2,195 matches
-
Pe drum spre Marsilia, la dorința căpitanului ce tocmai își dădea sfârșitul, Edmond Dantes preia din Elba o scrisoare a lui Napoleon către un bonapartist din Paris, Noirtier de Villefort. Odată ajuns în port, domnul Morrel, armatorul ce deținea nava "Faraonul", pe care lucra Edmond ca secund, îi oferă tânărului marinar slujba de căpitan. Acest act produce o mare neliniște din partea unui contabil aflat pe vas, Danglars, care îl invidia și ura pe Edmond. Dantes mulțumește domnului Morrel pentru slujbă, după
Contele de Monte-Cristo () [Corola-website/Science/308417_a_309746]
-
suprem al armatelor egiptene pentru alungarea năvălitorilor. Rămas singur, Radames dorește a fi el alesul. Ambiția lui de glorie militară se împlinește cu speranța de a putea cere, în caz de victorie, libertatea Aidei - o sclavă etiopiană din suita fiicei faraonului - pe care o iubește în taină. Apare Amneris, fiica faraonului, care-l iubește cu pasiune pe Radames, fără ca acesta să-i împărtășească sentimentele. În curtea interioară a palatului își face apariția Aida, tristă și îngândurată. Și ea îl iubește pe
Aida () [Corola-website/Science/307369_a_308698]
-
dorește a fi el alesul. Ambiția lui de glorie militară se împlinește cu speranța de a putea cere, în caz de victorie, libertatea Aidei - o sclavă etiopiană din suita fiicei faraonului - pe care o iubește în taină. Apare Amneris, fiica faraonului, care-l iubește cu pasiune pe Radames, fără ca acesta să-i împărtășească sentimentele. În curtea interioară a palatului își face apariția Aida, tristă și îngândurată. Și ea îl iubește pe Radames, dar în același timp gândurile i se îndreaptă spre
Aida () [Corola-website/Science/307369_a_308698]
-
oștii. Pentru a-și distra stăpâna, un grup de sclave încep un dans vesel. Apariția Aidei trezește gelozia lui Amneris. Provocând-o cu perfidie, o determină pe Aida să-și mărturisească iubirea pentru Radames. Zdrobită de furia și amenințările fiicei faraonului, ea va trebui să-și urmeze stăpâna la sărbătorirea întoarcerii învingătorilor. În fața zidurilor cetății Theba poporul face o primire entuziasmată armatelor învingătoare. Își face apariția și faraonul, urmat de sacerdoți și de înalți demnitari. Radames primește din mâna lui Amneris
Aida () [Corola-website/Science/307369_a_308698]
-
Aida să-și mărturisească iubirea pentru Radames. Zdrobită de furia și amenințările fiicei faraonului, ea va trebui să-și urmeze stăpâna la sărbătorirea întoarcerii învingătorilor. În fața zidurilor cetății Theba poporul face o primire entuziasmată armatelor învingătoare. Își face apariția și faraonul, urmat de sacerdoți și de înalți demnitari. Radames primește din mâna lui Amneris cununa triumfului, iar faraonul îi promite să-i îndeplinească orice dorință. În rândurile prizonierilor care sunt aduși, se află și Amonasro, pe care Aida îl recunoaște imediat
Aida () [Corola-website/Science/307369_a_308698]
-
să-și urmeze stăpâna la sărbătorirea întoarcerii învingătorilor. În fața zidurilor cetății Theba poporul face o primire entuziasmată armatelor învingătoare. Își face apariția și faraonul, urmat de sacerdoți și de înalți demnitari. Radames primește din mâna lui Amneris cununa triumfului, iar faraonul îi promite să-i îndeplinească orice dorință. În rândurile prizonierilor care sunt aduși, se află și Amonasro, pe care Aida îl recunoaște imediat, dar el îi atrage atenția, pe ascuns, să nu-l trădeze. Acesta povestește că, luptând pentru patria
Aida () [Corola-website/Science/307369_a_308698]
-
