George Guțiu () [Corola-website/Science/299297_a_300626]
-
Himmler, comandantul suprem al SS-ului (în ). Conceput inițial ca lagăr de concentrare (în ), lagărul de la Dachau a devenit, sub comanda lui Theodor Eicke, după construirea unei camere de gazare și a crematoriilor un lagăr model, cu regim și de exterminare, nu numai de detenție, și în același timp o școală veritabilă pentru ofițerii SS. Primii deținuți ai lagărului au fost diferiți opozanți ai regimului: comuniști, social-democrați, membri ai organizațiilor muncitorești social-democrate și comuniste, preum și membri ai partidelor conservatoare și
Dachau () [Corola-website/Science/299395_a_300724]
-
că nu le-a eliminat sau comentat (după cursul de la Freiburg se zice că Celan ar fi refuzat să se lase fotografiat împreună cu Heidegger tocmai din acest motiv). Philippe Lacoue-Labarthe i-a reproșat lui Heidegger că a păstrat tăcerea în privința exterminării evreilor din timpul celui de-Al treilea Reich, ceeace a constituit o „ofensă ireparabilă” și de neiertat. La această perioadă face aluzie Celan în versurile: ""einer Hoffnung, heute "auf eines Denkenden "kommendes "Wort "im Herzen"" [o speranță, azi, unui gânditor
Paul Celan () [Corola-website/Science/298903_a_300232]
-
aduse lui Benito Mussolini, Adolf Hitler, național-socialismului și fascismului în general. Totodată, a criticat în mai multe rînduri forma de guvernare democratică și a practicat un discurs instigator la ură împotriva evreilor în timpul Holocaustului, când aceștia erau supuși persecuției și exterminării sistematice. După emigrarea sa în Argentina, în anul 1948, Vintilă Horia a fost redactor la ziarul neolegionar „România” și colaborator al ziarului „Însemnări”, editat de Radu Ghenea, legionar și apropiat al lui Corneliu Zelea Codreanu. Vintilă Horia a considerat că
Vintilă Horia () [Corola-website/Science/298919_a_300248]
-
B. Fundoianu, "alias" (pseudonimele literare ale lui Benjamin Wexler [ortografiat și Wechsler]), (n. 14 noiembrie 1898, Iași - d. 2 octombrie 1944, lagărul nazist de exterminare Auschwitz, Polonia) a fost un critic, eseist, poet și teoretician literar franco-român de etnie evreiască. A fost fiul comerciantului Isaac Wechsler din Ținutul Herța. A început să colaboreze încă de la 14 ani la diverse reviste românești și evreiești. Dar adevăratul
Benjamin Fondane () [Corola-website/Science/297749_a_299078]
-
idiș: Hurben חורבן), este un termen utilizat pentru a descrie uciderea a aproximativ șase milioane de evrei, de toate vârstele, majoritatea din Europa, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, ca parte din „soluția finală a problemei evreiești”, programul de exterminare a evreilor, plănuit și executat de regimul național-socialist din Germania, condus de Adolf Hitler. Cuvântul original grecesc ("holókauston") este o traducere a termenului ebraic "olah", care înseamnă „ardere de tot” și care denumește vechiul ritual iudaic de sacrificiu în care
Holocaust () [Corola-website/Science/297775_a_299104]
-
în ebraică pentru holocaust încă din anii 1940, în Ierusalim într-o carte numită "Sho'at Yehudei Polin" ("ul evreilor din Polonia"). În primăvara anului 1942, istoricul Ben Zion Dinur (Dinaburg) din Ierusalim a folosit termenul "șoa" pentru a descrie exterminarea evreilor din Europa, denumind aceasta o "catastrofă" care simboliza situația unică a evreilor. Începând din anii 1950, termenul „holocaust” se referă, de regulă, la genocidul evreilor. Termenul german oficial pentru exterminarea evreilor în perioada nazistă era "Endlösung der Judenfrage" („Soluția
Holocaust () [Corola-website/Science/297775_a_299104]
-
din Ierusalim a folosit termenul "șoa" pentru a descrie exterminarea evreilor din Europa, denumind aceasta o "catastrofă" care simboliza situația unică a evreilor. Începând din anii 1950, termenul „holocaust” se referă, de regulă, la genocidul evreilor. Termenul german oficial pentru exterminarea evreilor în perioada nazistă era "Endlösung der Judenfrage" („Soluția finală a problemei evreiești”). În germană, ca și în alte limbi, printre care engleza, termenul "soluția finală" este folosit ca alternativă la cel de "holocaust". În România, Conducătorul Antonescu a folosit
