4,085 matches
-
măiestrii; școală politehnică; școală militară de cavalerie, de dreptul administrativ; canalul mahmudie; arsenale, cazarme, șosele; școală de medicină; spitaluri; un colegiu la Paris pentru junii egipteni, fabrică de hârtie, de filaturi și manufacturi de tot felul de mătase; atelire pentru facerea roadelor chimice; fonderii; vapore; o flotă pe apă; o armie mare și disciplinată etc. Sub următorii lui, toate acestea au degenerat” (Opere, vol. VI, ed. cit., pp.235-236). 68. Mărturie deseori confirmată de alte surse. Mefiența turcilor față de vaccinarea după
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Struțeanu (Poezia pură). Relațiile poetei Otilia Cazimir cu Societatea Scriitorilor Români sunt urmărite de G. Nichita. Li se solicită interviuri lui Mihail Sadoveanu, lui N. N. Tonitza și lui D. D. Patrașcanu, iar A. Bădăuță recenzează romane de Eugen Goga (Cartea facerii) și V. Demetrius (Monahul Damian), în timp ce Scarlat Struțeanu face cronică literară la Cezar Petrescu, Omul care și-a găsit umbra și la Al. O. Teodoreanu, Hronicul măscăriciului Vălătuc. N. N. Crețu publică un studiu despre romanul Anna Karenina de L. N.
SAPTAMANA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289481_a_290810]
-
reprezintă o sinteză a modernității târzii și, în același timp, o depășire a paradigmelor modernității. Ea operează nu cu cuvinte-vehicule, ci cu necuvinte, altfel zis, cu cuvinte care, odată introduse în discursul liric, sugerează altceva, în primul rând tensiunile, rupturile, facerile și desfacerile limbajului. Discursul poetic nu mai are, în acest caz, o structură fixă, ci o structură mobilă care se întinde și se restrânge, ca un elastic sau ca o armonică, variind ritmurile și, fatal, fluxul emoțional. O idee este
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
Gabriela Duda și Micaela Gulea, București, 1996; Daniel Dimitriu, Nichita Stănescu. Geneza poemului, Iași, 1997; Pop, Pagini, 75-83; Simion, Fragmente, I, 80-86, II, 95-97, 250-252, III, 277-296; Virgil Mihaiu, Nichita Stănescu postum, ST, 1998, 4-5; Ion Pop, Nichita Stănescu și facerea poemului, VR, 1998, 7-8; Mircea A. Diaconu, Instantanee critice, Iași, 1998, 189-199; Nichita Stănescu, PRA, II, 991-1027; Sub podul lui Apollodor. Despre Nichita Stănescu și alți poeți din lume (Gheorghe Pârja în dialog deschis cu Adam Puslojić), București, 1998, passim
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
cu adăugiri până în 1829, este Cronica Banatului, sau, după titlul dat de el însuși, Istoria ultimului război a turcilor și patimile românilor în acel timp, precum și începutul militarizării în granițe. Cronica cuprinde însă istoria românilor în ansamblul istoriei universale, de la „facerea lumii” până la 1825. Prin prezentarea cronologică a evenimentelor și prin modul de utilizare a izvoarelor, nemenționate și puține la număr în raport cu cele folosite de istoricii Școlii Ardelene, dar recurgând la informații din literatura istorică sud-slavă, neglijată de aceștia, autorul rămâne
STOICA DE HAŢEG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289950_a_291279]
-
se circumscrie unui timp al al informației,al complexitatii.De aceea ,investiția în inteligența,creativitatea și capacitatea de inovare a indivizilor, a grupurilor va extrem de rentabilă în viitor. Copilul este un proiect “aruncat” în lume ,aflat într-o stare de “facere” ,pentru că apoi,devenit adult,să se formeze continuu de-a lungul vieții . Fenelon compară creierul copilului cu o lumânare aprinsă expusă în bătaia vântului car e determina tremurul acestei mici flacari.Spiritul contemporan trebuie să facă față unor mari sfidări
Metode moderne de învăţare activă. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Pop Diana () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1165]
-
