3,990 matches
-
Alex începu să tragă toate storurile pe care, cu multă vreme în urmă, tânărul artist ennistonian Ned Larkin, o descoperire a lui Geoffrey Stillowen, pictase scene de grădină estompate, în culori pastel. Picturile reprezentau vag grădina Belmont. arborele ginkgo, bradul, fagul arămiu, mestecenii care căpătaseră acum un aspect păstos, priveliști îndepărtate ale Papucului. În salon se găseau și portrete, în aceeași manieră, ale membrilor familiei, în costumele diverselor perioade și în atitudini desuete, pe fonduri luminoase de un auriu șters. Geoffrey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
încăpere de lucru pentru John Robert), lăsându-i lui Hattie camera mai mare (cea cu avionul și cățelul), care dădea spre spatele grădinii și spre poartă. Dar când sosi Hattie, alese pe dată priveliștea spre Belmont, care conținea mesteacănul și fagul arămiu și salcâmul. Cred că ar trebui să mă duc mâine să-i fac o vizită doamnei McCaffrey, spuse Hattie. — Domnul profesor ne-a cerut să nu o deranjăm. Am anunțat-o eu că am sosit. O s-o întâlnim în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nuni, nu! Alex care se apropiase de fereastră, stătea cu spatele întors spre George. — Dumnezeule mare! — Ce e? George se ridică și se apropie de ea. Apăruseră oameni în grădină. Alex avusese toată viața aceeași priveliște a grădinii: mesteacănul elegiac, fagul arămiu, bradul cu trunchi roșiatic, pe care lumina soarelui se avânta până în vârf, salcâmul, des și mlădios, iar jos, sub fereastră, pajiștea perfectă, tunsă neted de grădinar și, în ultima vreme (pentru că grădinarul îmbătrânise), de ea însăși. Privise la această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
hol, strângând încă în mână clanța ușii. Apoi ieși deodată afară în ploaie, fără o haină pe umeri, fără pălărie. Alergă printre copacii din dumbravă, acolo unde sălășluia vulpița, și își lipi fruntea de scoarța netedă și udă a unui fag tânăr. Între timp, John Robert trecuse pe lângă garaj și o luase pe poteca de lângă casă înspre poarta din față de la Belmont. Portalul avea o înfățișare mai curând de capelă, cu vitralii victoriene. Își aduse aminte că sub portal se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Soarele nu se va despărți de Pământ, iar de se va trezi cândva pornind către Soare vor fi doar împreună. (Luceafărul de seară apare ca să vestească ziua cea următoare pentru turma ciobanului). Dar sigur n-ai înțeles vuietul pădurii de fagi care cheamă, ne cheamă, în limba sa preromână, ca o apă lesne curgând, ca o adiere caldă de vânt care ne ține legați de cei foarte dragi ce sunt astăzi plecați. Iar, strămutare E ultima miercuri, Dacă azi n-o
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
de lume; De-o vreme, însă, nu te vedeam pe străzi, Credeam că zorești o vânătoare anume. Plecând, nu ai uitat pălăria cea mare Cu pecete și boruri cam largi, De parcă mergea la o întâlnire Cu lighioanele în pădurea de fagi. Ai luat ce aveai mai de preț, Dar am rămas la fel de bogați, Pentru noi ai rămas la fel de semeț Și, sigur, cel mai cel dintre frați. Ne-au rămas mai întâi bucuriile Ce le împrăștiai dăruindu-le, Ne-au rămas și
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
măcar brațul acela de crengi Sau o umbră cuprinzătoare de nuc; Voi pleca fără grija zilei de mâine, Cu siguranță mă aștepți cu mult drag; Am să-ți aduc un ecou de pădure Și-un fluier din lemn tânăr de fag. Buletin de știri „Un soldat a murit în Afganistan!” Ministrul său spune că era bine instruit, poate cu ceva neajunsuri în ceea ce privește dotarea pentru zona aceea. Cei mai apropiați spun că era chiar foarte bine instruit și era plecat voluntar. În
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
De unde vin Eu vin de acolo de unde în șoapte Curge prin veacuri ziuă și noapte, Apa de munte cum e cristalul Eu vin de unde-npărat e cavalul. Eu vin de-acolo de unde cu drag Cântă ciobanii din frunza de fag, Din fluier măiestru, măiestre tilinci Eu vin în ițari, în cojoc și-n opinci. Eu vin de acolo de unde-n poiene Umblau Feți - Frumoși și dormeau Cosânzene În iarba gătită cu păsări și flori Eu vin din poiene cu hori
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93453]
-
