3,552 matches
-
pentru tine! De aceea nu ți-am mai dat nici o veste. - Totuși, când ne-am întîlnit, erai chiar în centrul orașului, și nu te mai ascunseseși. - N-am mai putut lupta. De ce atâția ani voința ei n-a avut nici o ezitare, dar s-a destrămat deodată într-o zi - părîndu-i-se că orice luptă este de prisos - n-o să poată înțelege nimeni niciodată. Am întîlnit-o chiar în centru, singură. Era firavă, cu obrazul supt, galben, cu pistrui mulți: așa o transformase munca
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
lume și alte locuri și regretul de a-mi fărămița timpul inutil. Am impresia că dacă ar sosi o corabie, oprită o clipă din voiajul ei la capătul lumii, și m-ar chema și pe mine, n-aș avea nici o ezitare să mă urc și aș fi mai vindecat la fiecare kilometru de distanță. Am un dor de ducă, o frenezie după orizontul îndepărtat, care îmi îmbolnăvește toate fibrele și mă face să mă simt nenorocit, orice s-ar întîmpla cu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
înseamnă să nu mai ai nici un sentiment pur, nealterat de o cercetare migăloasa și inutilă. Ioana e febrilă, grăbită să-și satisfacă dragostea, fără nici o judecată a clipei care va veni, credulă în bucuria sau supărarea momentului și nenorocită de ezitările mele, pe care le găsește drept o dovadă a lipsei de dragoste. În clipele cele mai apropiate de Ioana nu-mi pierd pe tovarășul meu interior, care controlează toate gesturile. Poate asta o face să spuie că "n-am iubit
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
desfac și să citesc repede telegrama, îndreptîn-du-mă înspre trenul care se oprise de două minute. Ioana se dase jos, probabil că fusese tocmai lângă ușa vagonului, căci nu coborâse încă toți călătorii. Știrea aflată a făcut să existe o ușoară ezitare în mersul meu spre dânsa, o preocupare nouă, care împărțise în două emoția pentru venirea Ioanei. De altfel, chiar din pricina Ioanei, am trecut la un nou gând, însă fără legătură cu bucuria revederii, așa cum pretindea ea: spre surpriza mea, Ioana
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
câteva clipe și ce complicată e detailarea lor, ce nedreaptă mai ales, căci prin prea multe amănunte distrug o emoție. Și ce reduse sunt mijloacele noastre de exprimare față de stările sufletești. De câte ori afirmăm ceva fără o mie de paranteze, escamotăm. Ezitarea mea a apărut un cataclism pentru Ioana. Oricât i-aș fi explicat, îi distrusesem orice bucurie, și acum, dacă i-aș vorbi din nou, ea ar suferi iarăși, indiferent de câte s-au schimbat între noi, după cum un sensibil suferă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
poate că ai muri, dar motivul adevărat ar fi altul: tristețile nevindecabile ale sufletului tău; eu n-aș fi decât un pretext!" Pot reconstitui toată starea sufletească a Ioanei înainte de sosirea ei la Brașov, căci necazul care o cuprinse văzând ezitările mele îmi da posibilitatea să o presupun. În cele trei zile n-a făcut decât tot felul de planuri pentru excursia noastră de îndrăgostiți, n-a pus un obiect în geamantan fără să nu aibă o emoție, a trăit clipă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
stare să mărturisească oricui amorul, să braveze pe oricine de e nevoie, în timp ce bărbatul - nu mă refer la secături - păstrează discreție, nu ca să nu o compromită pe iubită, cât din timiditate, din oboseala de a da explicații tuturor, poate din ezitarea de a anunța o hotărâre definitivă. Ioana și-a închipuit imediat că fata hotelierului joacă un rol mai important decât las să se înțeleagă. Când, în sfârșit, m-am decis să-i spui despre camera ei (am ținut-o de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de tot, și asist la transformarea lui de fiecare zi. Din primele zile l-am obișnuit să mănânce din farfurioară, ceea ce la Cavarna nu făcea decât rareori, când ceilalți voiau să râdă. La început îl îmbiam inutil, se apropia cu ezitări de lapte și se retrăgea cu frică. A trebuit să-l împingem de câteva ori cu capul, să se murdărească tot, și, pornind să se curețe cu vitejie, a descoperit că laptele din farfurie e bun. Tot timpul se linge
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de a exagera, de a trece de la o limită la cealaltă, acum mă obsedează moartea posibilă a lui Viky. Colecționez ultimele ei vorbe sau gesturi ca pe relicve de mare preț. Mă simt la întretăierea misterelor supraterestre. Părăsesc camera cu ezitare, mă uit la toate obiectele ca să le înțepenesc în minte, să știu decorul unde Viky se va stinge în fiecare zi. Luîndu-mi rămas bun de la Viky, vocea îmi tremură, de emoție. În antreu îmi dau lacrimile, iar Ioana îmi spune