aduși, se află și Amonasro, pe care Aida îl recunoaște imediat, dar el îi atrage atenția, pe ascuns, să nu-l trădeze. Acesta povestește că, luptând pentru patria sa, a fost martor la moartea regelui etiopienilor. Acum, învins, imploră mila faraonului față de prizonieri. Radames cere faraonului să acorde viață și libertate prizonierilor. Acesta, legat de cuvântul dat, satisface dorința lui Radames, dar, sfătuit de marele preot, decide ca Aida și tatăl ei să fie reținuți ca ostateci. Apoi, ca o supremă
Aida () [Corola-website/Science/307369_a_308698]
-
pe care Aida îl recunoaște imediat, dar el îi atrage atenția, pe ascuns, să nu-l trădeze. Acesta povestește că, luptând pentru patria sa, a fost martor la moartea regelui etiopienilor. Acum, învins, imploră mila faraonului față de prizonieri. Radames cere faraonului să acorde viață și libertate prizonierilor. Acesta, legat de cuvântul dat, satisface dorința lui Radames, dar, sfătuit de marele preot, decide ca Aida și tatăl ei să fie reținuți ca ostateci. Apoi, ca o supremă răsplată, îi oferă lui Radames
Aida () [Corola-website/Science/307369_a_308698]
-
îl dezarmează și, în vreme ce Aida și tatăl ei fug, se predă marelui preot, luând vina asupra sa. Radames, considerat trădător, va fi judecat de preoți. Amneris, care îl iubește încă, va încerca să-l scape făgăduindu-i să obțină iertarea faraonului și cerându-i, în schimb, să o uite pe Aida. Radames îi respinge propunerea. Preoții îl osândesc să fie îngropat de viu, sub altarul marelui zeu. În disperare, Amneris blestemă casta infamă a preoților, invocând urgia cerească să cadă asupra
Aida () [Corola-website/Science/307369_a_308698]
-
este caracterizată de o incredibilă longevitate întinzându-se pe mai bine de trei milenii. Apogeul a fost fără îndoială atins sub conducerea faraonilor, regi și singuri intermediari între oameni și zei, garant al ordinii atât externe (invadatori) cât și interne (tulburări sociale). începe în jurul anului 3100 î.Hr., regele Menes a unificat Egiptul. Acesta a devenit un imperiu puternic care a dăinuit până în anul
Istoria Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302979_a_304308]
-
începe în jurul anului 3100 î.Hr., regele Menes a unificat Egiptul. Acesta a devenit un imperiu puternic care a dăinuit până în anul 30 î.Hr., când a fost cucerit de romani. Istoria Egiptului antic este împărțită în mai multe perioade corespunzătoare dinastiei , faraonului. Datarea evenimentelor în egiptul antic este încă subiect de cercetare. Datele calendaristice nu sunt confirmate de nici o dată certă pentru o perioadă de aproximativ trei milenii. Mai jos este o listă corespunzătoare datelor convenționale egiptene . Nilul a fost un element
Istoria Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302979_a_304308]
-
erau în Nubia, putea invada și jefui ținuturile bogate ale Egiptului. Acești factori au impus în mod stringent constituirea statului egiptean (mai întâi două state, apoi unul singur). Amândouă regatele au avut de fapt o autonomie în tot timpul domniei faraonilor - prin particularitățile, păstrate cu grijă, ale regimului lor și prin administrațiile separate. Legătura dintre aceste două regate autonome a fost totdeauna faraonul, care era și rege al sudului și al nordului. Dealtfel la moartea lor, faraonii din imperiul vechi aveau
Istoria Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302979_a_304308]
-
întâi două state, apoi unul singur). Amândouă regatele au avut de fapt o autonomie în tot timpul domniei faraonilor - prin particularitățile, păstrate cu grijă, ale regimului lor și prin administrațiile separate. Legătura dintre aceste două regate autonome a fost totdeauna faraonul, care era și rege al sudului și al nordului. Dealtfel la moartea lor, faraonii din imperiul vechi aveau două morminte dintre care unul nu conținea mumia defunctului rege,deci era cenotaf - dar exista un mormânt pentru Egiptul de Sud și
