1,866 matches
-
aproape de cortul În care se afla. I se păruse că aude un zgomot ușor, ca un fâlfâit de pasăre. Ascultă Încordat. Nu, nu se mai auzea nimic. Dar cortul era parcă inundat de lumină. Să se fi Întors sultanul, cu făcliile luminându-i drumul? Nu. Era altceva. Uitase cu totul șirul zilelor. Era lună plină. Prima lună plină din august. Dacă tot ce gândea el era adevărat, atunci Ștefan se afla la Bradu Strâmb, adică la numai două zile călare. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
lor. Vlad i-a angajat imediat, cu toată opoziția lui Bathory. Marșul spre Moldova a Început a treia zi la miezul nopții. Au fost trimis iscoade spre munții Carpați. Mi s-a părut că văd, În Învălmășeala plecării, la lumina făcliilor, câteva mantii albe cu semnul scutului și spadei. Poate că m-am Înșelat. Oastea a mărșăluit din Sibiu spre Sighișoara, coborând apoi spre Brașov și urcând spre trecătorile munților. Peste tot, În satele românești, am văzut săteni venind să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
sud. Mahomed nu e nicăieri. La cinci ceasuri călare ne așteaptă un baraj de ieniceri, cu șanțuri de apărare și țepușe pentru oprirea cailor. În mod ciudat, oamenii nu sunt obosiți. Au luptat mai bine de cinci ore, la lumina făcliilor. Acum continuă marșul spre sud, cu aceeași Încrâncenare. Este un mod uluitor de a răspunde, sufletește, unei porunci care venea parcă din interiorul lor. Ștefan le-a spus, la Suceava, doar atât: „Eliberați Moldova”. Sec, neutru, alb. Fără să țipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
sau de cerșetor. N-a mai rămas nimic, nici o afurisenie rostită de vreun preot, nici un țipăt de vrăjitoare. Și totuși trebuie să fi curs fluvii de sânge, cel puțin o duzină de ruguri să fi fost ridicate și aprinse cu făclia înmuiată în smoală, căci spre sfârșitul primului capitol toți eroii erau morți: decapitați, sugrumați, trași în țeapă, arși sau sfârtecați. Mai mult încă: nu mai rămăsese nimeni care să-i răzbune pe eroii uciși. Pe un astfel de teren plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pe alții, am abandonat cea mai liniștită speranță a vieții... O insulă în care sunt anii legați de zile și nopți fără întoarcere, sunt ani și nimeni n-a dorit să afle cele trăite de inima mea. Am trăit poezia, făclie a iubirii, unde nimeni n-a pătruns mai bine ca tine; speranță strălucitoare de spirit, rămâi în sufletul meu pentru că ți-ai agonisit toate prejudecățile... O lacrimă scufundată n memoria zăvorâtă a imposibilului, unde luminile incendiază bănuielile indiferente ale întunericului
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
îl dă pe mâna maurului cu sânge corcit pe regele lui, Rodrigo, pe regele Spaniei... Să revenim la Musa. Musa ibn Nusayr nu moare de mâna lui Tariq. Îl așteaptă în întuneric, în spatele porților închise, în liniștea grădinii neluminate de făclii, îl așteaptă, așteaptă nemișcat, cum nemișcați sunt toți călăreții lui, ale căror contururi se reflectă în lamele lustruite de Tayyib. L-a omorât? Tipic feminin. Să trecem peste luptă și să sărim la final. L-a omorât? Nu, l-a
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de orice îngrădire. Seara se pregătea să tragă zăvoarele peste această zi, în care oamenii șatrei prețuiseră fiecare clipă ca și cum ar fi fost ultima din existența lor. Se întețiră focurile pornite din timpul zilei. Pentru a spori lumina, se plantară făclii în jurul meselor ce ridicau fuioare de fum alb-cenușiu, ca o ofrandă adusă de etnie Cerului care, în marea sa bunătate, îi adăpostea sub acoperișul său și pe ei, acești trăitori obijduiți ai pământului. Nunta se desfășură pe toată durata nopții
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
încet, pe pământ, cu grijă ca pe un bibelou de preț, de frică să nu-i producă vreo stricăciune. Își dădură mâna și începură să alerge nebunește, așa fără țintă. Li se părea că înaintea lor au drept călăuză două făclii purtătoare de o lumină neobișnuită. În scurt timp însă, acestea se contopiră într-una singură. Străfulgerarea acesteia le cuprinse întreaga ființă. Dragostea lor pătimașă învinsese puterea sângelui. Viața îi aștepta cu toate ale ei. Vișinel și Voica voiau să fie