aceea, că el habar nu avea - are să-l învețe s-o scoată la capăt, s-a dus, câine-câinește, la pădure. A intrat în acea pădure tocmai când razele soarelui se strecurau ca niște săgeți aurite printre frunzele copacilor: stejari, carpeni, fagi, tei, ulmi, frasini. După ce s-a săturat el de admirat acea frumusețe de pădure, flăcăul a prins a se uita în stânga și-n dreapta și a început a se scărpina la ceafă. Habar nu avea ce să facă, cu ce
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
de la cei ce rămâneu la domeniu, pentru trei zile, lăsându-i pradă liniștii și singurătății. Totul a fost ca-n povești. Și mai tare, și mai ca dincolo de povești, a fost, revenirea. întoarcerea acasă. Căci, după ce au făcut cotitura, de la Fagul Stingher, au rămas, cu toții, muți, de uimire. Nu le venea a crede ce se vedea. Sau, mai bine zis, ce nu se vedea. Nu se mai vedea nimic, dar, absolut nimic din tot ce lăsaseră, ei,în urmă, la plecare
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
și o bogată bază meliferă. De aia se și ocupau,în bună măsură, localnicii, cu creșterea albinelor. Sus de tot, pe același versant, sudic, se ridică, măreț, muntele: îmbrăcat, bogat,în conifere, iar, mai jos, urmând masivele păduri de carpen, fag, ștejar. S-a pripășit, dracu știe de pe unde, un arab. O fi, nu zic, poporul arab, făcut din oameni cumsecade, acesta,însă, de se aciuise prin părțile Prisăcii, era o mostră a hoțismului, a câinismului, a banditismului și a tot
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
și toamnele petrecute pe Calea Secii m-au făcut expert în studiul luminii și al norilor aducători de furtună sau de grindină. Aș putea deosebi și acum, bănuiesc, cu ochii închiși murele oloage de murele crescute în tufe, foșnetul unui fag de foșnetul unui brad. În schimb, multe din cele trăite s-au estompat, lăsând în urmă goluri, ca într-o pădure arsă pe jumătate. Această descoperire mă obligă să admit că memoria mea seamănă acum cu o oglindă spartă, care
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mama a comis greșeala de a mă lăsa singur, nesupravegheat, în casă. Și am profitat de ocazie pentru a pune în aplicare un proiect care mă muncea, probabil, de mult timp. Cu ajutorul unui lemn, luat din grămada de lemne de fag depozitată între picioarele sobei noastre de tuci, am lovit cu putere jarul, hotărât să sting focul, ca să-l reaprind cu mâinile mele. Probabil, asta se întîmpla într-un sfârșit de iarnă sau la începutul primăverii. N-am reușit decât să
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
azi. El ține, pentru mine, de preistorie sau de mitologie. Calea Secii suia, printre livezi, până la "Șanț". De-acolo, devenea drum forestier. Numele îi venea de la pârâul Seaca, pe care-l însoțea o vreme. Arinii de pe margini și, mai sus, fagii lăsau foarte rar lumina să pătrundă, să usuce pământul după ploi, dar, în afară de locurile unde erau bălți, Calea Secii nu cunoștea noroiul. Pe acea fâșie de pământ pietros urcau carele spre pădure și se întorceau, spre seară, încărcate cu trunchiuri
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
să pătrundă, să usuce pământul după ploi, dar, în afară de locurile unde erau bălți, Calea Secii nu cunoștea noroiul. Pe acea fâșie de pământ pietros urcau carele spre pădure și se întorceau, spre seară, încărcate cu trunchiuri de brad sau de fag, precum și carele, cu loitre înalte, ce aduceau fânul ori otava din livezile de la poalele muntelui. De o parte și de alta, garduri de nuiele, întărite de tufe de mărăcini vii, separau drumul de fânețe. Pe locurile unde pământul nu era
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
casă și masă", bursa revenea "unchiului George". Camera "mea" (oricum, prima despre care pot vorbi astfel) avea două ferestre spre strada Vasile Lascăr și una, obturată de iederă, spre curtea clădirii, ce servea și ca spațiu pentru depozitarea lemnelor de fag de care avea nevoie liceul. O ușă dădea spre sufragerie. Aceasta a fost încuiată, deoarece eu urma să iau masa la bucătărie. Alta dădea spre scara ce ducea la intrarea principală, de care nu aveam voie să mă servesc. Camera
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