Istoria Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302979_a_304308]
-
în tot timpul domniei faraonilor - prin particularitățile, păstrate cu grijă, ale regimului lor și prin administrațiile separate. Legătura dintre aceste două regate autonome a fost totdeauna faraonul, care era și rege al sudului și al nordului. Dealtfel la moartea lor, faraonii din imperiul vechi aveau două morminte dintre care unul nu conținea mumia defunctului rege,deci era cenotaf - dar exista un mormânt pentru Egiptul de Sud și unul pentru Egiptul de Nord pentru același faraon. De câte ori se produceau răscoale, răzmerițe sau
Istoria Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302979_a_304308]
-
al nordului. Dealtfel la moartea lor, faraonii din imperiul vechi aveau două morminte dintre care unul nu conținea mumia defunctului rege,deci era cenotaf - dar exista un mormânt pentru Egiptul de Sud și unul pentru Egiptul de Nord pentru același faraon. De câte ori se produceau răscoale, răzmerițe sau invazii străine, Egiptul avea tendința să se despartă iarăși în cele două regate care renășteau fiecare sub alt faraon. În epoca neolitică sursele arheologice capătă un caracter mai precis prin faptul că apare arta
Istoria Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302979_a_304308]
-
exista un mormânt pentru Egiptul de Sud și unul pentru Egiptul de Nord pentru același faraon. De câte ori se produceau răscoale, răzmerițe sau invazii străine, Egiptul avea tendința să se despartă iarăși în cele două regate care renășteau fiecare sub alt faraon. În epoca neolitică sursele arheologice capătă un caracter mai precis prin faptul că apare arta figurativă : omul, până acum invizibil, este reprezentat artistic tot mai des. Apoi dezvoltarea ceramicii decorate oferă elemente mai precise a unei cronologii relative, care să
Istoria Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302979_a_304308]
-
cantități de diverse produse. Până la sfârșitul celei de-a treia dinastii, acesta a fost extins pentru a include mai mult de 200 de simboluri, cât fonograme și ideograme. Sacrificiul uman a fost practicat ca parte a ritualurilor funerare dedicate tuturor faraonilor din prima dinastie. Este clar demonstrat prin existența osemintelor umane îngropate lângă mormântul fiecărui faraon precum și osemintele animalelor sacrificate pentru înmormântare. Mormântul lui Djer este asociat cu morminte a 338 persoane. Oamenii și animalele sacrificate(precum măgarii), , erau așteptați pentru
Istoria Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302979_a_304308]
-
pentru a include mai mult de 200 de simboluri, cât fonograme și ideograme. Sacrificiul uman a fost practicat ca parte a ritualurilor funerare dedicate tuturor faraonilor din prima dinastie. Este clar demonstrat prin existența osemintelor umane îngropate lângă mormântul fiecărui faraon precum și osemintele animalelor sacrificate pentru înmormântare. Mormântul lui Djer este asociat cu morminte a 338 persoane. Oamenii și animalele sacrificate(precum măgarii), , erau așteptați pentru a-l servi pe faraon în viața de apoi. Din motive necunoscute, această practică s-
Istoria Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302979_a_304308]
-
clar demonstrat prin existența osemintelor umane îngropate lângă mormântul fiecărui faraon precum și osemintele animalelor sacrificate pentru înmormântare. Mormântul lui Djer este asociat cu morminte a 338 persoane. Oamenii și animalele sacrificate(precum măgarii), , erau așteptați pentru a-l servi pe faraon în viața de apoi. Din motive necunoscute, această practică s-a încheiat la sfârșitul primei dinastii, când figurinele "shabtii" au luat locul persoanelor reale pentru a-l servi pe faraon în viața de apoi. Nu se știe cu exactitate numele