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de altfel, nimeni nu avea nici o nevoie. Era momentul potrivit să-și deschidă Coradino panarama, relansând vârtejul iarmarocului, făcând din nou mulțimea să se agite și să colcăie ca un mușuroi de furnici în panică. De cu seară, la lumina făcliilor, nomazii înălțaseră de la pământ un soi de schelet de pasăre răpitoare din scânduri și stâlpi priponiți cu lanțuri și odgoane. Acoperiseră apoi eșafodajul cu o pânză de cort murdară, peticită și subțiată de vreme. Copii chilugi, veniți în zori, îi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Îl Întrema, Îndeajuns să‑l dezmeticească din oda somnului, dar nu Îndeajuns să‑i miște mădularele sleite, și se Înfiora de gândurile sale, de cum răsucea firul amintirilor, care‑i redeșteptau toate cele petrecute Înaintea acelui somn. 5. Și văzu lucirea făcliei care, aidoma unui astru, ardea deasupra capetelor lor, sub bolta grotei, și‑și aminti freamătul mulțimii care se Îmbulzea să‑i vadă, apoi tăcerea care se așternuse pentru o clipă, când Ioan, cuviosul păstor, Își va ridica mâinile spre cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de strajă, la intrarea În grotă, cât durau pregătirile hecatombei, la care mulțimea, gloata păgânilor, avea curând să se desfete. 6. Și iar veniră cu torțe, care luminau altcumva grota, parcă mai sfredelitor, veniră cu cântări și psalmi; copiii purtau făclii și icoane, iar peștera vuia de cântările lor pioase, de rugăciunile lor, răsunau vocile preoților, glasurile copiilor, ale băieților Îmbrăcați În alb, aidoma unui cor de Îngeri. De Îndată grota se va Împânzi cu fumul torțelor și de mireasma tămâii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
gene; apoi gâturile țepene și dezgolite, iar pe scăfârliile acelora care‑l purtau Înaintea sa pe Malhus se răsfângea lumina care cădea pieziș din Înălțime, ca din ceruri, ca din rai, În vreme ce mulțimea, aflată pe de lături, ținea deasupra capetelor făclii aprinse, neîncumetându‑se să‑i privească În ochi, măcar pe furiș, cu o uitătură mijită, prin care s‑ar fi Întrezărit albeața, ca la lunatici, dar ei cântau psalmi și rugăciuni; astfel erau ei purtați de lunatici prin galeriile peșterii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de om păgân. Ca acum, iată, toate acele scrijelituri nerușinate, ca și capetele acelea de măgar, să fie șterse, deși se mai vedeau pe piatră urme proaspete de răzuială, duhoarea scârnei se dusese, curățiseră locul; acum pe stânca grotei ardeau făclii, izul văpăii se strecurase printre crăpături, bolta era Încărcată cu flori și cununi de laur, cu icoane Înrămate În aur, iar pe jos era Întins un covor de flori pe care călcau tălpile goale ale purtătorilor săi, iar mulțimea cânta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
desfătarea, să simtă mireasma tămâii și adierea narciselor, blândețea rugăciunii, tocmai ca să‑i cadă și mai greu chinurile iadului, cât Îi mai răsunau În Închipuire rugăciuni și cântări, cât Îi mai erau Încă vii În simțire izul tămâii și al făcliei, cât mai presimțea aievea lumina cerului. 10. Chiar o fi vis? Un vis - lumina zilei Domnului, lumina care lumina năprasnic, căci denecuprinsul se strămutase de la gâtuitura peșterii, căci poarta din zid se deschisese mulțimii răzlețite, când se arătase o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
liniștit, un rar și tânăr mugur Prin ger mutat, prin tufele de zinc, La stâncile culcate: să le bucur. SUFLET PETRECUT Scăzută zării blândă e țara minerală. - Inel și munte, iarbă de abur înzeuat. A ofilirii numai această foarte pală Făclie, pe ghicirea Albastrului ouat. Mințiri, lumini! Scăpată, doar sfânta, ca o maică - Ars doliul ei; cu fruntea călcată de potcap: Scăldând la dublul soare, apos, de la Drăgaică, Rotundul, scund în palmă, duh simplu-n chip de nap. DIOPTRIE Înalt în
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
căpătâi. * "Vis al galeșei Floride și-al ostroavelor Antile", Cupă limpede! ești numai arta marelui Matei. Inima rămîne-această moartă, între reci feștile Fumegând pe Curtea-Veche, la pangar, într-un bordei. Nu străina frumusețe, bunul plac și veresia, Însă schimnica-mpăcată și făcliile ce ard! Trupul scade sub velințe, sufletul e în Rusia, La un orb mormânt de raze, prins în Cavalerul Guard. - Ce închide orchideea, ced ne sunt acele Indii Mările creole unde bântuia piratul Kidd? Consimțind o plecăciune insulelor biacintii, Cartea
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
săvârșiră ultima datorie pioasă. Așternurăm racla sa liniștită, îl așezarăm cu multe griji într-însa și încoronarăm cu merișor verde și florile primăverii, capul său foarte nobil și nemișcata-i statură. Dimineața următoare, înainte de ceasul 9, sicriul deschis, înconjurat de făclii și ramure de cipri, se găsea în aula Observatorului. În întîmpinarea acelei ore grave, trăsăturile mortului se turnase parcă în alte tipare. Măreția lor actuală nu păstra nimic din dulceața înfățișării de ieri. Fruntea înaltă, înconjurată de laur, sprâncenele cu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