se circumscrie unui timp al informației,al complexității.De aceea, investiția în inteligența,creativitatea și capacitatea de inovare a indivizilor, a grupurilor va fi extrem de rentabilă in viitor. Copilul este un proiect “aruncat” în lume, aflat într-o stare de “facere”, pentru ca apoi,devenit adult,să se formeze continuu de-a lungul vieții . Rolul învățătorului în procesul de modelare a omului este poate cel mai important.Punându-și elevii in situații variate de instruire,el transformă școala “într-un templu și
Metode moderne de predare a matematicii in gimnaziu. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Constantin Paula () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1143]
-
dictat, în secolul al VI-lea î.Hr., o parte a îndreptărilor de viață; cealaltă parte ar fi fost completată la începutul secolului al V-lea de către Lysis, elevul lui Pitagora (cf. Banu-Piatkowski, op. cit., II, 2, pp. 62-63). 40. Kosmopoiesis înseamnă „facerea lumii”. La pitagoreici nu avem de-a face cu un mit cosmogonic oarecare, ci cu o construcție riguroasă bazată pe alegorism ezoteric. Alegorismul este un mod de a gândi, o tehnică de aplicare la un anumit domeniu a unor principii
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
13. Momentul care declanșează această „adâncire revelatoare” este paragraful 148e, unde se spune că Theaitetos i se plânge lui Socrate că trece prin mari frământări în rezolvarea unei probleme pitagoreice de aritmetică-geometrie14. Socrate face o remarcă uluitoare: „Te încearcă durerile facerii, dragă Theaitetos, și asta pentru că ești nu gol, ci rod”. Cum adolescentul nu prea știe cum să ia acest superb elogiu adus tinereții însetate de cunoaștere, Socrate îi face o dezvăluire senzațională. Mai întâi îl chestionează pe efeb dacă nu
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
încărcată de alegorii subtile, o epopee programatică ale cărei principii au fost integral respectate de Comenius în opera pansofică. Lucrarea care l-a inspirat pe Comenius era dominată de simboluri ale genezei, ale inițierii și ale educației. Ca și Cartea Facerii, povestirea lui Andreae se derulează de-a lungul a șapte zile (vom găsi la Comenius respectată strict această cifră). Consultatio catholica este alcătuită din șapte cărți și fiecare dintre acestea, din șapte părți sau capitole. Pampaedia este împărțită în „șapte
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
integral complicata Orbis; iar Ratio se poate împiedica adesea pe povârnișul cunoașterii universale; există însă Revelatio - care lămurește până la urmă totul, de la cele vizibile până la cele mai ascunse. A treia carte, aflată în cumpătul „genezei”, este Pansophia. Ea este cheia „Facerii”. Pansophia sapientia universalis est - decretează Comenius. „Pansofia este înțelepciunea universală.” Se gândește, desigur, la acel l’uomo universale al lui Pico della Mirandola. Viziunea boemianului o depășește însă pe aceea a florentinului. El ignoră în chip voit celălalt calificativ, l
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
valorificată benefic de către realizatorii proiectului. Arhitectul descrisese exact planul Casei Europene, dar lăsa constructorilor șansa de a ridica templul în funcție de eventuale condiții și oportunități imprevizibile. Dar, chiar și în atare condiții, celor șapte volume care alcătuiesc această „Carte a Noii Faceri” Comenius le-a adăugat „a opta zi” - lumea veșniciei. Că aceasta i-a fost intenția rezultă limpede din gestul său din anul 1667. Se organiza conferința de la Breda (Olanda) pentru a pune capăt războiului dintre englezi și belgieni. Bătrânul „frate
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