corăbii de lemn și atunci se trezea în larg, fără să-nțeleagă încotro merge. Când Godun îi deschisese ușa mansardei, fusese luat de leșin, ca și cum ar fi stat deasupra unei prăpăstii: era o cutie ca de instrument muzical, lambrisată cu fag, cu pereții presărați cu tablouri. Dar se asemănau prin ceva: Godun prefera scenele de ospăț și naturile statice și tot astea îi plăceau și lui. Doar că gazda își împânzise cu cópii de bâlci fiecare locșor și, când se așezase
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Veterinara nu se arătă niciodată în timpul acestor încercări ale lui de a stăpâni un buiestru, prea tânăr pentru înțepenirea corpului și a oaselor care îi săltau pe spinare. Stăruia să își cunoască iubita prin alegerile ce le făcuse: grinzile de fag din padocuri, gazonul udat și proaspăt, mobilierul brun de ratan, sub umbrare roșii de pânză. Și, cu toate astea, un aer demonstrativ și impersonal plutea în spațiile de relaxare și în grădină, în tonul politicos, prea servil, al îngrijitorilor. Se
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
calfele și profesia prin regulamente, au impus o anumită calitate, au contribuit la dezvoltarea economică a orașului și a zonei în care au activat. Aveau obligații fiscale față de administrația orașului și de a contribui la apărarea lui. Bucovina - Țara de Fagi, Arboroasa, regiune istorică din nordul Moldovei, aflată astăzi parțial pe teritoriul României (Rădăuți, Suceava Câmpulung Siret și Vicovu de Sus), parțial pe teritoriul Ucrainei (Cernăuți, Storojineț). A făcut parte în Evul Mediu din teritoriul Țării Moldovei numit Țara de Sus
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
Ea suspină fără vrere Neștiind încă ce-i cere Inima cu-a ei durere, Iar gândirea ei cea dulce N-o mai lasă să se culce. Peste vârfuri trece lună, Tânguios un corn răsună, Petrecând cu-atîta drag Toată rariștea de fag. Mai începe, mai se pierde, De-i răspunde codrul verde Fermecat și îndrăgit De - acel sunet rătăcit. Iară inima îi zice: Ce stai, draga mea, aice, Scoală-te, supune-te Valului de sunete, Ce te trage, plin de jale Colo
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
așterne eu Sub cel teiu bătut de vânt Cu floarea pân-la pământ, Să mă culc cu fața-n sus Și să dorm dormire-aș dus; Dar s-aud și-n visul meu, Dragă codri, glasul tău, Din cea rariște de fag, Doina răsunând cu drag, Cum jelind se tragănă Frunza de mi-o leagănă, Iară vântul molcomit De-a vede c-am adormit, El pin teiu va vicoli Și cu flori m-a coperi. {EminescuOpVI 125} DOINĂ, DOINĂ, GREU ÎMI CAZI
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
m-a coperi. {EminescuOpVI 125} DOINĂ, DOINĂ, GREU ÎMI CAZI Doină, doină greu îmi cazi Din pădurea cea de brazi, Și cu jale îmi răsuni Din huceagul de aluni, Și m-adormi, m-adormi cu drag Pin frunzișul cel de fag. Cine sună-n cetine, Doinițe prietene, Diu, diu, diu, de-a codrului Că doina-i care-o cântai - Tragănă-se tragănă Frunza-n codru leagănă. DOINA (CE STĂ VÎNTUL SĂ TOT BATĂ) Ce stă vântul să tot bată Prin frunza
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Văzui ochii negrișori. Fă-i, Marițo, vânzători Că și neica-i negustor, Negustor de ochișori. 68 Toate fetele se duc La umbra de nuc, Dar pe mine nu mă lasă Mămuca de - acasă; Toate fetele se trag La umbra de fag, Dar pe mine nu mă lasă Că-i pădurea deasă; Toate fetele s-adun La umbră de - alun, Dar pe mine nu mă lasă Că sunt prea frumoasă; Toate fetele îmi vin La umbra de pin, Dar pe mine nu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-mă să vorovăsc Și niște cuvinte bune La părinți să le pot spune, Să nu mă uite pe mine Că mă - nstrăinez în lume. Ziua bună mi-am luat De la grădina cu nuci De la părinții mei dulci, De la grădina cu fagi De la iubiții mei frați, De la grădina cu flori Și de L-a mele surori, De la un fir de tămuiță, 218 {EminescuOpVI 219} De la fete feciorițe, C-am avut și io - o drăguță Și-a chemat-o Măriuță, Și la ochi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
le mănânci Cu feciorii satului Cu slugii-mpăratului". 238 {EminescuOpVI 239} 227 Cucule, cucuțule, Vara vii, vara te duci, Mă mir iarna ce mănânci. - De-aș mânca iarna pământ Tot vin vara să vă cânt; De-aș mânca frunze de fag, De-aș bea apă din sfîrlag Tot cânt codrului cu drag. 228 F... -ți legea, codru des, Că din tine n-oi să ies Nici călare, nici pe jos. - Ia, ia-mă, Bițu, călare Că nu mai pot de picioare
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]