5,420 matches
-
îi umpluseră carele. Regele era acolo și discuta însuflețit cu Valamir, Ardarich și alte căpetenii, între care Balamber îl recunoscu și pe Utrigúr. Mai erau și doi dintre fiii regelui: Ellak și Dengizich, care avea un braț înfășurat într-o fâșie de pânză murdară și plină de sânge. Toți aveau încă pe ei armurile îmbibate de praf și sânge. Atila părea încruntat și furios, dar hotărât și stăpân pe sine. Balamber îl văzu cum scutura cu fermitate capul și îi răspundea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și el! — Unde? Fără să-i răspundă, Maliban se întoarse și, coborând cu pași mari, îl conduse pe coastă în jos, călcând mereu peste trupuri. Vitalius era sprijinit cu capul pe unul din ele. își apăsa cu ambele mâini o fâșie de pânză însângerată pe pântece, dar nimeni nu-i dădea ajutor. Când comandantul său se lăsă pe vine și se aplecă deasupra sa, îl recunoscu imediat și dădu să vorbească, dar nu reuși. Lui Sebastianus îi fu de ajuns o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
la o interceptare minimă, dădeau semne de viață. Ce ghinion blestemat! Dar acum nu mai putea exista amânare. Degetele îi atinseră misiva albă; transpirat, o împinse peste marginea cărții drept spre vârful pietroiului. Pregătise foaia cu grijă, prinzând-o cu fâșii de elastic, astfel încât nu era nevoie decât să o tragă ușor peste piatră; reuși foarte repede și firele subțiri de cauciuc se strânseră în jurul pietrei. Nu putea să estimeze câte ore exersase sincronizarea acestui act în izolarea camerei sale. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
clanță și intră o dată cu lumina de afară. Din cauza întunericului nu realiza dimensiunile încăperii, căci nici pereții nici tavanul nu se deslușeau. Raza de soare tăia bezna ca o sabie de samurai înfiptă în gheața unui lac. Rămase în ușă, urmărind fâșia de lumină traversată lent de suspensii infinitezimale de praf și fulgerător de molii, stârnite de lumină. în spatele unei lăzi încinse cu benzi de fier zări umbra unui om cu pălărie și loden. "Bună ziua!", îngăimă Bătrânul și îndrăzni câțiva pași de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
drumeți, cu pleoapele mereu căzute peste globii ochilor, lăsând o fantă îngustă prin care se strecura cu greu zeama urduroasă a uităturii. Împotriva frigului, își purta tot timpul anului labele picioarelor înfășate, până sub genunchi, în ziare strâns legate cu fâșii de gutapercă muiate într-un amestec puturos de rachiu de drojdie cu scrum de bălegar, ceea ce făcea să fie în permanență însoțit de roiul bâzâitoare de muște mari și verzi de grajd. Se zicea că ar fi fugit cu ani
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
haine groase și mănuși. Pe cap avea o beretă, de sub care se răzvrătea părul, umezit parcă de lumina lunii. Căutând să evităm prundul drumului, ne înde-părtam adesea unul de altul. Atunci ea mă chema lângă dânsa făcîndu-mi loc pe îngusta fâșie fără pietriș. Nu se auzea nimic în toată imensitatea decât nota misterioasă, naiv frântă, a bu-hailor-de-baltă de prin șanțurile drumului, geamăt al nopții și al pământului. Fusta de mătase suna aspru sub rochia groasă și strânsă pe picioare a femeii
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
din alte ceruri... Și pe măsură ce bătrâna bodogănea În legea ei, lucrurile vechi Începeau să se adune, ieșind ca din pământ, În ograda Mașei. Mai Întâi se iți, Închegându-se din aer, plugul cu care bătrânul Darmedont trăsese prima brază a fâșiei de pâmânt ce avea să despartă satul lor de cel vecin, apoi apăruseră și cei doi cai, și carul, ba și batoza sechestrate În timpul colectivizării. Văzând-o, bătrâna Își făcu cruce, Închinându-se spre cele patru colțuri ale zării și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
transformaseră și ele În ruine. Până și granița, altădată atât de bine păzită, fusese lăsată În voia sorții. Vitele treceau dincolo și se Întorceau fără ca grănicerii, Înainte atât de atenți să nu calce picior de om sau de câine peste fâșia arată, să tragă În aer vreun foc de armă. De fapt, granița nu mai tenta pe nimeni. Satul de dincolo era la fel de căzut În decrepitudine precum cel de aici. Rând pe rând, tinerii părăsiseră Brodina, se aciuaseră mai Întâi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