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
lui Viky cu aceeași înfrigurare. - Mă întreb dacă este așa. Uite, îți fac mărturisirea fără nici o remușcare. Bineînțeles, aș vrea din toată inima să se facă Viky sănătoasă. N-ar fi sacrificiu pe care să nu-l îndeplinesc și, fără ezitare, aș schimba soarta mea cu a ei. Nu mai am nici un optimism pentru viața mea, pe care o socotesc inutilă, nu sper în nimic, nu doresc nimic. S-a prăbușit tot ce-am încercat să clădesc și cred ca și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mine și ar fi în stare să facă tot ce i-aș propune, să fugă cu mine, să-și renege familia, să trăiască cu mine nemăritată, în văzul tuturor, indiferentă la bârfeala lumii, să se arunce în mare fără de nici o ezitare. Starea care o cuprinde în întregime (o simt în toate fibrele vibrînd) este extazul. Ce magnifică noapte! Ce parfumat e aerul, stelele ce sclipitoare și luna halucinantă, pe razele căreia coboară și urcă fără oprire strigoii și toate arătările. Ursitoarele
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
acesta? Nici acum, când mă simt invadat de bucurie, nu s-au potolit întrebările, semn că nu sunt complect vindecat.) Ca să-mi înăbuș bănuielile care se ridică în mine, spun: "Te iubesc, Ioana! Pot să ți-o afirm fără nici o ezitare. Ce să socotesc? Să precizez? La socoteală desigur ca oricărei dragoste i-ai găsi limite. Trebuie să ai încredere în tot sufletul meu, ce freamătă pentru tine și mă îndeamnă să-ți fac această mărturisire. - Sunt fericită, Sandule! Noaptea, îmbrățișarea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
am putea da seama că este un vis? Wittgenstein nu urmează calea psihanalistului, care, să spunem, înțelege așa ceva din experiența sa clinică și din lecturi, fără a fi întotdeauna convingător. Imediat ce are în față pictura amintită, spune limpede și fără ezitare: „Acesta este un vis“. Ceea ce adaugă nu ne prea ajută (). Titlul picturii, Vizită, nu lasă să se vadă acest lucru. Însă merită reținută ideea că o pictură nu înseamnă simplă reprezentare: nu exprimă un vis, nici ceea ce a fost visat
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
am putea da seama că este un vis? Wittgenstein nu urmează calea psihanalistului, care, să spunem, înțelege așa ceva din experiența sa clinică și din lecturi, fără a fi întotdeauna convingător. Imediat ce are în față pictura amintită, spune limpede și fără ezitare: „Acesta este un vis“. Ceea ce adaugă nu ne prea ajută (). Titlul picturii, Vizită, nu lasă să se vadă acest lucru. Însă merită reținută ideea că o pictură nu înseamnă simplă reprezentare: nu exprimă un vis, nici ceea ce a fost visat
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
-i facă să plece de acolo. Sebastianus, care cunoștea și el puțin din dialectul hun, nu putu să înțeleagă mult, dar citi în acea explozie de mânie jigniri care singure ar fi fost de ajuns pentru ca bărbații să pună fără ezitare mâna pe Lidania și să o supună la cele mai crude torturi. în schimb, de necrezut, pe fețele celor doi barbari se așternu o expresie de spaimă: privind-o cu teamă, se traseră imediat înapoi și, întorcând spatele, se duseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
De altfel, după câte știu, hunii și gepizii părăsesc chiar acum Sapaudia și se îndreaptă către miazănoapte. Către miazănoapte, înțelegi? Și aici ajungem la ceea ce ne interesează. îi făcu semn lui Sebastianus să se apropie de birou, pe care, fără ezitare, îl goli de toate hârtiile, măturându-l cu un singur gest larg al brațului și dezvelind astfel o hartă desenată pe piele în diferite culori: cu verde erau trasate contururile Galiilor; cu negru erau schițate sumar râurile, în vreme ce câteva pete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ți se întâmple ceva. Culcă-te, da? Craig ezită, privindu-l pe celălalt cum așează hainele pe un scaun. Argumentul părea rezonabil, dar într-un fel nu prea i se putea aplica lui. După câteva clipe, încă nu identificase nepotrivirea. Ezitarea încetă. Își trase la loc picioarele sub cuvertură și zise: - Poate că ai dreptate. Dar felul cum acea femeie a fost capturată, chiar în această cameră, mă face să mă îngrijorez pentru siguranța ascunzătorii noastre. Se opri, încruntându-se. Avu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