Holocaust () [Corola-website/Science/297775_a_299104]
-
autori au folosit noțiunea "holocaust" în sens mai larg, pentru a descrie și alte acțiuni ale regimului nazist. Acestea includ uciderea a aproximativ o jumătate de milion de romi, omorârea a milioane de prizonieri de război sovietici, precum și regimul de exterminare la care au fost supuse persoanele trimise la muncă forțată, homosexualii, persoanele handicapate fizic și/sau psihic, cetățeni polonezi și ai altor popoare slave, opozanți religioși (martori ai lui Iehova, prelați romano-catolici) și opozanți politici. Însă majoritatea istoricilor nu includ
Holocaust () [Corola-website/Science/297775_a_299104]
-
în Europa de Est, unități speciale (numite Einsatzgruppen) exterminau evrei și adversari politici, împușcându-i în masă. Evreii și romii erau concentrați în ghetouri înainte de a fi transportați la sute de kilometri, cu trenuri de marfă, în lagărele de muncă forțată și exterminare, unde, dacă supraviețuiau călătoriei, cei mai mulți erau uciși prin gazare, în încăperi special amenajate. Fiecare ramură a aparatului administrativ al statului hitlerist a fost implicată în logistica asasinatelor în masă și a contribuit la transformarea Germaniei în ceea ce un istoric a
Holocaust () [Corola-website/Science/297775_a_299104]
-
denumit „un stat genocidar”. Utilizarea cuvântului în sens mai larg a atras obiecțiile multor organizații evreiești, în particular al celor înființate pentru comemorarea holocaustului evreilor. Organizațiile evreiești afirmă că acest cuvânt, în sensul său prezent, este folosit pentru a descrie exterminarea evreilor și că holocaustul evreilor a fost o crimă de o asemenea anvergură și atât de specifică, ca punct culminant al unei lungi istorii a antisemitismului european, încât nu ar trebui să fie subsumată într-o categorie generală cu alte
Holocaust () [Corola-website/Science/297775_a_299104]
-
alte crime comise de naziști. Și mai aprins disputată este extensia termenului pentru a descrie evenimente care nu au legătură cu Al Doilea Război Mondial. Un astfel de exemplu este folosirea sintagmei “holocaustul spaniol”, în lucrarea “Holocaustul Spaniol, Inchiziție și Exterminare în secolul XX” , de către istoricul englez Paul Preston (care este specialistul de frunte în materie de istoria Spaniei secolului XX), pentru a desemna masacrele sălbatice care au avut loc în timpul războiului civil spaniol. Preston evaluează numărul victimelor căzute în confruntările
Holocaust () [Corola-website/Science/297775_a_299104]
-
au murit și în Olanda, Franța, Belgia, Iugoslavia și Grecia. Protocolul de la Wannsee clarifică faptul că naziștii intenționau să aplice "soluția finală a problemei evreiești", de asemenea, în Anglia și Irlanda. Oricine avea trei sau patru bunici evrei era sortit exterminării, fără excepție. În alte genociduri, oamenii puteau evita moartea, convertindu-se la o altă religie sau acceptând o altă formă de asimilare. Această opțiune nu a fost posibilă evreilor din Europa ocupată. Toate persoanele de descendență evreiască recentă urmau să
Holocaust () [Corola-website/Science/297775_a_299104]
-
au ales locuri de refugiu în Cehoslovacia, Franța și Olanda, de unde, ca urmare a ocupării acestor țări de armata hitleristă, au fost deportați în lagăre și, în mare parte, uciși. Numărul celor uciși în principalele lagăre de muncă forțată și exterminare este estimat după cum urmează: Auschwitz-Birkenau: 1,4 milioane; Belzec: 600 000; Chełmno: 320 000; Majdanek: 360 000; Maly Trostineț: 65 000; Sobibór: 250 000; și Treblinka: 870 000. De aici rezultă un total de peste 3,8 milioane; dintre aceștia, 80
Holocaust () [Corola-website/Science/297775_a_299104]
-
în întregul Holocaust. Practic întreaga populație evreiască a Poloniei a murit în aceste lagăre. Cel puțin o jumătate de milion de evrei au murit în alte lagăre, inclusiv în marile lagăre de concentrare din Germania. Acestea nu erau lagăre de exterminare propriu-zise, însă au avut în diverse momente un număr mare de prizonieri, îndeosebi în ultimul an al războiului, când naziștii s-au retras din Polonia. Aproximativ un milion de oameni au murit în aceste lagăre și, deși proporția de evrei