să se stingă și ascultăm astăzi numai ecourile ei. Liniștea care a început să se așeze pare a fi cea a travaliului de dinaintea unei creații ce nu mai poate să aștepte. Vom încerca să descriem acest „chin al unei noi faceri” în lucrarea Pedagogia postmodernă și educația ultramodernă. Deocamdată semnalăm doar premise care pot fi considerate „simptome” ale unei sinteze curriculare superioare. Două dintre ele ni se par foarte importante. Mai întâi, este vorba despre o descriere a extinderii înțelegerii curriculumului
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
formula complicității mai puțin conștiente, de tipul „ei n-o știu, dar o fac” - ea poate fi tradusă și în altă cheie: dacă noi am „făcut cam tot ce s-a făcut în istorie”, atunci să purtăm și vina acestei „faceri”, să nu mai executăm doar tiranii care „reprezentau voința poporului” și să ne facem mea culpa. În fapt, la toate întrebările puse masei, ea a fost de acord cu răspunsurile, cu măsurile, cu execuțiile, cu trimiterile la Canal, cu deportările
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Dealul Țepelor. Al cincisprezecelea nu e un roman de cunoaștere, ci unul experimental: un exercițiu, un test de abilitate artistică. Demonstrația de virtuozitate devine ostentativă în Ascensiune nocturnă (1984), relatarea fiind însoțită de comentarii auctoriale destinate să releve caracterul de facere, de literatură. Declarându-se „cronicar” al activității de pe un șantier, naratorul anunță că va înfățișa o faptă de eroism, dar amână mereu începerea istorisirii, introduce preliminarii, digresiuni, intercalează chiar un episod fantastic (ridicarea cuiva în văzduh, legat de piciorul unui
VLAD-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290600_a_291929]
-
ca rod al unei stări de grație, un „foc verde” în ale cărui flăcări se întrezăresc tâlcurile ascunse ale unei lumi ce poate părea, în lipsa acestei „participări” mistice, lipsită de orice semnificații înalte. Tematica biblică a celor mai multe poezii (Ziua întâi, Facerea, Adam, Ieșirea din rai), constituite în subiecte de meditație asupra rosturilor existenței umane, îndeamnă la o lectură atentă, în consonanță cu sobrietatea manifestă a tonalității lirice. Versurile din Șoimul în iarnă (1986), cel mai realizat volum al lui R., continuă
RADOF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289092_a_290421]
-
îmbinat și le-a dat o anumită unitate, introducând unele date și informații de istorie românească, folosind tradiția și câteva surse interne muntenești. Cronograful său este o istorie universală, prima de acest fel în limba română, care înșiră întâmplările de la „facerea lumii” până la 1489, cuprinzând știri despre asirieni, egipteni, caldeeni, perși, romani și bizantini, despre împărații din Apus și Răsărit, până la stabilirea domniei otomane în Europa. La sfârșit se ocupă de luptele turcilor cu bulgarii, sârbii și românii, ocazie de a
MOXA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288265_a_289594]
-
într-un halou nostalgic, precipitarea notației spre o intensitate vizionară și reculul în melancolie” (Al. Cistelecan). Imaginarul se îmbogățește cu forme geografice și dimensiuni astrale: munții, marea, cerul, pădurea, soarele, luna, cosmosul (care adăpostește „cuvinte noi”, ca pentru o continuă „facere”). Deși e un elegiac mizând pe clar-obscur, poetul se dovedește și un visător care creează reverii fantaste în tipare expresioniste. El este „un expresionist care nu cultivă însă beatitudinile și imponderabilele naturii, ci semnele ei amenințătoare” (Eugen Simion), ca, de
MOLDOVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288227_a_289556]
-
Românească, din care au rămas un Poemation cu versuri despre originea românilor, o cronică a evenimentelor din perioada 1768-1810 și Izbucnirea și urmările zaverei din Valahia la „leatul” 1821. Pe la 1800 începe a scrie în limba română un cronograf de la „facerea lumii” până la 1834, învechit ca metodă, dar influențat de idei iluministe. Folosea ca izvoare Geografia veche și nouă (Veneția, 1728) a lui Meletie de Arta, cronologia sârbească de la Vârșeț, o alta a Transilvaniei, Letopisețul cantacuzinesc și Cronologia tabelară a stolnicului