Istoria Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302979_a_304308]
-
sacrificate(precum măgarii), , erau așteptați pentru a-l servi pe faraon în viața de apoi. Din motive necunoscute, această practică s-a încheiat la sfârșitul primei dinastii, când figurinele "shabtii" au luat locul persoanelor reale pentru a-l servi pe faraon în viața de apoi. Nu se știe cu exactitate numele primului faraon. În textele de la Paleromo, Turin și listele faraonilor scrise de Manetho, sunt diferite versiuni de nume a opt faraoni legendari care au condus Egiptul la început: Ptah -zeul
Istoria Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302979_a_304308]
-
viața de apoi. Din motive necunoscute, această practică s-a încheiat la sfârșitul primei dinastii, când figurinele "shabtii" au luat locul persoanelor reale pentru a-l servi pe faraon în viața de apoi. Nu se știe cu exactitate numele primului faraon. În textele de la Paleromo, Turin și listele faraonilor scrise de Manetho, sunt diferite versiuni de nume a opt faraoni legendari care au condus Egiptul la început: Ptah -zeul meșteșugului și al creației, Ra -Soarele, (Shu)-aerul, Geb-pământul, Osiris-viața de apoi
Istoria Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302979_a_304308]
-
s-a încheiat la sfârșitul primei dinastii, când figurinele "shabtii" au luat locul persoanelor reale pentru a-l servi pe faraon în viața de apoi. Nu se știe cu exactitate numele primului faraon. În textele de la Paleromo, Turin și listele faraonilor scrise de Manetho, sunt diferite versiuni de nume a opt faraoni legendari care au condus Egiptul la început: Ptah -zeul meșteșugului și al creației, Ra -Soarele, (Shu)-aerul, Geb-pământul, Osiris-viața de apoi, Set-Haosul, Horus-războiul, Thot-cunoașterea și Maàt-ordinea. Manetho consideră că
Istoria Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302979_a_304308]
-
luat locul persoanelor reale pentru a-l servi pe faraon în viața de apoi. Nu se știe cu exactitate numele primului faraon. În textele de la Paleromo, Turin și listele faraonilor scrise de Manetho, sunt diferite versiuni de nume a opt faraoni legendari care au condus Egiptul la început: Ptah -zeul meșteșugului și al creației, Ra -Soarele, (Shu)-aerul, Geb-pământul, Osiris-viața de apoi, Set-Haosul, Horus-războiul, Thot-cunoașterea și Maàt-ordinea. Manetho consideră că Memphis a fost condus de 30 de regi timp de 1790
Istoria Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302979_a_304308]
-
și Maàt-ordinea. Manetho consideră că Memphis a fost condus de 30 de regi timp de 1790 de ani, iar Thinis a fost condusă de 10 regi timp de 350 de ani. Pe Piatra de la Palermo sunt înșirate numele a câtorva faraoni care au condus Egiptul de Jos denumit și "Pământul Negru", ca: Hsekiu, Khayu, Tiu, Thesh, Neheb, Wazner, Mekh și Dju Nebwy; precum și numele faraonilor care au condus Egiptul de Jos-denumit și "Pământul Roșu" ca: Scorpion I, Iry-Hor, Ka ,Scorpion al
Istoria Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302979_a_304308]
-
10 regi timp de 350 de ani. Pe Piatra de la Palermo sunt înșirate numele a câtorva faraoni care au condus Egiptul de Jos denumit și "Pământul Negru", ca: Hsekiu, Khayu, Tiu, Thesh, Neheb, Wazner, Mekh și Dju Nebwy; precum și numele faraonilor care au condus Egiptul de Jos-denumit și "Pământul Roșu" ca: Scorpion I, Iry-Hor, Ka ,Scorpion al II-lea și Narmer. Istoricii consideră că Narmer e cel care a realizat unificarea prin intermediul unor lupte împotriva populației Egiptului de Jos în anii
Istoria Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302979_a_304308]