era la fel de căzut În decrepitudine precum cel de aici. Rând pe rând, tinerii părăsiseră Brodina, se aciuaseră mai Întâi În orașul din apropiere, apoi plecară mai departe, se risipiră prin lume, care Încotro. Ce rost mai avea să păzești acum fâșia de pământ ce despărțea o țară de alta, dacă până și granița dintre viață și moarte fusese desființată!? Copiii nu se mai nășteau, În schimb se Înmulțiseră peste măsură berzele. Pe fiecare stâlp de telegraf era un cuib, pe fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
un cuib, pe fiecare horn, pe fiecare copac mai răsărit sau cumpănă rămasă În picioare. Clămpăneau din ciocurile lor lungi și roșii, acompaniind toaca și bătăile clopotelor ce vesteau sosirea vecerniei. În zori Își părăseau cuiburile și plecau lopătând peste fâșia de pământ ce delimita granița și reveneau la căderea serii, aducând În pliscuri tot felul de lighioane, pe care le lepădau prin curți sau Își hrăneau pe acoperișuri progeniturile tot mai nesătule, ce creșteau văzând cu ochii. Puiau de trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
acum o graniță oarecum asemănătoare cu cea care despărțea satul lor de cel vecin. Intervenea atunci babulea și, agitând același baston În aer, Îi Împăca, bodogănind În legea ei:„Mâine-poimâine vei aduce câte un bou să tragă la plug pe fâșia ta arată?!“. Sau zicea, dojenindu-i pe amândoi: „Nu cumva aveți nevoie pentru a vă rezolva treburile voastre de un regiment de grăniceri!?“. Ascultând aceste cuvinte, Fevronia și Nicanor izbucneau În râs și se Împăcau. Cât timp trecuse de atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ca niște baloane de săpun, pluteau prin fața ochilor, devenind din ce În ce mai mari, din ce În ce mai colorate, apoi se pulverizau În aer, lăsând În urma lor un gol În suflet. În primii ani ai copilăriei, când Mașa nu Întrecuse nici de Înălțimea mesei, granița, o fâșie lată de pământ, Întotdeauna proaspăt arată și greblată până la fir, ce șerpuia ca o panglică de culoare cenușie printre dealurile molcome și văi, ieșind din pădure și pierzându-se În alta, era la fel de Înspăimântătoare ca și râul de foc ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
răi. Pe credincioși de necredincioși. Aici era raiul, dincolo iadul, plin de cazane de smoală, În jurul cărora roiau oameni În pufoaice și căciuli cu urechi, cu ochi arzând de foame, agitând linguroaie mari de lemn deasupra unor bliduri goale. Dincolo de fâșia de pământ arată și Împrejmuită cu un gard de sârmă, se Întindeau ogoarele fără haturi, dincolo erau colhozurile, foametea, tătucul Stalin, Siberia, deșertul Gobi, stepa, tătarii, picenegii și cumanii, dincolo era și marele popor galben, care, după cum Îi citise babulea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Babulea le Închidea În sipet. Încetul cu Încetul, mirosul se răspândea În toată casa și, odată cu el, și groaza de Siberia. Dincolo de graniță, rareori se zărea țipenie de om. Câteva pufoaice veneau la vremea cositului, coseau iarba dintre cele două fâșii și apoi dispăreau. Niciodată nu răzbătea de acolo nici un glas. Oamenii păreau muți, iar coasa ce foșnea prin iarbă nu se auzea nici ea, de parcă tăișul ei ar fi fost Învelit În cârpe. Sau ca și cum iarba pe care o coseau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
În fața ta o căpiță de fân. Căpița o lua pe cărăruie, urca și cobora. Se oprea din timp În timp să se-odihnească. În urma ei, făcând mereu câte-un ocol, se puneau și alte căpițe În mișcare. Când ajungeau aproape de fâșie, căpițele se desfăcea În snopi. La rândul lor, snopii o luau la vale, rostogolindu-se peste fâșia arată. Ajungând dincolo, se descompuneau din nou În două. Unul rămânea pe loc, iar altul se Întorcea lângă ceilalți. Făcând de câteva ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
timp În timp să se-odihnească. În urma ei, făcând mereu câte-un ocol, se puneau și alte căpițe În mișcare. Când ajungeau aproape de fâșie, căpițele se desfăcea În snopi. La rândul lor, snopii o luau la vale, rostogolindu-se peste fâșia arată. Ajungând dincolo, se descompuneau din nou În două. Unul rămânea pe loc, iar altul se Întorcea lângă ceilalți. Făcând de câteva ori această mișcare de dus-Întors, babulea lăsa dincolo de fâșia arată o mulțime de pachete, pline cu zahăr, pâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