Holocaust () [Corola-website/Science/297775_a_299104]
-
a legilor, Hitler a spus că dacă "problema evreiască" nu poate fi rezolvată de aceste legi, atunci "aceasta trebuie dată prin lege pe mâna Partidului Național-Socialist pentru o soluție finală ("Endlösung")." Expresia ""Endlösung"" a devenit un eufemism nazist standard pentru exterminarea evreilor. În ianuarie 1939, Hitler a spus, într-un discurs public: "Dacă evreimea internațională financiară din și din afara Europei mai reușește o dată să împingă națiunile într-un alt război, consecința nu va fi bolșevizarea pământului și deci victoria evreimii, ci
Holocaust () [Corola-website/Science/297775_a_299104]
-
germană de război. Ghetourile vor fi în orașe care sunt nod feroviar, astfel încât, cum spunea Heydrich, "viitoarele măsuri să poată fi aplicate mai ușor." În timpul interogatoriului din 1961, Adolf Eichmann a depus mărturie că expresia "viitoarele măsuri" avea înțelesul de "exterminare fizică." La "Kristallnacht" ("Noaptea geamurilor sparte"), pe 9 noiembrie 1938, evreii au fost atacați și proprietățile lor vandalizate în toată Germania. Aproximativ 100 de evrei au fost uciși (se presupune că au fost mai mulți decât numărul oficial de 91
Holocaust () [Corola-website/Science/297775_a_299104]
-
au fost uciși în diverse feluri, și mai mulți au murit de boli, înfometare, și epuizare, dar nu exista încă un proces de ucideri sistematice. Nu e nicio îndoială, însă, că naziștii vedeau munca forțată ca pe o formă de exterminare. Expresia "Vernichtung durch Arbeit" ("distrugere prin muncă") era folosită frecvent. Când Germania a ocupat, în 1940, Norvegia, Olanda, Luxemburg, Belgia și Franța, iar, apoi, în 1941, Iugoslavia și Grecia, au fost introduse măsuri antisemite și în aceste țări, deși ritmul
Holocaust () [Corola-website/Science/297775_a_299104]
-
doar deținuți politici, cum ar fi comuniștii sau social-democrații. Aceste prime închisori (de regulă, depozite sau subsoluri de clădiri) au fost, ulterior, consolidate și transformate în lagăre complete, administrate central și aflate în afara orașelor. Până în 1942, șase mari lagăre de exterminare au fost înființate în Polonia ocupată de naziști. După 1939, lagărele au devenit din ce în ce mai mult locuri unde evreii și prizonierii de război erau fie uciși, fie forțați să trăiască o viață de sclav, malnutriți și torturați. Se estimează că germanii
Holocaust () [Corola-website/Science/297775_a_299104]
-
erau plasate în regiuni cu populații mari de evrei, romi, comuniști sau membri ai elitelor poloneze, inclusiv în Germania. Transportul prizonierilor se desfășura adesea în condiții îngrozitoare, în vagoane de marfă, în care mulți mureau înainte de a ajunge la destinație. Exterminarea prin muncă (un mijloc prin care deținuții lagărelor erau munciți până mureau sau, adesea, până nu mai puteau să îndeplinească anumite munci și, apoi, selectați pentru exterminare) a fost, de asemenea, o altă politică de exterminare sistematică. Mai mult, deși
Holocaust () [Corola-website/Science/297775_a_299104]
-
în vagoane de marfă, în care mulți mureau înainte de a ajunge la destinație. Exterminarea prin muncă (un mijloc prin care deținuții lagărelor erau munciți până mureau sau, adesea, până nu mai puteau să îndeplinească anumite munci și, apoi, selectați pentru exterminare) a fost, de asemenea, o altă politică de exterminare sistematică. Mai mult, deși aceasta nu a fost gândită ca metodă de exterminare sistematică, mulți prizonieri ale lagărelor mureau din cauza condițiilor dificile sau fiind executați fără un motiv anume, după ce li
Holocaust () [Corola-website/Science/297775_a_299104]
-
a ajunge la destinație. Exterminarea prin muncă (un mijloc prin care deținuții lagărelor erau munciți până mureau sau, adesea, până nu mai puteau să îndeplinească anumite munci și, apoi, selectați pentru exterminare) a fost, de asemenea, o altă politică de exterminare sistematică. Mai mult, deși aceasta nu a fost gândită ca metodă de exterminare sistematică, mulți prizonieri ale lagărelor mureau din cauza condițiilor dificile sau fiind executați fără un motiv anume, după ce li se permisese să trăiască mai multe zile sau luni
Holocaust () [Corola-website/Science/297775_a_299104]