NAUM RAMNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288370_a_289699]
-
este calificat drept „minciună sfruntată” și „înșelătorie”) ori măcar puse la îndoială prin câte un optativ („ar avea ei și leacuri”) care zdruncină încrederea cititorului. Prețuirea își face loc acolo unde este cazul. Lumea aceasta veche, care iubește filosofia și „facerea de bine” (deși „se tăvălesc în multe fapte urâte, însă o fac cu grijă mare și născocesc tot felul de mijloace pentru ca nimeni și niciodată să nu bage de seamă”), în care părinții și dascălii sunt înconjurați cu respect, nu
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
își poate, prin aceasta, extirpa „pofta de dumnezeire”, simțul pentru sacru. O anume „biserică de frig” conservă pentru sufletul său adorata divinitate: „Eu știu ce ești, mică biserică de frig, / în tot destinul de sacâz al meu, în toată putrefacerea facerii mele / singură tu miroși a Dumnezeu” (Biserica de frig). În sine, dorul de absolut este un motiv romantic. Aici el capătă însă, ca anterior la Arghezi, accent modern prin violența formulărilor, o violență ce frizează uneori agresivitatea. În general, starea
PAUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
din miturile autohtone, convins că mitologia românească „e tot așa de încântătoare ca și mitologia scandinavă sau greco-romană și [...] are aceeași savoare poetică și artistică”. Expunerii din lucrările altora, el i-a preferat prezentarea „cursivă și logică a miturilor despre facerea lumii, oameni vechi, Dumnezeu, diavol, crearea omului, Iisus Hristos, viața omului, timp, duhuri nevăzute, făpturi de basm și a doua viață”. Receptarea contribuției lui O. a fost contradictorie: dacă Romulus Vulcănescu o situează între încercările eșuate de alcătuire a unei
OLINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288521_a_289850]
-
experiența curentă a actorilor sociali cu funcții constitutive și, pe de altă parte, o conștiință sistematică, cu un mai pronunțat caracter teoretic, având funcții predominant explicativ-justificate (Zamfir, 1971). Conștiința practică este conștiința actorilor angrenați în procesul activității sociale reale de facere și refacere a vieții lor sociale. Conștiința practică este mijlocul prin care se realizează determinismul obiectiv. Ea are un caracter, în general, adecvat; exprimă subiectiv corect dinamica condițiilor obiective. Sursa ei nu este teoretică, ci practică, experimentală. Nu cunoștințele acumulate
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
colectivității sau un obicei al acesteia. Acest eveniment poate să fie modelat după un fapt real sau poate fi o plăsmuire mitică pură. Între evenimentul originii și prezent există un timp inumerabil. Inexistența vreunei estimări asupra mărimii duratei scurse de la „facere”, „origine” și prezent este explicabilă prin lipsa completă de informație pe care ea ar putea-o aduce. După evenimentul genezei, timpul încetează să mai aibă vreo semnificație. De aceea, structural, momentul genezei are o poziție cu totul aparte pe linia
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
fidel oralitatea, adică de a nu omite ori a adăuga, chiar dacă i s-a părut „ceva naiv” în ceea ce spun cei anchetați. N.-V. nu a găsit însă cel mai bun criteriu de ordonare a materialului, includerea lui în secțiunile Facerea lumei, Pământul, Aerul, Apa, Focul întâmpinând critici întemeiate. Dincolo de acest neajuns, cartea a fost adesea citată și folosită, uneori cu o frecvență foarte mare (Tudor Pamfile, în trilogia sa Sărbătorile la români, o citează de peste două sute de ori, iar în
NICULIŢA-VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288457_a_289786]