2,300 matches
-
de toate vîrstele. Un binevenit act reparator. Mă Îmbrac și mă duc să-l văd. Îl văd. Mai Întîi, Emmanuelle e În avion. Confortul navei aparținînd unei linii aeriene din Marea Britanie o predispune la somnolență. Adoarme grațioasă și visează buze, fălci, penisuri necunoscute ce i se cațără (tema zborului) pe coapse, pe sîni, apoi secvențe cu fese stranii, În plină mișcare, o Îngerească coabitare pubiană la patru mîini, care-o face să cîrÎie de plăcere, după care sperma țîșnește triumfal, peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
tip dacă i-ar plăcea să facă un dans și cu un bărbat, măcar așa, pentru variație, fără cătușe și cu promisiunea că va pleca liber dacă va Învinge. Individul a fost de acord. Bud i-a făcut nasul și falca zob și i-a provocat o ruptură de splină cu un șut tras cu sete. Dick avusese dreptate: coșmarurile au Încetat. Iar reputația lui de cel mai dur bărbat din LAPD s-a consolidat. Bud și-a Întreținut-o, neslăbindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
În spirală și deschizîndu-se la culoare. Camera 7 de la Victory: paturile băieților de la Brigada Anti-Mafia. Ușa de la 6 larg deschisă. Bud se rostogoli din pat și se ridică În picioare. Inima Îi bubuia, capul Îl durea teribil. Îl dureau și fălcile. Rupsese perna pe care se cuibărise. În camera 6 balamucul de pe lume: scaunul de tortură, sînge pe pereți. Nici urmă de Hinton, de Dot, de Dudley și de băieții lui. Ora 1.10 noaptea: nu avea cum să rezolve acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de mine ca oameni de teren. — Mi se pare o soluție de bun-simț. Dudley? — Da, cred că e corect. Flăcău, la cine te-ai gîndit ca oameni de teren? — Jack Vincennes și Bud White. Lui Smith mai că-i căzu falca. Parker spuse: — Stranie echipă, dar și cazul e straniu. Domnilor, aveți douăsprezece zile. Nici un minut mai mult. CAPITOLUL 53 Jack se trezi pe sofa și-i scrise lui Karen un bilețel. Iubito, E drept, așa e, am rasolit-o cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ăsta o fi fost un gangster, dar la ora actuală e doar o ființă omenească jalnică. Jack deschise ușa. O Încăpere mică, bine capitonată. Davey Goldman ședea pe o bancă lungă, tot capitonată. Era neras și puțea a Lysol. Cu falca atîrnînd, Davey răsfoia un National Geographic. Jack se așeză lîngă el. Goldman se dădu mai Încolo. Jack spuse: — Locul ăsta e de tot rahatul. Ar fi trebuit să-l lași pe Mickey să te salte de aici. Goldman Își scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
glasul i-ar fi tremurat sub imperiul emoției și să nu arate nici ce simte și chipul îi era aproape nepăsător, cu o sprânceană ușor ridicată, urmărind totul cu o atenție rece, ușor ironică, și doar fibrele subțiri ale mușchilor fălcilor palpitau, trădându-l. La fel și acum. Ca de fiecare dată când se simțea prea cuprins de emoție, se străduia să se gândească și la altceva, continuând să urmărească totul cu atenție, chiar cu curiozitate, fără să se lase subjugat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
vinovat și pe măsură ce înțelegea asta simțea un fel de plumb în mâini și în picioare și în cap încremenindu-l. Îi venea să strige: „Privește-mă, uită-te în ochii mei, pricepe odată ce e în mine și ce simt!“, dar fălcile încleștate îi zvâcneau nervos și arăta rău și dur și abia atunci ea l-a privit cu atenție și a izbucnit în lacrimi, în timp ce deschidea ușa coborând valvârtej pe scări. Și pe urmă lui îi venea să urle, i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
îi zvâcneau nervos și arăta rău și dur și abia atunci ea l-a privit cu atenție și a izbucnit în lacrimi, în timp ce deschidea ușa coborând valvârtej pe scări. Și pe urmă lui îi venea să urle, i se descleștaseră fălcile în sfârșit, dar nu mai avea cui să-i vorbească. A fumat un pachet de țigări, își simțea gura amară ca o rană. N-a lucrat nimic. Avea o sticlă de votcă și a început să bea. N-avea unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
erau umflați din lipsă de somn și injectați de prea mult privit ecranul sticlos al televizorului; riduri adânci începeau să-mi brăzdeze colțurile gurii, deși erau parțial ascunse de țepii crescuți în cele două zile în care nu mă bărbierisem; fălcile erau încă destul de ferme, dar peste trei, patru ani probabil că va apărea sub ele o bărbie dublă; părul, odinioară blond închis, era acum împestrițat cu fire cărunte și arăta jalnic, având mare nevoie să fie tuns și aranjat; avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