lor, snopii o luau la vale, rostogolindu-se peste fâșia arată. Ajungând dincolo, se descompuneau din nou În două. Unul rămânea pe loc, iar altul se Întorcea lângă ceilalți. Făcând de câteva ori această mișcare de dus-Întors, babulea lăsa dincolo de fâșia arată o mulțime de pachete, pline cu zahăr, pâine, slănină și ulei, altele cu haine noi-nouțe cumpărate de la târg. Ceilalți săteni nu se lăsau nici ei mai prejos, astfel că, În scurt timp, granița se umplea de coșuri de saci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și câlți. În afară de enoriași, Mașa și Gligori mai modelau și cai, căruțe, și fel de fel de orătănii, și, mai ales, ostași. Soldații făceau și ei parte din peisaj... Era suficient să ieși din curte,ca să-i vezi patrulând pe lângă fâșia de pământ ce despărțea Brodina de satul vecin. După liturghie, copiii Își lepădau odăjdiile și se așezau la masă alături de părinți, rude și vecini, modelați din lutul siniliu adus din râpă... Așa a fost lumea copilăriei ei, lume fabuloasă, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
verticală, altul pe orizontală, pluteau alte două ouă mici, bătând din aripioare și căutând să ajungă sub cuibul lipit de grindă. Ușa grajdului se prefăcuse și ea Într-un fel de coajă, lăsând să se Întrevadă prin golul Întredeschis o fâșie din ogradă plină de orătănii, fântâna, gardul, mesteacănul Încremenit și o parte din crucea bisericii Uspenia, pe care se afla acum un cuib de cocostârci. Deodată, ca de la sine putere, țâțele se puseră-n mișcare. Intrau și ieșeau ritmic Înăuntrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ajutor. Era, pe de altă parte, enervată. Trăgea din răsputeri. Până și să se Încrunte i se părea dificil. Ceva o Împiedica. La o bluză de satin decoltată purta o fustă mini. Nu, se răzgândi Sammler, era o minifustă, o fâșie verde peste coapse. Părul vopsit În șuvițe era strâns sever la spate; pielea era plină de calități femeiești (hormonii). Pe obraji se odihneau cercei mari de aur. O femeie voinică, bine făcută, Îmbrăcată copilărește, jucându-se erotic de-a puștoaica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
diverse. Nu dorea să-și amintească, dar Își amintea tot. Iar Angela chiar era o frumusețe. Era mare, dar o frumusețe, o femeie tânără și sănătoasă. Femeile tinere și sănătoase Își au nevoile lor. Picioarele ei - coapsele aproape dezvelite de fâșia verde de fustă, ea, erau superbe. Horricker avea să sufere, știind că a pierdut-o. Sammler Încă mai cugeta. Obosit, amețit, deznădăjduit, Încă se mai gândea. Tot conectat. La realitate, adică. — Wharton nu e un copil. Știa În ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
În viață și Îl admir. — Deci e om. Foarte bine, e om. Poate că-l urmărea numai pe jumătate, deși se uita drept la el, ochi În ochi, cu genunchii desfăcuți astfel Încât Îi vedea materialul roz al desuurilor. Văzând acea fâșie roz, se gândi: „De ce să mă cert? Care e rostul?“ dar răspunse: — Ei, toți suntem oameni numai Într-o anumită măsură. Unii mai mult ca alții. — Alții foarte puțin? — Așa se pare. Foarte puțin. Imperfecți, limitați, periculoși. Credeam că toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de câteva gropi. Și de niște dâmburi. Că nu e nici o problemă. Irene a ridicat nițel capul. Ahmad se uita la un peisaj pe care ea nu-l înțelegea. Pe fereastră nu se vedea altceva decât munți, pini și o fâșie de râu. Nu era nimic care să capteze atenția. Nimic făcut de mâna omului. Femeia și-a pus tălpile în întregime pe podea și asta a făcut-o să se simtă puțin mai în siguranță. Aterizarea a fost destul de brutală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ar fi fost de față. Și-a pus mâna peste mâna lui Zach și și-a jurat să nu-i spună lucrurile astea niciodată, să-l lase să se creadă un pustnic, un om de munte rezistent și imun. O fâșie de lumină s-a ițit printr-o nișă dintre dealuri. Nori umezi, veniți dinspre sud se îngrămădeau deasupra lor, iar temperatura trebuia să fi urcat la zece grade. Parcă era vară. Zach și-a desfăcut vesta de salvare și și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
din când în când, de câte-un cuib de vultur: o pasăre curajoasă instalată într-un culcuș îngust. Zach se așezase pe marginea gabarei și-și vântura picioarele prin apă. Jina stătea întinsă pe fund, privind pereții gigantici și o fâșie subțire de cer cenușiu care alergau pe lângă ei. A început din nou să îngâne acea notă atotcuprinzătoare. De data mai tare, fiincă râul era blând, ca un cor care-ți face terța. Jina se obișnuise într-atât cu nuanțele apei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]