și așa destul de anemic al familiei. Acolo apele veneau adesea mari și înecau toată întinderea de prunduri. Atunci, stăteam în moară ca într-o arcă mirosind a făină. Câteodată, noaptea, nenea Vitu pescuia cu un trident, în iaz, la lumina făcliei. Când apele se retrăgeau, soseau căruțele la măcinat. În urma lor se furișau iepurii, ciuguleau boabele căzute din saci. Poate mi se părea, dar eu, care știam să opresc ploile când deveneau plictisitoare, îi vedeam aievea, mă și jucam cu ei
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Armenească și chiar pentru târg. Păi întâlnești un potcovar sau un făclier la tot pasul, fiule? Nuuu! Nici pomeneală. Aiștia-s oameni care au învățat meșteșugul cu trudă și care sunt de mare trebuință târgului. De la vlădică până la opincă... Apoi fără făclii la colț de uliță ai putea întârzia după asfințitul soarelui? Nu! D apoi fără potcovar! Ai mai vedea caii alergând ca vântul sau trăgând în ham? Nici vorbă. Așa că făclierul și potcovarul sunt oameni ce merită tot respectul. Acum însă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Uitasem că toamna venea. Singur Odaia mea mă înspăimîntă Cu brâie negre zugrăvită - Prin noapte, toamna despletită În mii de fluiere cântă. - Odaie, plină de mistere, În pacea ta e nebunie; Dorm umbre negre prin unghere; Pe masă arde o făclie. - Odaie, plină de ecouri, Când plînsu-ncepe să mă prindă, Stau triste negrele tablouri - Făclia tremură-n oglindă. Odaia mea mă înspăimîntă... Aici n-ar sta nici o iubită, - Prin noapte, toamna despletită În mii de fluiere cântă. Amurg Crai-nou verde-pal, și
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
noapte, toamna despletită În mii de fluiere cântă. - Odaie, plină de mistere, În pacea ta e nebunie; Dorm umbre negre prin unghere; Pe masă arde o făclie. - Odaie, plină de ecouri, Când plînsu-ncepe să mă prindă, Stau triste negrele tablouri - Făclia tremură-n oglindă. Odaia mea mă înspăimîntă... Aici n-ar sta nici o iubită, - Prin noapte, toamna despletită În mii de fluiere cântă. Amurg Crai-nou verde-pal, și eu singur Prin crengile cu sunet de schelet, - Învinețit ca un cadavru... - Vino-n
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
Și-am plâns la geam, și m-a cuprins delirul Amar, prin noapte vântul fluiera pustiu. Un larg și gol salon vedeam prin draperii, Iar la clavir o brună despletită Cânta purtând o mantie cernită, Și trist cânta, gemând între făclii. Lugubru marș al lui Chopin Îl repeta cu nebunie... Și-n geam suna funebra melodie, Iar vântul fluiera ca țipătul de tren. Apoi, veni și-o blondă în salon... Și-aproape goală prinse, adormită, De pe clavir, o scripcă înnegrită - Și
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
De pe clavir, o scripcă înnegrită - Și urmări, pierdută, marșul monoton. Înaltă, despletită, albă ca de var, Mi se părea Ofelia nebună... Și lung gemea arcușu-acum pe strună Îngrozitorul marș lugubru, funerar. Cântau amar, era delir, - Plângea clavirul trist, și violina - Făcliile își tremurau lumina, Clavirul catafalc părea, și nu clavir. Târziu, murea clavirul lung gemând; Luptau făcliile în agonie... Și-ncet se-ntinse-o noapte de vecie, Și-n urmă, greu, un corp am auzit căzând. Vai, de-atunci îmi pare
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
Mi se părea Ofelia nebună... Și lung gemea arcușu-acum pe strună Îngrozitorul marș lugubru, funerar. Cântau amar, era delir, - Plângea clavirul trist, și violina - Făcliile își tremurau lumina, Clavirul catafalc părea, și nu clavir. Târziu, murea clavirul lung gemând; Luptau făcliile în agonie... Și-ncet se-ntinse-o noapte de vecie, Și-n urmă, greu, un corp am auzit căzând. Vai, de-atunci îmi pare lumea și mai tristă, Viața-i melodie funerară... Și nu mai uit nebuna lăutară - Și transfigurata
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
cinstea, și aceea într-o clipală curând să răstoarnă, sau spre o parte, sau spre alta; pentru aceasta, acestea...sânt acele mai mici podoabe a omului, iară învățătura nu numai că la neîntunericul trecerii vieții aceștiia, ne iaste ca o făclie arzătoare, și de lumini slobozitoare spre îndreptarea...noastră, ci și sufletului și duhului nostru, ajutoriu și folosință, căci printr-însa cunoscând cele trecute, socotind ceste de față, și cele viitoare...și pre toate împreună lămurindu-le, îmbrățășem cele bune și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]