hârtie inscripționată cu marca unei cunoscute rețele de fast-food. L-am privit uluit, gândindu-mă: n-o să faca una ca asta, nu se poate să facă așa ceva, dar, iată că, mormăind vag niște scuze - „O să se răcească“ -, își desfăcu larg fălcile și, înfundând în ele o îmbucătură zdravănă din acel cheeseburger umed și călâu, începu să-l înfulece lacom, fiecare dumicat producând un zgomot ca de pește zvârcolindu-se ud sub palmele cuiva și o scursură neîntreruptă de maioneză îi țâșni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
doar n-o să-mi spui că te interesează cu adevărat treaba asta? — Încă nu mi-ai spus despre ce sumă e vorba. Când mi-a spus, m-am străduit să mă abțin să fac ochii mari și să-mi cadă falca, dar nu mi-a fost ușor. Am încercat să par calm și încrezător în cele câteva secunde cât a durat să-mi fac planuri: cum aș putea să-mi permit să mă mut din apartamentul din Earl’s Court, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de vânt în primele ore ale dimineții, cumpărând un ziar de la vânzătorul din colțul străzii, luându-l cu el într-o cafenea și dând nerăbdător paginile pentru a ajunge la una anume, în timp ce înfulecă un sandvici în fața tejghelei și apoi fălcile i se mișcă tot mai încet în timp ce citește, până când mototlește dezgustat ziarul, îl aruncă la coș și iese valvârtej din local, cu fața lividă de furie și frustrare. Am știut de îndată ce am găsit cuvântul - am știut că aceasta era scena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
din urmă, după ce citi încă o dată propoziția. Ce e de râs, că n-are vină? A fost din nou o cină desfășurată într-o tăcere apăsătoare. Aveam la masă mâncare de fasole, urmată de jeleu de ananas; zgomotul produs de fălcile noastre reunite părea mai puternic decât de obicei, fiind întrerupt doar de câte o încercare sporadică a lui Joan de a încropi o conversație și de câte un nou acces de râs al lui Graham, pe care părea să și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și omul ăsta mi le fura pe toate. A deschis gura să spună ceva, dar ușile s-au dat de perete și a intrat Emily. Avea căștile pe urechi și mergea În pas de dans. Am văzut cum Îi cade falca atunci când l-a văzut. — Domnul Tomlinson! a exclamat ea, și-a smuls căștile din urechi și a Îndesat casetofonul iPod În sacoșa Gucci. Totul e OK? Nu e nimic În neregulă cu Miranda, sper? Înfățișarea și vocea păreau amândouă adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
nu m‑am putut mișca din loc. El a luat ezitarea mea de a mă Îndepărta drept permisiune și și‑a apăsat buzele de gâtul meu. Rapid, mai mult o mângâiere trecătoare, poate chiar puțin și cu limba, chiar sub falcă, aproape de ureche, dar tot În mod ferm pe gât, după care m‑a luat de mână și m‑a tras Înăuntru. — Christian, așteaptă! Trebuie, ăă, să‑ți spun ceva, am Început eu, dar fără să știu prea bine dacă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
dar fără cap, și torsul gol, fără sex al unui copil mai mare, Încă strîns cu cordonul de la halat. Astea erau Întinse sub o pătură. Înfășurate Într-o mușama, lîngă ea, erau diverse părți din trup: brațe mici, piciorușe, o falcă, un membru dolofan care putea fi un genunchi sau un cot. — La Început am crezut că sînt o femeie, o fiică și un fiu, spuse polițistul Încet. Dar, cinstit vorbind, sînt... Își șterse gura. SÎnt mai multe membre decît putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
sfoară. Doriră să păstreze membrele În mușama, dar polițistul spuse că nu se poate dispensa de ea. Așa că aduseră o ladă din șipci, o tapetară cu ziare și puseră acolo brațele și picioarele. Cel mai greu le-a fost cu falca și cu dinții de lapte. Cole o luă și aproape o aruncă În cutie - copleșită, În final, nu de durere, ci de oroare. — În regulă? o Întrebă Kay, atingîndu-i umărul. — Da. SÎnt bine. — Du-te și te plimbă. O să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