datorăm acestei lumi amărâte, învinse, lipsite de speranță; față de ea avem datoria să-ți dăm această șansă. Vino aici și stai jos. Trebuie să-ți spun câteva cuvinte. Trebuie să te conving. Ea îl atinse. Și, după un moment de ezitare, Craig se lăsă condus la un scaun. Vocea ei avea o forță melodioasă care îl învinse. - Eu voi urca împreună cu tine. Nici unul din noi nu va supraviețui dacă tu dai greș. Asta a fost stabilit cu mult timp înainte. Lesley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
că nu-ți văd fața în întuneric. Eu sunt, Nikolai cu drag de cai. -... Cu drag de cai?! Pe elinește asta se spune "philhip", așa că ne potrivim de minune. El e Carol,... prietenul meu, spuse Filip după o clipă de ezitare, după care trebui să suporte privirea acidă a lui Carol, surprins și indignat de a fi fost prezentat într o astfel de postură. Minte! răcni Carol cu o voce prea ridicată pentru liniștea ce domnea în jur. Nu suntem deloc
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
stilul ce necesita, prin limba în care trebuia s-o scriu, prin felul cum trebuia s-o trimit, prin importanța pasului ce făceam, prin toate, a fost una din marile afaceri ale vieții mele, care m-a chinuit prin multele ezitări, analize psihologice, treceri de la frică la speranță etc. Într-o seară, fostul meu coleg a luat-o din mâna mea și a dus-o. Era pe la 9. Eu l-am așteptat jos, pe stradă, dedesubtul balcoanelor și al geamurilor ei
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
nimeni nu iubește a doua oară pe femeia de care a scăpat. Când nu mai iubești pe o femeie, nu poți înțelege deloc pentru ce ai iubit-o, oricâte sforțări de memorie ai face. Un bărbat simte o jenă, o ezitare față cu bărbatul căruia i-a răpit inima unei femei. O femeie, față cu rivala învinsă, are conștiința calmă, senină și un aer de triumfală sfidare. Când un bărbat iubitor de confort moral își părăsește femeia și iubește pe alta
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
în mai mult de patru firul de păr (blond și puțin bronzat) al Adelei. După un ceas de izolare cu Ea în albastru (simt bine că lucrurile au ajuns la majusculă, ca la optsprezece ani!), ne-am luat adio cu ezitări și cu păreri de rău de la priveliștile care ne dăduse puțin senzația și a eternității, și a vremelniciei. Pe aceeași cărare, mai repede decât la urcuș, ne-am coborât la trăsură. Dar n-aveam nici un zor să reintegrăm prozaicii noștri
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ea. Mi-am dat bine seama că momentul e decisiv. Dar n-am avut nici slăbiciunea de caracter de a-i spune că o iubesc, nici tăria de a-i spune: prietenie. Alunecând pe panta sufletului, i-am răspuns, cu ezitările unui om care caută conștiincios, și nu găsește încă, formula exactă, că ceea ce simt pentru ea e "un sentiment foarte curios". Imediat mi-a replicat, aproape ofensată: - Adică bun de pus la muzeu? Strâns astfel de aproape și puțin biciuit
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
a analitismului, o bogată imaginație a deliberării (topos structurant în Adela). Când spiritul s-a epuizat în atâtea amețitoare presupuneri, printr-un efort de curaj exasperant al timidului, trimite scrisoarea. Evenimentul cosmic se produce stârnind din nou o ploaie de ezitări, autorul ei desfășurând toate posibilitățile ce le-ar putea declanșa. Cum vedem, memorialistul prinde fără milă în insectarul amintirii toate acele detalii menite să-l explice. Se acuză, dar se și scuză. Un organism deficitar într-un mediu ostil. Imaginația
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
al simțirii și hermeneuticii. Intelectualul are o bogată imaginație cazuistică. Am putea spune că se abandonează euforic raționamentelor ipotetice multiple. Țesătura de presupuneri înseamnă o trăire de gradul doi în izolarea netulburată a camerei și a scrisului. Ca-n Amintiri, ezitările determină proliferarea raționamentelor. Numai ca, în Adela, datele se schimbă. Finalitatea vizează tocmai declanșarea supozițiilor, cercul hermeneutic, care să anihileze orice exprimare a erosului. Acolo, erosul era dorit ca o necesitate ontologică, vitală, aici numai ca un succedaneu, un stimul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]