taxi și se duc acasă. CÎnd ajunsese la apartament și mă găsise În balcon, liniștind-o pe Paula că eram În regulă, Cabrera mă suspectase, În mod evident, că Îmi imaginasem tot atacul. Abia cînd Paula Îi arătase vînătăile de pe falca și gîtul meu, urmele sîngelui Închegat În venele umflate, acceptase și el istorisirea mea. Îmi recăpătasem cunoștința dimineața pe la ore mici și mă pomenisem zăcînd pe balcon printre plantele răsturnate, cu Încheieturile mîinilor legate de rama mesei cu propria-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Cabrera Încălecară bordura; un lințoliu cretos, care se Învîrteji printre palmieri și Înecă aleile vilelor arătoase de pe marginea șoselei. CÎnd aerul se limpezi, am putut vedea casa Hollinger pe dealul ei pîrjolit, un uriaș grătar Înfundat cu jar stins. Cu fălcile Încleștate, Paula manevra de zor schimbătorul de viteze, luînd curbele În siajul mașinii polițistului și Încetinind doar din respect pentru beregata mea rănită. — N-ar trebui să fim aici, Îmi spuse ea, părînd Încă șocată de ceea ce mi se Întîmplase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Elizabeth Shand e de părere că așa ți se menține vigilența. (Am Întins mîna și i-am atins rana de la buză, aproape vindecată.) Asta-i una dintre micile sforțări ale lui Crawford? Ea lăsă capul În jos și Își mișcă falca din Încheieturi. — A venit să mă vadă În noaptea incendiului de la casa Hollinger. Probabil că-l excitase gîndul la acele morți cumplite. A trebuit să mă lupt cu el În lift ca să-l resping. Dar l-ai cules de pe plajă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
poalele ușilor acoperite cu graffiti ale garajului, de parcă sperau să fie Încorporate În acel colaj sinistru. Crawford Își conduse Porsche-ul foarte Încet pînă În fața vilei cufundate În tăcere, unde opri să arunce o privire. Îi vedeam tendoanele gîtului Încordîndu-i-se și fălcile Încleștate, În timp ce buzele-i murmurau cine știe ce vorbe grele pregătite pentru Întîlnirea cu psihiatrul. Acceleră brusc, frînă și intră În marșarier pe poarta deschisă. Coborî din mașină pe prundișul nemăturat, se apropie de o fereastră și privi Înăuntru, așteptînd să iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ca și În prezentul ei neputincios - În primul rând, În veșnica noastră combinație de ignoranță și spaimă. Altfel nu știu cum am putea explica popularitatea de care se bucură acele manifestări recente și dezgustătoare ale unei mentalități pur medievale ca filmul Jaws (Fălci) și toată prăsila lui nefericită. Amenințarea pentru noi În mileniul viitor rezidă nu În natura văzută ca un rechin ticălos, ci În Înstrăinarea noastră emoțională și intelectuală tot mai mare față de ea - și nu cred că remediul stă doar În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
îmbucării și a mestecării și drept să vă spun că fiecare s-a crucit de cele auzite, întrebându-se: cine ar fi putut să mai aibă atâta mâncare, încât să se audă, la atâția metri în jur, cum îi lucrează fălcile și limba? Dar mai aprig am simțit cum mi se face fierbinte în coșul pieptului, la gândul unei nemaiîntâlnite nedreptăți, fiindcă de mai avea cineva provizii e lege că trebuie să le împartă cu ceilalți Apoi, zicându-mi în cuget
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
din turtițele lui, a dus-o la gură, crănțănind-o între dinți, ca un cal, care roade la sfeclă, în grădină și parcă, făcându-ne în ciudă, la toți Deci Pamfil Duran l-a privit cu ochii holbați și cu falca scăpată, după care, la atâta nepăsare și la atâta grosime de obraz, a cerut din privire ajutor către noi, ceilalți Atunci, Enea Căpută, cel cu un ochi verde și cu unul albastru, a zis că: de ce-mi zici tâlhar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pe linie profesională... Din cadrul ușilor, deschizându-se, rând pe rând, ies capete de bolnavi cu obrajii supți, în pijamale roase și în halate tocite... Doctorul Spătaru dădu neputincios din umeri: Septicemie, diagnostică el. Posibil și un tetanos. Aceasta o arată fălcile lui țepene... Cine mai știe?... Dacă primeam antibioticele mai din vreme, poate-poate... N-a mai scos nimeni nici un cuvânt. Unii se îndepărtară, pentru a duce vestea mai încolo, la cunoscuții din alte saloane, de la alte etaje ale Spitalului județean. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]